582 matches
-
este evaziunea imaginativă. Această falsă justificare cu nenumărate nuanțe operează conform celor patru categorii tipice: vanitate, culpabilitate refulată, acuzație dușmănoasă și sentimentalism tîngui-tor. Cu alte cuvinte autodisculparea vanitoasă a sinelui prin tendința de a refula orice greșeală, agravată de inculparea vanitoasă a celorlalți, a lumii, a vieții. Ambivalenta dintre disculpare și inculpare constituie legea funcționării dizarmo-nizante a subconștientului. Imaginația evazionistă, constă într-un spectacol interior în care sîntem în același timp protagonist și spectator, cînd angoasat, cînd triumfător. În schimb, imaginația
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
tortura remușcărilor sterile: focul veșnic al Infernului biblic și Infernurile mitologiei grecești Eriniile, simbolul culpabilității refulate. În caz de banalizare, exaltarea imaginativă simbolizată de Satan nu este însă contracarată de intențiile prea bune, rămășiță pervertită a elanului supraconștient. Falsa justificare vanitoasă asigură imperios refularea, "autoritatea lui Satan", distrugînd rînd pe rînd angoasele culpabile de origine supraconștientă, ceea ce duce la distrugerea treptată a supraconștiinței etice și a elanului ei animant, la "moartea sufletului": dezlănțuirea sfîrșește prin a se exterioriza fără scrupule și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
aleagă: acesta este însuși sensul vieții sale. Simbolul mitic al lui "Satan" este o sinteză a acestor două semnificații: Satan reprezintă pe de o parte legalitatea subconștientă, iar pe de altă parte greșeala individuală, imaginația exaltată, prima fază a întunecării vanitoase. Binele și răul, armonia și dizarmonia, răsplata și pedeapsa, satisfacția sau insatisfacția esențială sînt manifestări pozitive și negative ale legii armoniei și ale justiției sale imanente. Putem spune în această privință că răul este umbra aruncată de lumină la întîlnirea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pedeapsa, satisfacția sau insatisfacția esențială sînt manifestări pozitive și negative ale legii armoniei și ale justiției sale imanente. Putem spune în această privință că răul este umbra aruncată de lumină la întîlnirea cu un obstacol, obstacol care este culpabilitatea perseverentă vanitos justificată. (Vanitatea-șarpe, simbol al ispititorului Satan.) Funcția legală a răului a suferinței cu tendință spre exaltare este avertizarea împotriva pericolului esențial (așa cum durerea fizică avertizează împotriva unui pericol somatic). Tocmai pentru că este legal, acest avertisment nu-și poate pierde forța
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
suferinței cu tendință spre exaltare este avertizarea împotriva pericolului esențial (așa cum durerea fizică avertizează împotriva unui pericol somatic). Tocmai pentru că este legal, acest avertisment nu-și poate pierde forța atît timp cît individul rămîne expus pericolului esențialmente vital: falsa justificare vanitoasă. Dacă el se încăpățînează în mod vanitos și continuă să se expună pericolului esențial, dacă nu vrea să audă avertismentul, suferința vitală nu face decît să se agraveze și sfîrșește prin a-i invada întreaga viață. Întunecarea psihicului vanitos obstinat
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
împotriva pericolului esențial (așa cum durerea fizică avertizează împotriva unui pericol somatic). Tocmai pentru că este legal, acest avertisment nu-și poate pierde forța atît timp cît individul rămîne expus pericolului esențialmente vital: falsa justificare vanitoasă. Dacă el se încăpățînează în mod vanitos și continuă să se expună pericolului esențial, dacă nu vrea să audă avertismentul, suferința vitală nu face decît să se agraveze și sfîrșește prin a-i invada întreaga viață. Întunecarea psihicului vanitos obstinat întunecă imediat lumea din jurul acestuia; esența acestui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
justificare vanitoasă. Dacă el se încăpățînează în mod vanitos și continuă să se expună pericolului esențial, dacă nu vrea să audă avertismentul, suferința vitală nu face decît să se agraveze și sfîrșește prin a-i invada întreaga viață. Întunecarea psihicului vanitos obstinat întunecă imediat lumea din jurul acestuia; esența acestui psihic nu se poate exprima decît prin avertismentul suferinței, care, pentru omul nervos, provine din toate colțurile lumii. Pe de altă parte, omul se poate banaliza; el se eliberează în mod pervers
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de satisfacție ale vanității. Este suficient ca vanitatea să se grefeze pe un motiv valid, pe o valoare pozitivă, pentru ca să se producă potrivit legii ambivalente a subconștientului descompunerea maladivă a valorii prin scindarea ei în două non-valori contradictoriu legate, una vanitos exaltată, iar cealaltă culpabilă și inhibată. Oricît de dăunător ar fi acest dinamism al pervertirii, el este din fericire și pe drept cuvînt condiția indispensabilă a dinamismului sublimant, care permite, cu ajutorul elanului combativ, el însuși o forță motivantă imanentă vieții
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și inhibată. Oricît de dăunător ar fi acest dinamism al pervertirii, el este din fericire și pe drept cuvînt condiția indispensabilă a dinamismului sublimant, care permite, cu ajutorul elanului combativ, el însuși o forță motivantă imanentă vieții psihice, transformarea falselor valorificări vanitoase într-o valorificare armonioasă și purificatoare. Posibilitatea operării acestor treceri de la registrul pozitiv la cel negativ nu există decît la nivel uman. Ea ține de faptul ca scopul energei vitale este încă de la originea vieții căutarea satisfacțiilor, dar care la
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Posibilitatea operării acestor treceri de la registrul pozitiv la cel negativ nu există decît la nivel uman. Ea ține de faptul ca scopul energei vitale este încă de la originea vieții căutarea satisfacțiilor, dar care la om se poate rătăci în autosatisfacțiile vanitoase și în autoinsatisfacțiile culpabile. Ca atare, chiar și valorile-călăuză ale supraconștiinței etice și satisfacțiile lor autentice sînt nu o vom repeta niciodată îndeajuns fondate biogenetic. Trăsătura caracteristică comună tuturor ființelor vii este excitabililatea față de căutarea reactivității adaptate (care le face
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ce personifică "Divinitatea" și, prin imaginea transcendentă a "Divinității-Judecător", originea valorilor într-adevăr imanente din punct de vedere biogenetic. Idealul se impune de la sine vieții, căci este unica posibilitate a manifestării unei morale naturale: dragostea de eul esențial în locul fantasmei vanitoase. Dragostea autentică de sine este acceptarea necesității de a lupta introspectiv împotriva autosupravalorificării vanitoase legate de devalorizarea excesivă a celorlalți. Acceptarea aceasta este contrariul indignării, ale cărei meditații agravează permanent resentimentele, trăsătură caracteristică a introspecției morbide. În lupta eului esențial
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
din punct de vedere biogenetic. Idealul se impune de la sine vieții, căci este unica posibilitate a manifestării unei morale naturale: dragostea de eul esențial în locul fantasmei vanitoase. Dragostea autentică de sine este acceptarea necesității de a lupta introspectiv împotriva autosupravalorificării vanitoase legate de devalorizarea excesivă a celorlalți. Acceptarea aceasta este contrariul indignării, ale cărei meditații agravează permanent resentimentele, trăsătură caracteristică a introspecției morbide. În lupta eului esențial și a dorinței sale esențiale de eliberare de resentimente prin dragostea de sine sînt
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
dragoste autentică: dragostea de adevăr în general, dragostea de adevărul referitor la sine și la ceilalți, dragostea sexuală sub forma sa pozitivă, cu participarea sufletului, dragostea dintre părinți și copii, dragostea care leagă generațiile, dragostea de viață, bucuria acesteia. Resentimentele vanitoase nu cedează în fața intențiilor altruiste excesiv de bune. Dragostea nu reprezintă o datorie față de semeni. Ea este datoria omului față de sine, față de natură, față de viață și de esența care o animă. DRAGOSTEA ESTE COMBATIVITATEA ELANULUI ANIMANT: a te iubi pentru a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cel de lîngă tine" este identică cu formula înscrisă pe frontonul templului lui Apollo: "Cunoaște-te pe tine însuți". Pentru a ajunge să ne cunoaștem autentic, trebuie să întrevedem și în final să cunoaștem diferența dintre eul esențial și fantasma vanitoasă. Această cunoaștere nu este dobîndită imediat. Trebuie să educăm pas cu pas privirea introspectivă. Ne introspectăm involuntar și incontrolabil pe tot parcursul zilei. Cum să nu cazi în capcana meditațiilor spectaculoase și îngăduitoare față de sine, hrana preferată a acestora? Meditînd
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
emoțiile și afectele sunt puse în joc. Ea întărește, exagerează și mitologizează toate relațiile emoționale cu profesiunea și cu oamenii, indiferent de sex. Atunci când Anima este puternic constelată, caracterul bărbatului își pierde din tărie: el devine susceptibil, iritabil, capricios, gelos, vanitos și neadaptat. El se află în stare de "disconfort" și induce pretutindeni diconfortul."133 (s. ns.) Așa cum este văzut Ștefan Gheorghidiu de o doamnă, vecină de masă cu el: "Domnul acesta tulbură situațiile cele mai limpezi și zăpăcește pe toată lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de volumul de nuvele "Turnul de abanos" (1974). Fowles este și un rafinat eseist, cea mai recentă carte a sa, de eseuri, intitulându-se "Găuri de vierme" (1998). Autor foarte cult, mai profund oricum decât Oscar Wilde și mai puțin vanitos decât Bernard Shaw, Fowles are o nesfârșită încredere în actul povestirii, al scriiturii, în vraja epică și în existența personajelor în care depistăm adesea demersul filosofic (autoironic, autoreferențial) și destinul asumat al propriului lor creator. Rețetele tehnice sunt infailibile, fie
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Malcolm, op. cit., p. 43.) 90 Spre sfârșitul vieții, atunci când scria cea de-a doua parte a Cercetărilor filozofice, Wittgenstein îi spunea lui Drury: „Când am abandonat profesoratul, credeam că am scăpat în sfârșit de vanitatea mea. Acum observ că sunt vanitos în ceea ce privește stilul în care pot să-mi scriu cartea.“ Comentariul lui Drury: „Cred că el socotea mai important să se elibereze de orice urmă de vanitate decât să câștige o reputație însemnată în filozofie.“ (M. O’C. Drury, „Bemerkungen zu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
că au renunțat să fie mulțumiți de ei și de viața lor, dar au izbutit să se elibereze de orice vanitate. Este sensul în care Wittgenstein aspira la religiozitate, dar nu se socotea un om religios. Se vedea pe sine vanitos, dornic să fie admirat, iritabil, înclinat spre furie și dispreț față de unii semeni.67 Începând cu anii Primului Război Mondial, Wittgenstein s-a aflat aproape mereu în luptă cu sentimentul mulțumirii de sine și a crezut rareori că a putut atinge starea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
dintre marile poeme scrise de Mihai Ursachi conțin practic, într-o formă densă, toate liniile directoare ale unui program poetic atent scenografiat de autointitulatul magistru de Țicău: "de aceea îți spun, toată baza mea (știi prea bine/ că-s mai vanitos decât Lucifer însuși),/ este Nimicul.// O glorie fără cusur și inalterabilă/ îmi construiesc în secret, folosind ca unelte/ disimulația (aplicată îndeosebi mie însumi),/ mistificarea și infamia. Prin ele/ voi ajunge stăpân absolut al imperiului/ fabulos, fără margini în timp sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unui român sau al unui ciclu românesc se organizează un sistem de personaje, o ierarhie, bazată pe contrast, paralelism, complementaritate, diversitate etc. Astfel, Stendhal a edificat un contrast între iubirea adevărată a provincialei Mme de Renal și dragostea inventată sau vanitoasa a Parizienei Mathilde de La Mole. În L'Education sentimentale, burgheza comme îl faut Mme Arnoux este femeia inaccesibila, în comparație cu curtezana Rosanette, iar pariziana Mme Dambreuse este o mondenă rafinată contrapusa provincialei sălbatice Louise Roque. Motivele și scenariile de a deveni
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
atitudini sociale moderne. Dezvoltarea gustului pentru călătorii se asocia cu alte renunțări. S-a abandonat trecutul glorios al anticilor, pentru că se voiau cu orice chip să fie moderni. După ce au fost moderni în mod timid, au devenit moderni în mod vanitos, cu un aer provocator. Au părăsit tabăra marilor morți pentru a gusta din plin bucuria de altfel facilă și insolentă de a simți în sine fluxul unei vieți tinere, fie ea și efemeră; preferau să parieze pe prezent decât pe
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Indépendance Roumaine, 22e Année, nr. 6334, Vendredi 16 (28) Janvier 1898, p. 2. 492 Ibidem, p. 2. 493 Ibidem, p. 2. 494 Petre Oprea, op. cit., p. 36. 495 Este nemeritorie și tendențioasă caracterizarea pe care i-o face Petre Oprea, "vanitoasă, dornică să fie în centrul atenției și expunând ca amatoare lucrări slabe de artă decorativă" (p. 45), rolul principesei Maria, ca patron al artelor frumoase, îl egalează pe cel al celor mai importanți mecena în epocă. 496 Constantin Prodan, op. cit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dânsa; dar în zadar: ea nu mai era pentru dânsul ceea ce fusese; chipul ei frumos, trupul ei fraged, firea ei dulce nu mai puteau să străbată până la inima lui plină de amărăciune. Pasiunea pe care femeia-Ana o generase în inima vanitosului Ghiță se stinsese. Dar despre ce bănuieli era vorba? Cât de gravă era greșeala Anei ca să declanșeze un cataclism emoțional de această anvergură? Am identificat cu greu în text momentul la care cârciumarul face trimitere. E vorba de scena în
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
din Socodor. Preotul "păpușar" le marchează destinele iremediabil. Influența sa malefică are însă o justificare ce ține de domeniul psihiatriei. Popa Furtună este unul dintre eroii care reușește cu un mare rafinament să-și ascundă adevărata fire: el e un vanitos patologic. Magdalena Popescu vorbea de ușurința cu care a distins în ultima perioadă a creației slaviciene cele trei categorii caracterologice cărora se subordonează personajele și, prin ele, nuvelele acestei ultime etape de creație: "egoistul, orgoliosul și pătimașul"104. Această reușită
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
supremă a oricărei acțiuni sociale sau politice și al oricărui act creator, literar. Necesitatea imperioasă de recunoaștere se transformă treptat într-o stare de securitate dată de conștiința propriei valori, pentru ca ulterior să se convertească în autosuficiență născută dintr-o vanitoasă poziție de outsider. Scriitorul anilor 1888-1895 rămâne însă un om al unui relativ echilibru. Familia pe care o întemeiase în 1886 cu Eleonora Tănăsescu contribuie substanțial la această stabilitate interioară. După eliberarea din închisoare, invocând o mie de argumente, Slavici
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]