3,120 matches
-
să întreprindă o expediție de recucerire a teritoriului pierdut și de pedepsire a vasalului său. În luna septembrie a anului 1330, Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, cu o puternică armată, pleacă din Timișoara să-l pedepsească pe fostul său vasal, Basarab I, cneaz al ținutului. Ocupă Banatul de Severin și înaintează prin Oltenia, pustiită în prealabil de către Basarab, spre Curtea de Argeș. Datorită acestei strategii de apărare, în rândurile armatei invadatoare se instalează foametea încă de la intrarea în Țara Românească. Pe drum
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
a permis păgubirea lacașului și a autorizat reluarea ceremoniilor de cult. În ultimul său secol de existență, cel de-al Doilea Templu a fost în mod amplu restaurat și lărgit de către regele Irod cel Mare (Hordos sau Herodes), care era vasal al Romei. El a construit pe culmea muntelui o platformă largă și netedă, care se vede până în zilele noastre, aceasta prin munci de tăiere în munte, zidirea de arcuri, scări și ziduri de susținere, și umplere artificială cu pământ. În
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Sfântul Teodor (Άγιος Θεόδωρος) după patronimul lui Teodor al II-lea Gavras. Cetatea a devenit centrul administrativ al noului principat, denumit după capitală. Principatul a avut relații pașnice cu Hoarda de Aur situată în nord, plătind un tribut anual ca vasali, dar a fost în conflict permanent cu coloniile genoveze de la sud, care îi drămuiau accesul la cele mai bune adăposturi portuare. Coasta între Yamboli (Balaklava), la apus la Aluston (Alușta), și Caffa la răsărit, inițial parte din principat, va cădea
Principatul de Theodoro () [Corola-website/Science/327119_a_328448]
-
principatul și-a construit un port nou numit Aspra la gura de vărsare a râului Mavros și a întărit cetatea Kalamita (modernul Inkerman). Turcii devenind din ce în ce mai amenințători, principele Isaac de Mangup (1458-1474) se decide în 1471 să accepte a fi vasal al lor, dar simultan îi propune cneazului Ivan al III-lea al Rusiei să o ia de soție pe fiica sa. Ștefan cel Mare, cumnatul lui Isaac (prin Maria de Mangop), este atunci în lupte crâncene cu Turcii, și politica
Principatul de Theodoro () [Corola-website/Science/327119_a_328448]
-
Doros : Alexandru moare în acest război. Ultimul stat medieval grecesc independent dispare, 22 de ani după căderea Constantinopolului și 17 ani după cea a Trapezuntului. În timp ce o mare parte din Crimeea rămâne sub stăpânirea Hanatului Crimeii (acum la rândul său vasal otoman), fostele ținuturi ale principatului de Theodoro și Crimeea de sud au intrat direct sub ocupația turcească și au fost administrate ca provincie de către Poartă.
Principatul de Theodoro () [Corola-website/Science/327119_a_328448]
-
el l-a reînvestit pe Guiscard, asigurându-i stăpânirea și asupra părții de sud a Abruzzi, însă rezervându-și Salerno. În aceste condiții, Guiscard a pus bazele unui plan de a ataca direct Bizanțul, nu înainte de a rezolva conturile cu vasalii săi aflați în stare de rebeliune, precum contele Henric de Monte Sant'Angelo. În această inițiativă, Guiscard s-a confruntat cu redutabilul său adversar. După reprimarea revoltei, Robert Guiscard a putut să se dedice cu totul planului de atacare a
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
sale calități, cât și înțelegerii avute cu Scaunul papal. El a creat și consolidat o puternică forță ducală, care însă a stârnit multe revolte ale baronilor, una dintre acestea având loc în 1078, în contextul în care el a solicitat vasalilor din Apulia un sprijin financiar în vederea logodnei fiicei sale. În cucerirea atâtor teritorii, el nu a mai avut vreme pentru organizarea lor internă. În istoria regatului normand din Italia, Guiscard rămâne în special ca erou și întemeietor, deși cariera sa
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
său, rănit de asemenea într-un accident. Când ucigașul era pe punctul de a-l omorî pe Takuma, este trimis în Iad, însă oamenii au început să creadă că Takuma este criminalul. Yuzuki Mikage este o școlăriță care va deveni vasalul Fetei Iadului; când cineva o contactează pe Ai, Yuzuki are viziuni la fel ca și Tsugumi și va deveni Ai pentru a trimite victima în Iad. La Festivalul celor 6 lanterne, Ai va părăsi corpul lui Yuzuki. După ce prietena ei
Jigoku Shoujo () [Corola-website/Science/311926_a_313255]
-
Inferioară, Silezia și , deși, în toate cazurile, aceste teritorii erau ținute prin feudalism, sub alți suzerani mai seniori, în particular sub linii variate a familiei Habsburgice, la care câțiva prinți ai Liechtensteinului au servit ca sfătuitori personali. Astfel, fără teren vasal ținut direct sub tronul Imperial, dinastia Liechtensteiniană nu a putut îndeplini cerințele de bază pentru calificarea la un scaun în montajul deliberativ imperial, "Reichstagul". Familia a dorit puterea adăugită, pe care un scaun în guvernul Imperial ar putea s-o
Istoria Liechtensteinului () [Corola-website/Science/309219_a_310548]
-
de obicei (deși incorect) "suveranitatea" Liechtensteinului acestor evenimente. În realitate, prințul său a devenit doar suzeran și a rămas lord suveran. Din 25 iulie 1806, când a fost fondată Confederația Rinului, prințul Liechtensteinului i-a fost membru, de fapt un vasal a hegemoniului acesteia, Împăratul Francez Napoleon I, până la dizolvarea Confederației, pe 19 octombrie 1813. Curând după, Liechtenstein a aderat la Confederația Germană (20 iunie 1815 24 august 1866, care a fost a fost prezidată de către Împăratul Austriei). Atunci, în 1818
Istoria Liechtensteinului () [Corola-website/Science/309219_a_310548]
-
Mică, armata sa formată exclusiv din călăreți i-a permis să se deplaseze rapid prin Imperiul Otoman, distrugând sistemul defensiv otoman bucată cu bucată. Mai târziu, mai înainte de declanșarea bătăliei și chiar și în timpul luptelor, o serie de aliați sau vasali ai lui Baiazid au trecut de partea lui Timur. În lucrarea "Turkey Old and New: historical, geographical and statistical" (1880), Sutherland Menzies afirmă că efectivele celor două armate numărau aproape un milion de oameni. Peter Fredet consideră în schimb că
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
bătăliei, sultanul văzând pericolul de a o pierde, a introdus corpul modern de atunci - al ienicerilor cu sprijinul artileriei, ceea ce a decis soarta luptei. La această bătălie a luat parte, de partea otomană, și Radu cel Frumos, ca prieten și vasal al sultanului Mehmet al II-lea, cu un contingent de 12.000 de oșteni din Țara Românească. Aceasta a fost una din campaniile militare cele mai îndepărtate geografic la care au luat parte oșteni români . După Otluqbeli, războiul otomano-Akkoyunlu (1472-1473
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
يونان عصياني "Yunan İsyanı") a fost declanșat de revoluționarii greci și s-a desfășurat între anii 1821 - 1829. Revoluționarii au beneficiat într-o etapă mai târzie a războiului de sprijinul unor puteri europene, iar Imperiul Otoman a fost sprijinit de vasalii săi, Egiptul și într-o oarecare măsură Vilaietul Tunisia. După cucerirea Imperiul Bizantin de către Imperiul Otoman, cea mai mare parte a Greciei a trecut sub stăpânirea turcilor. De-a lungul stăpânirii otomane au avut loc numeroase rebeliuni ale grecilor, care
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
a creștinilor de pe insulă din 1821 a fost înăbușită în sânge de turci, care au executat mai multe capete ale bisericii ortodoxe de pe insulă, considerați organizatorii și conducătorii rebeliunii. Sultanul Mahmud al III-lea a fost obligat să ceară sprijinul vasalului rebel și rival, pașa Egiptului, căruia i-a oferit controlul asupra „Pașalîcului Cretei”. Armata egipteană a debarcat pe insulă în 1824, iar Ibrahim și-a asumat obligația să înăbușe rebeliunea. Insula Creta a fost scena luptelor și atrocităților războiului cretano-egiptean
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
și Spetses a crescut enorm încrederea echipajelor corăbiilor grecești și a contribuit mult la succesul insurecției din Peloponez. După ceva vreme, în condițiile în care grecii se implicaseră în lupte intestine, sultanul a cerut ajutorul unui dintre cei mai puternici vasali ai săi, Muhammad al Egiptului. Datorită războiului civil și problemelor financiare, flota elenă nu a mai putut să prevină cucerirea și prădarea insulelor Kasos, Psara în 1824 și debarcarea egipteană de la Methoni. În ciuda victoriilor navale inițiale, revoluția elenă a fost
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
primă ruptură între revoluționari. Relațiile dintre cele două organizații au ajuns să fie foarte tensionate și s-a ajuns în situația în care să izbucnească un adevărat război civil între grecii susținători ai celor două autorități. Sultanul a apelat la vasalul său, liderul egiptean Mehmet să intervină. Mahmet Ali a fost de acord să îl trimită pe fiul său, , în fruntea unei forțe expediționare în Grecia, cerând în schimb să i se recunoască controlul asupra Cretei, Ciprului, Peoloponezului și Siriei. Mehmet
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
conte de Verdun. Gothelo a fost fiul cel tânăr al contelui Godefroi I de Verdun cu Matilda, fiică a ducelui Herman de Saxonia din neamul Billungilor. La moartea tatălui său, el a primit Marca de Anvers și a devenit astfel vasal al fratelui său, Godefroi, care a devenit duce de Lotharingia Inferioară din 1012. El a succedat fratelui său din 1023, cu sprijinul împăratului Henric al II-lea, însă s-a lovit de o anumită opoziție până când noul împărat, Conrad al
Gothelo I de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328502_a_329831]
-
cu aceștia, formând poporul croat. Condusă de prinți croați, duci din anul 852, Dalmația, cuprizând și teritoriul Panoniei, după o perioadă de stăpânire bizantină și carolingiană, a devenit un puternic regat independent în anul 924. Din 1102 croații au devenit vasali ai regelui Ungariei. În secolul al XV-lea regatul ungar a avut mult de suferit din cauza expansiunii otomane, turcii cucerind Bosnia și Herțegovina. În aceeași perioadă, teritoriul Dalmației este în cea mai mare parte stăpânit de venețieni. Dubrovnik, oraș-stat bizantin
Istoria Croației () [Corola-website/Science/335836_a_337165]
-
două reforme de o deosebită importantă, cea militară și cea juridică, prin care puterea centrală s-a întărit. Prima reforma menționată a constat în faptul că slujba militară datorată regelui, în principiu de toți oamenii liberi, dar în special de vasalii săi, putea fi înlocuită printr-o răscumpărare băneasca, "banii de scut". Cu sumele obținute astfel, regele putea să recruteze ostași mercenari, care urmau să se afle permanent la dispoziția să. Reforma judiciară a extins competența justiției regale asupra celei senioriale
Henric al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/300750_a_302079]
-
creat și dezvoltat până la epoca creștinismului consacrat. La fel ca Biserica Romano-Catolică, și reprezentanți ai Sfântul Imperiu Roman îl vedeau și prezentau ca fiind continuatorul (deplin) al civilizației romane. Puterea împăratului era limitată, în timp ce prinții, lorzii și regii imperiului erau vasali și îi datorau loialitatea împăratului, dar posedau privilegii pentru a-și menține suveranitatea de facto pe teritoriile lor. Împăratul Francisc al II-lea a dizolvat imperiul în august 1806, după ce a fost înfrânt de Napoleon în Bătălia de la Austerlitz. În
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
și la sprijinirea candidatului pontifical. Frederic a încheiat pace și s-a retras temporar din disputele cu orașele italiene, papalitatea și Sicillia. În timpul luptelor din Italia, Henric Leul, care se află la curtea Casei Welf, și-a încălcat jurământul de vasal, refuzând să îi acorde sprijin regelui. Dar imperiul continuă să sufere din cauza principiului de succesiune deficitar, iar ereditatea și elecțiunea nu se puteau armoniza. Alegerea împăratului trebuia să fie unanimă. Negocierile preliminare dintre electori erau lungi și laborioase, fiind realizate
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
de Reich cu rezultatul unei și mai pronunțate fragmentări. Două forțe centrifuge s-au conturat, a căror acțiune continuă era elocventă pentru gradul de divizare politică al teritoriului de la nord de Alpi. Aristocrația principilor imperiului, Reichsfursten, moștenitori ai funcționarilor și vasalilor direcți ai împăratului, au profitat de depărtarea constanța dintre Frederic al II-lea și Germania, precum și de privilegiile largi acordate acestora, transformându-se în potentați teritoriali. Unii dintre principi erau prelați, că cei trei arhiepiscopi renani de Trier, Mainz și
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
declară război împăratului Leopold I. Oștirile musulmane pornesc în aprilie 1683 și ajung în preajma Vienei pe 14 iulie, începând asediul orașului. La acea vreme, în Moldova domnea Gheorghe Duca (1678 - 1683), iar în Țara Românească Șerban Cantacuzino (1679 - 1688). Ca vasali ai Imperiului Otoman, ei au trebuit să participe la campanie cu circa 4 până la 7 mii de oșteni fiecare. Ținta finală a atacului au aflat-o abia când au ajuns la Székesfehérvár (Stuhlweißenburg), în Ungaria. Din cauză că turcii nu le-au
Participarea românilor la asediul Vienei (1683) () [Corola-website/Science/309154_a_310483]
-
sau "Cücen" (柔然, 蠕蠕, 芮芮, 茹茹, 蝚蠕). Acesta a emigrat din bazinul Tarîm, care se întinde pe o suprafață de 530.000 km², vecin la sud cu Afganistanul. După un alt manuscris istoric chinez, "Liang-șu", "varii" au fost o perioadă vasali, respectiv înrudiți, cu popoarele protomongole care trăiau în stepele din Asia centrală. Există speculații și pe seama unei prezumtive origini fino-ugrice a avarilor. O altă sursă, "Encyclopædia Iranica", afirmă că originea avarilor ar fi comună cu a mongolilor, aceștia provenind din
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]
-
construi un imperiu puternic, clădind academii, oficii, porturiși canale, și a sponsorizat artă și știință. Conform registrelor, erau 20166 de școli publice create sub domnia sa. A încercat să conducă expediții costisitoare în Burma, Vietnam, Sakhalin și Champa pentru a securiza vasalii din celelalte țări. Dar invaziile asupra Japoniei din 1274-1280 și asupra Javei din 1293 au eșuat. Nogai și Kochu, hanul hoarde albe, a stabilit relații de prietenie cu dinastia Yuan și Ilkhanat. Nogai și Kochu, hanul Hoarde Albe, a stabilit
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]