2,308 matches
-
mai neașteptate, mai revelatoare sunt apropierile transmutante, cu atât mai solicitat este ecoul în receptivitatea noastră. Pe de altă parte, antropocentrismul nu confiscă desigur potențialitatea infinită a metaforizărilor.“ Nu ne rămâne decât să reflectăm și noi asupra potențialității infinite a vanității unor autori... Ca in secolul XIX Militar de carieră, internat între 1985 și 1990 „în lagărele militare comuniste de muncă forțată din motive politico-religioase“ (formulare preluată de pe ultima copertă a cărții), absolvent al Facultății de Litere în 1994, la vârsta
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lor aerul unei fortărețe. Și iată motivele: majoritatea prinților mărunți, și mai ales cei din Germania, se ruinează cu cheltuielile excesive în raport cu veniturile, la care-i supune beția grandorii deșarte; ei se distrug pentru onoarea Casei lor și iau, din pricina vanității, drumul mizeriei și al spitalelor. Nu există unul, pînă la cel din urmă moștenitor al unor domenii, care să nu-și imagineze că este cineva, asemenea lui Ludovic XIV; își contruiește Versailles-ul său, își întreține armatele lui. Există astăzi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Suveranii insensibili la reputația lor n-au fost decît indolenți sau voluptoși abandonați lîncezelii; erau făcuți dintr-un aluat abject, pe care nici o virtute nu-l anima. Tiranii foarte cruzi au iubit, este adevărat, laudele, dar în ei era o vanitate odioasă, un viciu în plus; voiau stima, deși meritau oprobriul. Pentru principii vicioși, lingușirea este o otravă mortală, care înmulțește semințele corupției lor; la principii merituoși, lingușirea este ca o rugină care se așterne pe gloria lor, luîndu-i din strălucire
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Dar mica celebritate pe care o câștigă în rândul studenților îl cam stânjenea, fiindcă nu-i plăcea să fie arătat cu degetul ca un tip genialoid, și cu atât mai puțin să fie suspectat că ar fi fost ros de vanitatea unei celebrități de doi bani și jumătate. În sinea sa, el nutrea convingerea că un matematician nu-și putea permite luxul de a aspira spre genul de glorie care-i însoțesc de obicei pe artiști. Asta nu-i împiedica pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vremea copilăriei, tot pentru această variantă, dar, devenind major, și-a dat seama că nu este nicio scofală să fii singuraticul singuraticilor. N-am verificat niciodată dacă Nietzsche are prioritatea aceasta a cugetării, pentru că mie îmi place, în marea mea vanitate, să cred că eu am ales pentru prima oară această variantă de devenire întru profesie. Știi, am vrut de mai multe ori să realizez un portret al lui Dumnezeu, dar de fiecare dată am dat greș. Nu-mi ieșea de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
găsesc în fața porților iubirii, ce s-au deferecat dinaintea lor, sunt mult prea modești în sfiala lor, pentru a le da acestora Istorisiri nesănătoase fericirii 33 vreo însemnătate oarecare și a profita. Aceștia sunt bărbații care îmbrățișează burlăcia, nu din vanitate, nici din misoginie, ci din necesitate. Eu, recunosc, făcând parte, mai cu seamă, din prima categorie, decât din cea de a doua, numai după o simplă vânturare a buclelor sale minunate prin fața mea și o privire galeșă, m-am lăsat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ca orice mascul grobian, nu ezită să sublinieze în chip implicit superioritatea sexului tare (care devine, în astfel de momente, absolut flasc): "Inima femeii, chiar de se poate ameți uneori de ambițioase aspirațiuni la mărire, la bogăție și la alte vanități atât de plăcute, dar însă (pleonasmele sunt specialitatea sa, n. m.) ea se deșteaptă apoi cu pasiuni mai tari, mai nenfrânate". Falia uriașă dintre cele două scrieri transpare mai ales în episoadele cu încărcătură poetică. În timp ce Murasaki are delicatețea să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
încercând să imagineze o lume de neimaginat: acolo, în țara ta, în România, pentru că aceasta fusese, evident, prima ei întrebare, toți oamenii sunt la fel de albi? Și toate femeile sunt Audrey Hepburn? Tu taci. Dacă, la început, o ușoară înfiorare de vanitate te făcea să crezi, poate, că bătrânul avea dreptate, că prin cine știe ce miracol al firii de care nu fuseseși până atunci conștientă, gâtul tău unduia prin aerul nipon, într-adevăr, cu grația de lebădă rănită a lui Audrey, aveai să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
un fond verde-auriu, sugerează acea concordanță între aproape și infinit care poate fi găsită doar în pictură. Christian Thum lasă dinții craniului să se odihnească pe un manuscris care în mod sigur este lipsit de litere, o alegorie simpatică despre vanitate și moarte. în tabloul lui El Greco Apostolii Petru și Pavel lui Pavel i s-a întâmplat un necaz de neînțeles, dar demn de luat în considerare: el încearcă să arate cu degetul un loc important dintr-o carte deschisă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
asistență în gestiunea întreprinderii, nici o colaborare adecvată între mediul universitar și cel economic. În locul atât de necesarei sintonii instituționale, al unui veritabil parteneriat pentru dezvoltare, asistăm la o luptă surdă a unor orgolii hipertrofiate, plimbări prin tribunale, incriminări prin ziare, vanități și tot mai multe "certitudini" personale. În aceste condiții, nu facem decât să risipim oportunități, să pierdem resurse și să compromitem orice șansă de dezvoltare. Se pune un accent din ce în ce mai mare pe dezvoltarea regională (35% din fondurile structurale ale Uniunii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
traversând peste capetele oamenilor dacă nu un bulevard, măcar o uliță. Și, în aceeași măsură, să picteze așa cum numai eu știam. Degeaba, era greoi și stângaci. Dar toate acestea nu ar fi însemnat nimic: simple invidii. Capricii ale vârstei. Mici vanități nesatisfăcute. Se pare însă că a fost vorba de o predispoziție aparte. Distrugerea fratelui de către frate a fost un act atât de metodic, atât de consecvent și de rafinat, încât cred că și aici am făcut o treabă de maeștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
fost primite cu sentimente contradictorii, oscilând între curiozitate amuzată și lipsă totală de încredere. Cu cât actorul este mai impozant, cu atât sporesc rezervele apriorice în privința a ceea ce pare a fi rodul exclusiv al exercitării unui hobby sau materializarea unei vanități. Mai mult, uneori contrastul dintre eul artistic și eul profund al artistului, dezvăluit în paginile sale literare, este atât de mare încât totul pare o glumă în fața căreia spectatorul/cititor se simte obligat să râdă. Povestea cu cele două măști
Între Calliope, Erato și Thalia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8050_a_9375]
-
celor spuse sau nespuse, a viselor terifiante, a firescului cotidian. Prin lumea plină de înțelesuri simple, de uitături hître, de hohote de rîs, de tăceri lungi cît moartea. Prin legile scrise sau nescrise ale acestei bresle măcinată, vai, de atîta vanitate. Cîndva în 1992, am coborît cu pași siguri pe peronul gării din Craiova. Vizita la mătușa mea a fost un ritual pe care l-am continuat și după ce ea nu a mai fost. Cineva m-a prins de mînă. Silviu
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
Declară a o interesa cu preeminență „instrumentele de lucru și metodele de redactare“, „stările infertile , de sterilitate și inhibiție, de vulnerabilitate și crispare“, „tabieturile, tipicurile, alinturile, capriciile și chiar și viciile ce însoțesc îndeobște elaborarea unui text literar“, „ îndoielile și vanitățile , dubiile și repudierile de sine în perspectiva timpului“, „ispita abandonului, iminența momentelor de lașitate interioară sau, dimpotrivă, asumarea actului creator pentru valoarea lui cathartică“. O subtextuală decepție mustește în liniile unui asemenea aparent pedant program de investigație. Sine ira et
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
de pildă, inacceptabilă menționarea titlului științific de doctor pe coperta I, cu atat mai mult cu cât precizarea se face, cu totul firesc de astă dată, pe pagina de gardă. Împrejurarea poate fi interpretată, în defavoarea autorului, ca un puseu de vanitate - în cazul în care el ar fi cerut acest lucru - sau, încă mai neconvenabil, ca o frivolitate. (Despre nevoia prezenței unui redactor de carte, dar și despre responsabilitatea acestuia, vezi și articolul Redactorul de carte, în România literară, nr. 40
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
pune lumea intelectuală sub semnul întrebării, suportînd consecințele. Și astfel, ajunge să respingă prestigiul secular al filozofiei, preferînd zdrențele de bastard ale mai recent înființatei discipline a sociologiei. Nostim e că alegerea o face nu fără o vădită tresărire de vanitate, tresărire pe care, abil și aproape stînjenit, o drapează în faldurile modestiei: "Mai există însă, în însuși excesul angajamentului meu, un fel de voință aproape sacrificială de a repudia mărețiile înșelătoare ale filozofiei." (p. 69) Și iată cum Bourdieu cade
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
în faldurile modestiei: "Mai există însă, în însuși excesul angajamentului meu, un fel de voință aproape sacrificială de a repudia mărețiile înșelătoare ale filozofiei." (p. 69) Și iată cum Bourdieu cade în greșeala pe care le-o reproșa adepților autobiografiei: vanitatea, uriașa, ireductibila și incomensurabila vanitate a intelectualilor umaniști. "Traiectoria socială și școlară care mă condusese către sociologie mă singulariza extrem de puternic." (p. 65) În fața unor asemenea mătănii narcistice, nu poți să nu zîmbești. În fine, dacă nu ar fi ultimul
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
însă, în însuși excesul angajamentului meu, un fel de voință aproape sacrificială de a repudia mărețiile înșelătoare ale filozofiei." (p. 69) Și iată cum Bourdieu cade în greșeala pe care le-o reproșa adepților autobiografiei: vanitatea, uriașa, ireductibila și incomensurabila vanitate a intelectualilor umaniști. "Traiectoria socială și școlară care mă condusese către sociologie mă singulariza extrem de puternic." (p. 65) În fața unor asemenea mătănii narcistice, nu poți să nu zîmbești. În fine, dacă nu ar fi ultimul capitol, un capitol în care
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
Deodată, de undeva din întuneric aud inconfundabilul "je sais" al lui Jean Gabin. Mi s-a părut nu doar un prolog inspirat, ci o esență a celor ce vor urma să se spună. O tălmăcire pe scurt a vieții, a vanităților din noi, a aroganței cu care privim propriul traseu, relația cu ceilalți, cu Divinitatea, la urma urmelor. Mi s-a părut un accent emoționant care deschidea coperțile istoriei teatrului. Și a unei vieți. O perspectivă subiectivă și, în același timp
O seară la Caracal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7436_a_8761]
-
confrunta direct cu exigențele pieței europene și cu interesele unor colecționari adevărați. Acest gen de așteptare supradimensionată, legitim pînă la un punct, continuă, de fapt, frustrarea istorică a artistului român de a nu se regăsi, nici măcar pentru minima flatare a vanității, pe piețele comerciale și simbolice ale unei Europe generatoare de atîtea tropisme și de tot atîtea iluzii ale integrării. Așa cum înainte de '89 artei noastre îi lipsea doar libertatea pentru a se manifesta exemplar, după '90 îi tot lipsește accesul la
„De la București la Paris“ și retur (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7439_a_8764]
-
decît să recunoști că pîrghiile psihologiei colective ascund atît de numeroase variabile încît fluctuațiile spiritului public nu ascultă de graficele prospective ale sociologilor. Pe de altă parte, rezervele pe care omul acesta le stîrnește țin de o reacție previzibilă a vanității omenești. Mai întîi, cauza e de căutat într-o psihologie a reflexelor condiționate: cînd am fost educați în spiritul unei prudențe temătoare privind temele delicate ale culturii naționale - , perioada interbelică, închisorile comuniste, rezistența din munți, biserica, credința etc. -, e firesc
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
apără de prea pretențioșii lor exegeți, de stirpea lui Haneș, sau la simetriile migălite dintre o temă de Eminescu și o temă de Coșbuc, sclipiri de hazard care plac unui critic, spuneam, înzestrat mai curînd cu bucuria descoperirii, decît cu vanitatea dărîmării. Istoria retragerii lui Constantin Negri în tihna unui tîrg moldovenesc, de unde îl îmbie pe Kogălniceanu, cel prins de suflarea vremii, cu dulci și fără timp aleanuri literare, spune destule despre anumite afinități. Nu este, acest diarist răsfoind cu răsfățuri
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
de defecte caracteriale fundamentale. Jean Jacques Rousseau, autorul Confe-siuni-lor și al Contractului social, care s-a bucurat încă din timpul vieții de un adevărat cult, era dominat de o enormă autocompasiune bazată pe fabulație și dublată de un "egoism copleșitor". Vanitatea a fost viciul pe care l-a posedat aproape până la nebunie", a scris cineva despre el. Shelley, poetul ale cărui versuri sensibile și umaniste au emoționat nu numai pe adolescenți, a pus întotdeauna ideile înaintea oamenilor, viața lui fiind o
Operã și artist by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7945_a_9270]
-
unei ambiții auctoriale, va fi atins de sterilitate. Căci un comentariu e sterp cînd e făcut în lipsa unei elementare simpatii față de obiectul lui de studiu. Cazurile acestea nu-s rare. Sunt atîtea cărți de analiză care au fost scrise din vanitate creatoare sau din orgoliu bibliografic și de pe urma cărora nu a rămas nimic. Mircea Flonta este un caz fericit. În lumea filozofiei românești, rolul de exeget al lui Wittgenstein i se potrivește ca o mănușă. E ca și cum coerența și logica minții
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
Tot mai mulți și tot mai mult. Vîrtejul ne ia, ne ridică și ne duce sus. Sus este în sus? Ce este asta "sus"? Amînăm mereu întîlnirea cu conștiința proprie. Ochii și mintea și sufletul tînjesc după altfel de acumulări, vanitatea împinge la contabilități de lumești fapte, succese, glorie, bani. Deșertăciune. Există momente în viață, experiențe, întîlniri - șanse, cu alte cuvinte - cînd cerurile se deschid și ceața se ridică. Ceața din mine, din tine, din noi. Atunci, dăm cu ochii unii
Dragul meu Lev Abramovici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7812_a_9137]