10,163 matches
-
de mâine, iar fiica mezină îi înseninează viața. Vanu Odrobot e un om bogat și pentru că are trei copii: fiica Mirela (53 de ani) de la care are o nepoată, Mireluța, medic general; fiica Otilia (41 de ani), care-i o veșnică mângâiere, fiul Sorin (34 de ani), care a continuat tradiția artistică din familie urmând studiile de pian la Liceul Ion Vidu și care i-a dăruit o a doua nepoată, Viviana (opt ani). Pe pereții camerei lui Vanu Odrobot și
Agenda2004-49-04-b () [Corola-journal/Journalistic/283114_a_284443]
-
Chaucer între două culturi, engleză și franceză“ la Centrul Cultural Francez din Timișoara. De la „Loga“ la „Princeton“... Tot în 1999, patru componenți ai trupei au scris piesa „Alia alea jacta est“, o piesă în versuri cu o temă concentrată pe veșnica luptă dintre Bine și Rău, care sunt rivali într-un... joc de șah. Piesa a fost prezentată la „Teen-Play Drama Festival“, competiție organizată în fiecare an la Arad. De la Timișoara și Arad, „Alia alea jacta est“ a ajuns tocmai la
Agenda2004-49-04-d () [Corola-journal/Journalistic/283119_a_284448]
-
două lucruri extraordinare, de care sunt mândră: am doi copii, Ștefan, care are aproape 12 ani, și Maria Speranța, care are 2 ani. Lăsând la o parte rolurile, succesele, căsniciile, aplauzele, lacrimile, fericirile, cred că numai copiii mei sunt urmele veșnice care vor rămâne după mine, doar uitându-mă la ei îmi dau seama că Dumnezeu există și nu am trăit degeaba. Sunt o mamă bătrână în exterior, dar din interior țâșnește tinerețe. Am dimensiunile interioare perfecte: 90-60-90“. Colegii și prietenii
Agenda2003-14-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280880_a_282209]
-
proverbelor, ÎI. Cartea cu Sofrosine, III. Cartea mirajelor, IV. Cartea Teutoniei, V. Cartea istoriilor, VI. Cantonierul Moftangiului cinic. Octavian Soviany e un mare stilist. Tehnică și rafinamentul limbajului trimit cu gîndul la Dimov sau Brumaru: "Cetatea sfîntă zisă Montsalvat / Cu veșnicele ei serbări școlare / Și vămeșii cu treiuri pe halat / Ce se dădeau pe-atunci în balansoare // Dînd tuturora gravi salamalek / Încît vuia de bună seară tîrgul / Și după legea lui Melchisedec / Toți așteptau să vină cocostîrcul". Există la acest poet
Cînd Filimon, cînd Filaret by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17694_a_19019]
-
comunistă, Elveția neutră, Cambodgia unei dictaturi militare - sînt spații în care personaje ce se cunosc între ele, se caută și se despart, se iubesc și se părăsesc, trăiesc, toate, revelația felului în care viața lor este, sau nu este, o veșnică reîntoarcere la ceva, o formă de fidelitate în sens absolut, sau dimpotrivă, o alunecare continuă către alte orizonturi, o plecare etern reluată. Să intrăm în detalii! În cunoscutul sau stil tematizant-eseistic, Kundera își deschide românul reflectînd la tema nietzscheeană a
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
concentrare de energie în ramurile răzlețite, insuflate de ambiție, ale trunchiului social. Încercînd a caracteriza esență "supraenergiei", Felix Aderca face distincție între personalitățile politice și militare, care au întemeiat imperii, "supraenergii vane", de pe urma cărora umanitatea n-a beneficiat, și "supraenergiile veșnice", închinate valorilor spiritului, "întotdeauna negative", întrucît au negat anume idei și convenții de expresie, spre a-și propune viziunea proprie. Creația este astfel interpretată printr-o prisma dialectica. Lupta reprezintă mijlocul de afirmare a originalității, de impunere a personalității, pe
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
izvorîte din rațiuni colectiviste, i se opunea militantismul înalt al individului genialoid, care, prin negație, își asigură procesul de asimilare și își dobîndește forță trebuitoare creației noi. De aci derivă, normal, un cult al "elitelor", un aristocratism imanent al "supraenergiilor veșnice", opus subordonării la gustul vulgului. Accentul unei asemenea rupturi de concepția tradițională e sfidător: "A zice că arta, prin firea ei, e populară, înseamnă să ștergi fără nici un scrupul diferențierile existente la personalități, care diferențieri n-ar mai avea nici un
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
de-a lui Emil Gârleanu, pînă atunci nepublicat după 23 august. Și iat-o pe doamna-tovarăsă B. rugându-mă: - Dă-mi și mie adresa autorului, poate că-mi scrie și mie o bucată la fel de frumoasă (Gârleanu era plecat intru cele veșnice încă din anul 1914)... Coincidență a potrivit în așa fel lucrurile încît și aceasta fosta colega de redactei să emigreze, cu familia, în Occident. Din zvon public știu că s-ar fi sinucis, aruncîndu-se pe fereastră, în gol, pare-se
Selectia inversă by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17759_a_19084]
-
a înfrângerii păcatului și spaimei, a primei euharistii (pâinile și peștii) ce vor culmina cu "Etică Nova" (iubirea, iertarea, milă) împărtășită de treimea celor "fierbinți" gata oricând să pătimească pe cruce. A celor apți și meniți să aleagă între viață veșnică de după moarte prin înviere intru Lu-mina Lumii și moartea veșnică: "Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul?" Unul dintre cele mai reușite capitole - narațiuni este "Muntele Măslinilor" unde sunt afurisiți arhiereii Sinedriului ce "se
Carte de reculegere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17746_a_19071]
-
peștii) ce vor culmina cu "Etică Nova" (iubirea, iertarea, milă) împărtășită de treimea celor "fierbinți" gata oricând să pătimească pe cruce. A celor apți și meniți să aleagă între viață veșnică de după moarte prin înviere intru Lu-mina Lumii și moartea veșnică: "Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul?" Unul dintre cele mai reușite capitole - narațiuni este "Muntele Măslinilor" unde sunt afurisiți arhiereii Sinedriului ce "se purtau că orice putere politică, chemând în sprijinul lor poliția
Carte de reculegere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17746_a_19071]
-
fine, apropierea morții este și ea privită cu liniște pentru că: "ori trebuie să fie cu totul neluata în seamă, daca aduce completă pieire a sufletului, ori, dimpotrivă, să fie dorită, dacă ea îl duce acolo unde va avea o existență veșnică". Alegerea personajului istoric - venerabilul Cato Maior -, preambulul plin de familiaritate în care Cicero dialoghează cu prietenul său Atticus, anecdota și autoironia presărate cu grijă, frazarea uneori amplă și impunătoare, - toate acestea trădează armatura sofisticată a oratorului. Chiar dacă optimus civis nu
Optimus civis la bătrânete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17763_a_19088]
-
Elegia a III-a. Protagonistul acestui univers în mișcare, indecis și parcă mereu aflat sub vraja propriilor sale incertitudini convertite în mister seducător, este junele prim. Acesta practică o inconstanta albă, cum o numește Rousset, adică o formă benigna de veșnică rătăcire și instabilitate. E un călător fără odihnă, care bîntuie lumea în căutarea unui ideal a cărui consistentă îi e și lui neclară. Face parte din familia amanților flușturatici și trufași, dar poate lua diverse înfățișări, precum aceea a grațiosului
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
pe care cronicarul o privește de pe margine de mult - e o densitate îmbucurătoare de scriitori veritabili, din generații diferite, si concursurile de debut sau de împrejurări scot mereu la iveală nume noi, extrem de promițătoare. E loc destul pentru toți, iar veșnică discordie între "noi" și "vechi", reactivata periodic, - o risipă de energie inutilă, de vreme ce învechirea îi paste pe cei noi din chiar momentul consacrării oficiale. Așa merg lucrurile în lumea literară și se pare că fără asta nu se poate. E
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17838_a_19163]
-
ticăloșii legate de cei mai sângeroși ani din istoria ultimelor decenii. Însă opoziția lui putea fi ușor înfrânta dacă liderii Convenției Democratice ar fi fost altceva decât niște fripturisti de doi bani. Pentru ei, profitul imediat și satisfacerea orgoliului de veșnici lachei ajunși, în fine, pe tronul stăpânului au fost mai puternice decât instinctul de conservare. Nu știu ce obraz mai are astăzi dl Diaconescu să se cabreze pe poziții autoritariste în C.D., după ce a redus acest vehicol al democrației la dimensiunile unei
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
care mi-a spus că-mi va cânta Suita a 5-a la înmormântare! Îmi spuneați că Bach înseamnă matematică, geometrie... ...da, sigur, e matematică, e baza. Acolo e totul. Pentru mine totul e Bach. E Adevărul absolut, e viața veșnică... Credeți că fotografia conține unele principii matematice? Nu, nu. Compoziția e matematică. Unul dintre exegeții dvs. - Jean Clair - se referă la metafizica fotografiilor dv... Nu știu nimic! Nu mai fac reportaje fotografice de 30 de ani! Acum fac portrete. Desenez
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
dat în carte, un personaj ne-evreu, țăranul Sameșkin, îl mustră căinîndu-l totodată, pe rătacitorul Mendel: "Ce tot mai vînturați și voi atîta lumea! Dracu' vă tot mînă dintr-un loc într-altul!" Un simplu țăran înțelege tragedia exilului, a veșnicei rătăciri în căutare de sine. După ce încearcă zadarnic să afle un leac pentru copilul epileptic, familia lui Singer se hotărăște să emigreze în America, pe urmele fiului mai mare și mai aventuros, Șmarie, care îi așteaptă pe Pămîntul Făgăduinței. Emigrarea
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
Parisului, simbolul lui, grămada monumentală de fiare, o înjghebare de oțel numai fără vreun chip în care spiritul uman să se regăsească, astfel cum toți nefericiții, debarcînd în lumea cea nouă, aveau să înfrunte înfiorați Speranța, torța cu flacăra ei veșnică... Jos ideologiile, de orice fel! - poți striga de aici înainte, liniștit, pășind pe coasta străjuită de brațul ferm al Zeiței. Trăiască viața! Doar viața, păzită de orice fel de minciuni sau fantasme! Am avut emoția de a urca scara celor
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
interzicerea întreruperilor de sarcină. E ridicol să-i mai ameninți pe săraci cu diavolul, azi nu mai crede nimeni în el. Dar sataniștii? Formulă nefilosofică. Protestanții cred în "ridicarea la ceruri", catolicii au în plus și "învirea cărnii" și viața veșnică. Un elev se întreba: Care carne las eu să învie, cea cu păcate de la 20 de ani sau cea fără de păcate de la 80? Îmi vine în minte o întâmplare hazlie. Tatăl poetului Flurin Camathias și-a amputat un deget tăind
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
ar fi doar în trăirea sacrificială în sine, deverbalizată: "Numai cuvintele noastre ne vor lega de trecut/ ca ombilicul copilului de pîntecele mamei./ Astfel stăm toți înăuntrul limbii materne/ niște copii nenăscuți/ cărora cineva dinafară încă nu le poate promite veșnica tinerețe/fără bătrînețe și viață fără de moarte,/ precum propriii noștri plămîni respirînd plini de noi remușcări/ aerul din vechime al Mumei./ Vom avea vreodată curajul/ să renunțăm definitiv la cuvinte?". Cartea de versuri, cu o substanță tragic mărturisitoare și Ion
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
femeia-administrator-pompier, puternică și năvălitoare ca un tanc rusesc asupritor șefa barăcii, unsă parcă de însuși șeful partidului să vegheze la liniștea și la imaginea U.R.S.S.-ului. Carmen Tănase în Lora, prostituată cu un box-office încă acceptabil, îmbină poezia personajului veșnic mitoman - mitomania, altă variantă a salvării - cu aerul arogant al unei condiții, vezi Doamne, superioare. Camelia Maxim (Lora) reușește în special registrul poetic, pe cel arogant lăsîndu-l amorțit. Nebunul - precaut este Ionel Mihăilescu. Un personaj excesiv încărcat în spectacol este
Flacăra olimpică și marginalii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17303_a_18628]
-
un alter-ego: "el tu arzi de viu/ mie nu mi-este dat/ înmărmuresc în revărsarea/ flăcării ce-mi spală mîinile// el tu/ la marginea marginii/ la capătul puterii contemplînd/ neliniștea cu care resping/ căldură și răni// deasupra și dedesubt/ o veșnică mare de ceață/ visează să-nece ființa/ în fîșii de cenușă// mi-e sete el tu/ nesigur gîndești gîndul meu/ clepsidra se-ntoarce/ și parcă aștept o pedeapsă// m-apropii de rug/ cu speranța că mă va bea/ dar intru
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
haosului generalizat în care, conducătorii citadelelor industriale au acceptat, ca sub ochii lor să funcționeze o mulțime de societăți comerciale căpușă. Privatizarea acelor capacități de producție a fost cu cântec. Pionul principal, ministrul Privatizărilor, Ovidiu Mușetescu a trecut la cele veșnice, tocmai în timpul anchetelor ezitante. Complicii sunt de negăsit, deoarece au funcții importante și imunități puternice. La masa tratativelor au fost prezenți toți factorii interesați pentru a pune mâna pe cât mai multe bunuri, la un preț cât mai mic. Au lipsit
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
noștri/ fiica pruncilor noștri vii și a celor/ pe care nu i-am lăsat să se nască.// Umilința e sărutul așteptat cu anii/ respins de ceara sleită între degete/ sexul fotografiat ce pare atît de ireal/ și cel blestemat pentru veșnica sa puritate.// Umilința se cuibărește în craniile pustii/ în buzunarele goale în inimile deșarte/ ea ne intră în măduva oaselor/ ne suge sîngele ne roade visele.(...)// Fii umil copile fii umil bătrîne. Doamne, de ce umilința e viață?" (Umilința este o
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
se uite această "dorință", până când ea nu se va realiza cât mai curând. Trebuie pus "tot sufletul" în aceste insistențe, căci: Orice lucru îl faci, trebuie să-l faci cu tot sufletul" (G. Enescu, apud Drăghici, 173). Să rămână o veșnică actualitate pentru toți cei care cunosc "dorința" lui Enescu și a soției, pentru toți cei care pot să i-o îndeplinească, pentru toți cei care au trecut pe la Tescani, care s-au bucurat de ospitalitatea casei lui și a Marucăi
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
proeminentă a vieții cultural-artistice, despre Tzigara-Samurcaș se spunea că e fiul natural al regelui Carol I. Faptul mi-a fost și mie relatat, prin anii șaptezeci, de Șerban Cioculescu. Celebrul critic literar știa că, odată, prin anii treizeci, N. Iorga, veșnicul inamic al lui Tzigara, i-a cerut lui Vodă Carol al II-lea să-l desărcineze pe istoricul artei din principala sa funcție publică. Regele Carol al II-lea n-a răspuns nimic. Revenind, cu cerința sa, Iorga ar fi
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]