440 matches
-
-i tot, real ca plictiseala mea reală, atâta tot. Fluierați cât vreți în urma farseurului, parașuta lui s-a și ridicat, e departe, așa le-ar fi strigat. Capul sus, țanțoș, nici că-i păsa, dom’ Dominic era extrem de ocupat. Pungile valsau, vânatul valsa. Aer încins, două pungi foșnitoare, din plastic, două cadavre-model, din congelatorul măcelului cotidian. Suntem împreună, iată, toți trei, în marea pungă a zilei, în fața șinelor de tramvai, gata să ne aruncăm, să stopăm bâlciul. O clipă, o fracțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
real ca plictiseala mea reală, atâta tot. Fluierați cât vreți în urma farseurului, parașuta lui s-a și ridicat, e departe, așa le-ar fi strigat. Capul sus, țanțoș, nici că-i păsa, dom’ Dominic era extrem de ocupat. Pungile valsau, vânatul valsa. Aer încins, două pungi foșnitoare, din plastic, două cadavre-model, din congelatorul măcelului cotidian. Suntem împreună, iată, toți trei, în marea pungă a zilei, în fața șinelor de tramvai, gata să ne aruncăm, să stopăm bâlciul. O clipă, o fracțiune morbidă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ușoare tendințe de a deveni portocaliu-roșiatic. Din el cădeau fulgi mari și albi, care erau din când în când zdruncinați de câte o pală de vânt. Dansau în văzduh și se așterneau ușor pe pământ ca și cum ar fi terminat de valsat. Și câți erau! Din cauza lor nu se mai vedeau blocurile aflate la o sută de metri depărtare. Vântul se întețea încet, încet. Sergiu... spusei cu cea mai calmă voce. Ce-i? făcu el fără absolut nici o urmă de răbdare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-mă, Cronicarule! dictă el. De unde... De-ai ști doar, mă întrerupse el luându-mi capul în mâinile sale. Nemișcarea înghețată mă străbătuse din vârful capului până în călcâiele picioarelor! Simțeam fiecare piatră, fiecare fir de praf, fiecare fulg de nea care valsa spre pământ. Oh, Dumnezeule! Infinitul atins! Trebuie precizat pentru viitoarele generații de cronicari că legătura dintre un Împărat și istoricul său nu e totală. Există unele fenomene și stări de a exista care nu pot fi împărtășite prin această conexiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
zidită trainic pe dunele fumegoase ale Țigării uitate în scrumieră o lume zvârcolită risipită mijind pâlpâiri în umbrele umbrelor în urmele urmelor amestecate în ceaunul pendulând peste jarul trecutului Ora aceea când peana Țintuită între degete muiată în sângele gândurilor valsează peste foaia albă construind armonii în alb și negru hierograme povestind despre drumuri crucificări și învieri și apocalipse și eclipse și scylle și gomore și mări moarte Ora încovoiată ca unghiile moirelor decupând pâlcuri de litere orânduite în soarta cititorului
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1647]
-
de opt zile.Totul era Înghețat și nu-ți ardea să te plimbi fără rost pe străzi. Nu știai cum să ajungi mai repede acasă, la adăpost și la căldură. Au urmat și zile mai temperate cu ninsori blânde, fulgii valsând În drumul lor spre pământ, astfel Încât senzația de plutire se instala În suflet, ducând la o stare de extaz. Cu trei zile Înainte de eveniment temperaturile au crescut destul de mult, și nu mare mi-a fost mirarea când ninsoarea s-a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ne îndreptam spre bucătărie, unde ni s-a dat fiecăruia câte un șorț. —O să-ți placă Betty, m-a asigurat altcineva. Betty era profesoara. Era blondă, parfumată și foarte populară. Stalin a luat-o în brațe și a început să valseze cu ea prin cameră. Ah, drăguța mea, a oftat el. Clarence mi-a dat un cot. Nu-i așa că-i minunată? mi-a șoptit el ca un tâmpit ce era. Nu-i așa că are un păr superb? — Toată lumea la posturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
gestul acela al lui Agnes, fluturând degetele lin în aer, ca o zbatere de aripi, în semn de recunoaștere. Pe urmă și-a dat seama că nici măcar nu-l cunoștea, însă Gabriel i-a zâmbit; pe urmă, a dansat, a valsat surâzătoare și îmbujorată printre curci, ah, ah, ah, ce nebunie, băiatul cu vioara i-a zâmbit! De-atunci să fie vreo patru luni, acum el stătea în fața ei pe terasă, se uita pierdut în cerul negru-rozaliu și așteptau să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pentru orice persoană care încearcă a-și liniști curiozitatea. Gâtul asemănător al unei lebede stăpânea albul rupt din Univers, pregătit pentru a-l înveli cu cele mai scumpe salbe de oriunde. Corpul creionat de către cel mai mare pictor de pe pământ valsa în mersu-i de felină. În pieptu-i diafan vibrau sânii de cristal. Zâmbetul feciorelnic și trupul sirenic îi făceau pe săteni să gândească nimic altceva, decât că Magnolia face parte dintr-o altă dimensiune planetară. Cu toate acestea Magnolia se comporta
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
se întâmplă în jurul lui. Și cum stătea el cuminte, dintr-o dată, din valea ce se desfășura prin fața ochilor săi, se ridică o femeie diafană. Era îmbrăcată într-un văl larg și lung de culoare alb-roziu și avea părul desfăcut care valsa pe umeri. Aceasta se îndrepta spre el și, ca să nu-l sperie pe băiat, de la distanță i-a strigat: -Norocel, parcă așa te chemă, nu pleca, vreau să stau de vorbă cu tine. ridice dar n-a putut, a vrut
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu poeziile: „Locul unde te-ai născut,” „Leagăn,” „Uliți posomorâte,” „Descătușarea sufletului,” „Norocos,” „Iubesc” și cu poezia „Cristinești.” La începutul călătoriei mele în viață, nu-nțelegeam prea bine ce se întâmplă cu mine, dar în timp am realizat că spiritul valsează și sufletul se descătușează. Mai târziu am compus „Poezia vieții,” care o dedic vieții de zi cu zi a omului. Banca rugoasă, de pe care fixam apa învolburată la confluența celor trei râuri, m-a trezit și mi-a adus aminte
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să mă lămuresc cât de mari sunt valurile și ce informații meteo există. Aici sunt tentat să exagerez orice zgomot, mai ales că de pe coridor nu se aude nici o mișcare, iar tăcerea face și mai sinistre scârțâiturile. Îmi închipui că "valsăm" pe valuri. Nu chiar ca o coajă de nucă ("Lumea Renașterii" e, totuși, un vapor de mărime medie), dar aproape. Dintr-o "corabie Babei", am devenit, ca la Rimbaud, o "corabie beată". Și măcar de-ar fi ziuă! Mă încăpățînez
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mijlocul șoselei pe care trec mașini furibunde cu două sute de kilometri pe oră, bară la bară, motociclete care urlă spart a tablă încinsă, camioane din care cad saci și bucăți de beton și de uitare, pe mijlocul șoselei te întorci valsând. șase în al cincilea loc: te întorci și pentru nevoia ființei iubite, nu uita, nu te întorci doar pentru tine, cel care a greșit, cel care a pierdut esența de foame a dragostei, dragostea de care ai nevoie pentru a
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
șase deasupra: îți umezești capul, asta poate atrage nenorociri, pericole, membre tăiate. brațul meu stâng e tăiat de cuvintele mele, din el țâșnesc cuvinte. zâmbet m-am amuzat copios, strângându-te în brațe, să îmi las și eu degetele să valseze pe taste gri, cu degetele tale să răspund invitației de a juca în rolul tău principal să purific cele mai atente gesturi ale tale, prin oglindă pășind în gesturi ale mele pedantă, să mă descopăr în cele mai ascunse cotloane
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
curticica doamnei Ștef, îmbrăcată, în diminețile mai răcoroase, cu fulgarinul verde spălăcit. Mă durea s-o văd astfel, ea care era totuși atașată de viață, chiar și la bătrânețe, poate, în felul său mistic continui s-o cred. Mă amuzam valsând în vis cu tata, cel din ultimii ani, în vreme ce provele bărcilor dănțuiau în contratimp peste vălurele care se spărgeau clipocind pe undeva dedesubt, de picioarele debarcaderului. De fapt nici nu mai era vis. Îmi făcea plăcere să fac din valsul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
frisoane pe amurguri grele de nori și melancolii cu lumini abia licărite ce se despoaie cu grabă în fulgi cad amintirile rebele pribegită în lume cu doruri vijelindu-mi prin clipe mi-am găsit liniștea dar au rămas întrebările în casă valsează flacăra în soba cea veche înserarea inimii jăratecul din cuvânt o încălzește dar oare câți îngheață în această noapte într-un șanț ori câți tremură pentru o vorbă în ierni interioare fără sfârșit cântecul verii a zburat demult la stele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
palpită jeleuri cu gelatină, cuvinte suave-n pahare au gura plină cu vinuri, în sticle absinturi viclene reflectă blânde satinuri. Și-așteaptă întinse pe masă fructe cu pielea pustie, desfrâul molatic se toarnă din negre lămpi de hârtie, trunghiuri perfecte valsează atunci, acum și acolo, șiraguri de ciocolată și melci în costume de polo. Agude albastre inundă oglinzi născute să-nchege arome de scorțișoară în ceașca cu margini dulcege. Sunt flori și calme cristaluri, iar într-o caleașcă am fluturi și-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
merg pe plaja aurită... Vrăjită de-a mării-mbrățișare mă pierd printre valuri de zare, m-amestec cu apa azurie ce-mi sărută pielea cafenie și stânsă-n brațe cu putere plutesc de atâta plăcere... Valuri pufoase dansează în ritmul vântului valsează, se pierd apoi-mprăștiate de țărmuri-mbrățișate, sărutate cu putere de a malurilor tăcere... Iar soarele mângaie ușor cu degete de bronz strălucitor, chipuri fascinate de zare ce capătă-ncet culoare și cu sufletul plin de iubire dau fiecărei clipe fericire. Am
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pacea mea, Că Tu ești pentru toate Ziditorul Ce ne reverși deplin, sfânt, dragostea. Liniște Coboară noaptea peste ape, în simfonii de lungi tăceri, Se-așterne somnul peste pleoape Și peste vechile dureri. Coboară liniștea în gânduri, Discrete, șoaptele tresar, Valsând în nesfârșite rânduri, Să cheme dorul meu hoinar. Coboară pacea în unghere; Albastrul cer, cu glasul mut, într-o continuă veghere, Mi-aduce visul ce-am pierdut. CRISTINA PARALESCU Născută în 1959, ultimul reprezentant al zodiei Peștilor (20 Martie) în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
zi, ba dulci de noapte Și pe stîngu-s și pistrui ! Buzele-s ulcioare pline Ce-n hangița-aduce must Mă îmbăt, sînt treaz, te gust Cît în brațe te-oi mai ține Berze-n sud își poartă gușa Ploi cu frunzele valsează Cât pe câți îi enervează Că e vremea să-nchid ușa... Șuier Pe-un peron, în lung de gară Unde timp nu mai există După dragostea de-aseară Ochii tăi nu cer, insistă Să nu plec, să nu-mi las
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nimeni la salut. Domnul Cioia juca șah cu domnul Lobonț. Erau descheiați la halate, semn că ziua de lucru se sfârșise pentru ei. Sub masa de șah vălurită ca un parchet umflat de apă dormea un teckel. O frizeriță tânără valsa de una singură printre taburete. Garderobiera croșeta o față de masă. La radio se auzea vocea Danei Jalobeanu. Petru a mai spus o dată bună seara și frizerii au clătinat din cap. Se apropiau de Încă o remiză. Cânta Marșul din Aida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din cap. Se apropiau de Încă o remiză. Cânta Marșul din Aida. Teckelul a deschis un ochi, a mârâit scurt apoi, fără nici un preaviz, s-a năpustit spre ușa deschisă a frizeriei, atras de farurile aprinse ale mașinilor. Fata care valsa a ferit tekelul, dar s-a lovit de un taburet și a căzut. Garderobiera a strigat: Ce faci, toanto? Stagiaro! și și-a văzut de lucru. Domnul Cioia a abandonat șahul ca să scoată dintr-o vitrină o sticlă cu spirt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atât imaginea e mai clară. Privind-o cu atenție observa pe suprafața ei jocul neașteptat al unor pete de umbră și lumină. Alunecau unele pe lângă altele ca dansatorii pe parchetul lucios al Salonului de onoare din casa Lendvay. Nimeni nu valsa mai frumos decât perechea Marta Morar-Koblicska - Zador Levente Szász, doctor-úr. Doctorul dansa minunat, deși era Însurat și tată a doi copii. Amănuntul acesta nu reieșea câtuși de puțin din felul În care o ținea În brațe pe Marta, o privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cerut. Dă cineva mai mult? Lumea din fața lui Încremeni ca Într-un stop-cadru. Gestul său era răsplătit printr-o tăcere admirativă. Cineva scăpă un pahar dar paharul alb și din plastic nu căzu cum se așteptau toți, ci Începu să valseze prin cameră fără ca prin acest mic artificiu să știrbească În vreun fel prestigiul lui Brândușă, care creștea văzând cu ochii. Până când, nimeni nu putea ști cu precizie. Doar Gheretă Își aminti că și trupul domnului Ster plutise la fel În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din străinătate! Ăsta a fost semnalul. Cerul s-a umplut de pălării, sutiene, chiloți de damă și bărbătești, de câteva femei mai ușoare, cămăși, proteze de șold și dentare, până și de o mână de mici vieți chinuite, care acum valsau cu grație printre atâtea lucruri brusc inutile. Eu am rămas pe loc căci am văzut cum autocarul se desfăcea În bucăți iar bucățile În nimic. Aici mă opresc Întrucât nimicul nu se poate descrie. Ca o părere personală aș zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]