552 matches
-
se judeca despre rezultatul final. Totuși se pare că republicanii vor câștiga fotoliuri mai cu samă la Rouen și la Șamberi. Mai mulți bonapartiști au fost aleși în Gironde, precum d-nul Pascal. [30 octombrie 1877] AUSTRO-UNGARIA ["VAIETELE DE MEDIAȚIUNE... Vaietele de mediațiune de cari organele vieneze răsunară nu sânt zice o corespondență a Nordului, decât ultima neputincioasă răvoință în privirea Rusiei care au caracterizat aprecierile anterioare a acestor ziare, precum și noutățile diplomatice și militare ce ele au pus în circulație
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
absolut, fiindcă toți specialiștii intervievați au căzut în unanimitate de acord că, dacă explodează Irinel Columbeanu, n-o să fie ceva prea grav însă dacă explodează Oana, o să fie prăpăd mare prin zonă. Așa, doar ca o boare, a trecut și vaietul popular: „Aoleooo, să vezi că iar nu pică Boc!", când cu moțiunea depusă de Opoziție, de data asta pe Codul Muncii. Și întradevăr, Boc n-a picat dar în timpul ăsta, Oana Zăvoranu a început să se încingă din ce în ce mai tare, apropiindu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
încet și poticnit, ca și cum de fiecare dată ar fi vrut să se apropie de pământul mustind de apă, într-un gest de închinare către cine știe ce zeu păgân. Poate, din partea spre care înaintau ei, sau poate de aiurea, se auzi un vaiet stins, prelungit peste șes până spre pădurea de sălcii, încremenind acolo laolaltă cu ultimele licăriri ale zilei înecate de ploaie, stârnind sufletele păcătoșilor pierduți la vreme de iarnă în rătăcirea fulgilor mulți, când această câmpie devine un coșmar. Se opriră
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de apă. A fost un vis Un vers O melodie Ce n-am cântat-o poate niciodată Porni cu pași rari pe tăblia metalică a podului de cale ferată. O pală întârziată de vânt trecu prin schelăria metalică scoțând un vaiet aproape omenesc... Spaima Un huruit prelung, ca și cum o gigantică stivă de pietre, sau o schelărie făcută din lemne tari, dar ineficient consolidată, sar fi prăvălit deodată, făcând să vibreze nemilos aerul până departe, îi lovi dureros timpanele, prelungindu-se apoi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
el îl chema Axinte după numele lui de familie, terminând sticla, chiui odată cu un glas gros și răgușit și o aruncă departe în vale spre crengile despuiate de frunze ale unui nuc. Sticla sclipi stins prin aer apoi se auzi vaietul ei jalnic atunci când s-a spart făcându-se în mii de țăndări. Zise apoi cu glas întretăiat de o precipitare neașteptată: Unde este floarea mea? Dacă vă prind că măcar ați atinso, vă cotonogesc. Copiii au știut acum cu părere
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mai puternică decât se aude de obicei un foc de armă de vânătoare. Văzu într-o sclipire de o clipă, foc ieșind pe amândouă țevile armei ridicate spre cer de cineva pe undeva pe lângă poarta de la intrare. Se auzi un vaiet de femeie și mulți se buluciră într-acolo, apoi se întoarseră ca valul după ce izbește țărmul. Muzica tăcuse. De undeva, de aproape de el, o femeie întrebă: „Ce s-a întâmplat acolo? S-a împușcat careva?”. Un bărbat îi răspunse tărăgănat
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
semnificații formulate explicit (Nu credeam să învăț a muri vreodată. - M. Eminescu; Eu cred că veșnicia s a născut la sat. - L. Blaga etc.) sau doar sugerate (prin imagini artistice, prin simboluri, prin metaforizare: Deal meu propriu vis mistuit mă vaiet, / Peal meu propriu rug, mă topesc în flăcări - M. Eminescu). 3.4.2. Structurarea textului poetic Textul poetic este o structură complexă, „o unitate formală de sine stătătoare, care poartă un conținut imaginar și dă naștere unei expresii [...] care este
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
lucrurile simple și se nebunește după pestriț) vreun câmp vesel, un cer senin, vreo apă limpede, vreun crâng, vreo dumbravă, un deluleț, un munte, domnul Sarsailă, ca să fie înalt, îl vezi că e numai trăsnete și plesnete, numai urlete și vaiete, apșoara i se pare o mare în talazuri, câmpul păstorilor o tabără sângeroasă, fluierul o trâmbiță de-ale mari; e numai grozăvii și potoape domnul Sarsailă." Așadar, simplitate și armonie vs. dezlănțuirea forțelor, solar vs. demonic, idilism vs. zbucium. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
își mărturisește răspicat aversiunea față de romantism: "Mă opun chiar și celor mai buni dintre romantici. Mă opun încă și mai mult tipului de receptivitate romantic. Mă opun neglijenței care consideră că un poem nu e poem dacă nu e un vaiet sau un scâncet." Rândurile citate reflectă pregnant dimensiunea accentuat polemică pe care a căpătat-o neoclasicismul secolului al XX-lea. Este momentul în care clasicismul răspunde romantismului. Deoarece acesta din urmă a apărut ulterior celuilalt, atitudinea reacționară s-a manifestat
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
se adunau, privindu-l, umbre Însângerate care nu răspundeau decât cu vorbe triste. Faulques a căutat sticla cu coniac și și-a turnat trei degete Într-un pahar. Noaptea zboară, a murmurat după prima dușcă. Și nu se pierde În vaiete. Nimeni care să mă iubească cu adevărat, spusese Markovic În acea după-amiază. Fusese, oare, Întotdeauna ceea ce spun pozele lui că este? Și, totuși, pictorul de război știa că doar astfel putea să treacă prin toate acelea și să mențină lentila
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
semnificații formulate explicit (Nu credeam să învăț a muri vreodată. - M. Eminescu; Eu cred că veșnicia s a născut la sat. - L. Blaga etc.) sau doar sugerate (prin imagini artistice, prin simboluri, prin metaforizare: Deal meu propriu vis mistuit mă vaiet, / Peal meu propriu rug, mă topesc în flăcări - M. Eminescu). 3.4.2. Structurarea textului poetic Textul poetic este o structură complexă, „o unitate formală de sine stătătoare, care poartă un conținut imaginar și dă naștere unei expresii [...] care este
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
nopții. Trimis Să nu te excrementezi pe marginea drumului, căci se poate întîmpla ca cineva, făcînd „de trimis“ [un descîntec] cuiva, să te apuce pe tine și să te zgîlțîie. Tunet Cînd tună, pușcă Sf. Ilie după draci. Tunetele sînt vaietele scoase de duhurile rele cînd Dumnezeu, la aprinderea făcliilor, le gă sește cînd scapără, apoi le săgetează. Cînd tună, merge Sf. Ilie la plimbare cu trăsura lui cea mare. Roatele au zimți pe ele și, mergînd, sparg cerul, lăsînd să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de mere și gutui, cafea, de senzația de căldură, de ochii "strașnici" ai cucoanei Marghioala, de întâmplările stranii: lipsesc icoanele, dar protagonistul își face cruce și cotoiul scoate "un răcnet"; hangița se uită în căciula flăcăului și cotoiul scoate un vaiet; ieșind pe poarta hanului, întâlnește o căpriță, o pune în desagă și calul se cutremură "ca de frigurile morții"; furtuna se dezlănțuie din senin; are halucinații, rătăcește drumul, ajunge din nou la han și găsește în prag căprița pe care
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
adânc în fundul căciulii". Mai târziu, protagonistul a înțeles că femeia îi vrăjise căciula, ca să se întoarcă la han. Plecând în grabă spre socrul său, rătăci în viscol, ceață și întuneric multă vreme. La plecare își făcuse cruce și auzi un vaiet de cotoi, dar își închipui că îl apucase Mânjoloaia cu ușa. Din nou, personajul-narator intră într-un cadru fabulos: rătăcește fără țintă, are fierbințeli, își scoate căciula care-l strângea ca o menghină, întâlnește o căpriță neagră (un ied) pe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de aceeași lung-durere-avară. Un ce unic ce poate nici n-a fost! [...] Ah! El și-a dat foc sie însuși, crudul, Și arderea-i eternă suntem noi. Pare că cerul e-un palat de cezar, Tăcut, pustiu, prin care-un vaiet trece... E ca și când ar fi murit ceva În univers pare că Dumnezeu E mort (Decebal). Deși mai curând teoretician al mecanismului simbolizării sau poate tocmai de aceea mai atent Novalis optează pentru o supraetajare sau chiar o organizare în spirală
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a adus spre seară lucrurile și venea aproape zilnic, tot spre seară, să ia sau să aducă ce-i trebuia. Într-un rând a lipsit două-trei zile. În dimineața zilei următoare, servitoarea își alarmează stăpâna: Domnișoară, se aud din garaj vaiete omenești! Nu se poate, s-o fi introdus vreo pisică și miorlăie că nu poate ieși. Nu, domnișoară, veniți și puneți urechea să vă lămuriți. Așa era cum spusese fata din casă. În lipsa cheii, care se găsea la Mateiu, ușa
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
este adevăratul subiect al experimentului urmează să administreze șocuri electrice (de la 15 la 450 de volți) elevului de fiecare dată când greșește, crescând la fiecare eroare voltajul (în realitate, nu există curent electric, dar profesorul nu știe acest lucru). În ciuda vaietelor și a strigătelor tot mai ridicate ale elevului cei mai mulți profesori au continuat să aplice șocuri electrice tot mai mari, mulțumindu-se doar să semnaleze din când în când experimentatorului că lucrurile nu par în ordine. Milgram conchide: "[...] oamenii obișnuiți, care
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
expresia "Într-o zi" replica lui Octave aduce cu sine propoziția necesară declanșării povestirii: Octave (13) Într-o zi, însoțindu-l la niște oameni care au în păstrare obiectul năzuinței sale, auzim dintr-o ccăsuță de pe-o stradă lăturalnică vaiete însoțite de multe suspine. Întrebăm ce se petrece. Oftînd, o femeie ne spune că am vedea acolo, la niște străini, ceva vrednic de milă, și că numai dac-am avea inimi de piatră n-am fi mișcați. Scapin (14) Unde
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
mari și negri ai țigăncii. Ea îl privea concentrat și buzele îi zvâcneau din când în când ca și cum ar fi rostit ceva. Dar nu se auzea nimic decât vorba de afară, nechezatul cailor, țipetele celor de dincolo de poartă, strigăte și vaiete îndepărtate. Simțea Zamfira că micuțul pe care îl ridicase ea, căci se născuse înainte de soroc, îi sugea acum mai mult decât laptele. Câte înaintea ei nu pățiseră la fel! Când le luau ca să hrănească coconii boierești, născuți odată cu plozii lor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca un mal, horcăind, iar Tudora neagră verzuie la față, prinse a vărsa. Mulțimea amuțită se dădea înapoi, căci nu se mai pomenise nicicând așa ceva; se lăsă o tăcere grea. Zloata și spaima înfioraseră toți privitorii. Din depărtare se auzeau vaietele orașului pustiit. Un bărbat ieși din casă și aruncă spre ceata bandiților două pungi cu galbeni. Gloata, privind spre stâlpul cerdacului și spre zidul mânjit de sânge, ieșea cu spatele din ogradă. Porțile s-au închis. S-au înhămat caii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zgâlțâie. Tremura de-i clănțăneau dinții în gură. Marica mai întinse un macat peste el. Ușa se deschise, lăsându-i să intre pe Constantin, Stanca și Ștefan. Vodă-i zări prin semiîntunericul odăii și, încercând să le zâmbească, scoase un vaiet de durere. — Ce are? întrebă Stanca, arătând printr-o mișcare a capului spre voievodul care ațipise. Doamna Marica duse un deget spre buze și șopti abia auzit: — Brâncă... Stanco, ai grijă de copii, brânca se ia, așa că, până-i trece
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
condiția lor socială. Fetița avea acum șase ani, era încreștinată prin taina botezului și i se puse numele de Marta. Pădurea deasă de brazi și stejari seculari era la doi pași, de casa impunătoare a păstorului. Copila era atrasă de vaietul pădurii răcoroase, care prin suspinul ei o chema mereu: -Martaaa, Vinooo. Într-o zi își făcu curaj și ieși pe poarta gospodăriei păstorului, afundânduse în pădurea nesfârșită atrasă de mirajul feeric al acestui tărâm. Cu cât se afunda mai mult
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
a supărat, l-a bătut ta-său că la prins cu țigarea în gură... Unul, Ilie Cîrcîdaț, era cerșetor, singurul din sat, afară de milogi, care veneau din lume în căruțele lor cu coviltir (unde aveau copii schilozi) și ale căror vaiete se auzeau de departe, te treceau fiorii: "Maică, fie-ți milă și îndurare..." Cîrcîdaț ăsta mânca toată ziua (fiindcă asta i se dădea, de mîncare) și uneori se scăpa pe el. Dar nu-i era nimănui rușine, ieșea cîte-o muiere
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Fanți cu șișul între dinții de aur. Codoașe zaharisite, mângâind burțile gloabelor care însoțesc alaiul. Pe undeva, furișându-se, gălbui, unchiul sadic și iepuraș ? Balabuste bocitoare, arlechini, damblagii, seniori ai șatrei, popi paradiți. Veselie, spaimă și râs. Tropotul cailor și vaietul corului, acoperite treptat de melodia și mimica stilizatelor florărese, acompaniate de tremurul epileptic al ofticoșilor. Nu va fi așa, bineînțeles, ci o solemnitate patetică, disciplinată, pregătită atent. Balaurul, ritmând versuri militare, trepidând, zăpăcit, de onoruri sub privirea blazată și ironică
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mi-am prăvălit capul în țărînă. 16. Plînsul mi-a înroșit fața și umbra morții este pe pleoapele mele. 17. Totuși, n-am făcut nici o nelegiuire și rugăciunea mea totdeauna a fost curată. 18. Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, și vaietele mele să n-aibă margine. 19. Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte. 20. Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrimi, 21. să facă dreptate omului înaintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]