435 matches
-
luni de zile Amarul mi-au păscut. De este dar o crimă De-a fi iubit de tine, De ce-ai fost criminală De-ai zis că mă iubești? Dar asta nu e crimă Să sufăr azi mânie Să-mi veștejesc junețea De ce tu. nu-mi vorbești? Ai vrut să faci cu viața-mi Perfida-ți încercare, Să faci și tu ca toate 469 {EminescuOpVI 470} De sexul femeiesc; Dar cruda ta cercare Și fără remușcare, Perfide sunteți toate, Îți zic
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
limbă și o stewardesă cu care să bea un pahar de bere tare. Mormăi ceva În franceză În direcția marinarilor și aceștia Îi zâmbiră, cântând un cântec indecent despre un cocu, care-i făcu sufletul sedentar, de familist, să se veștejească puțin de invidie. — N-a fost o traversare grozavă, Îi spuse el În englezește stewardului-șef. Individul fusese chelner În Londra și casierul nu rostea niciodată În franceză un cuvânt mai mult decât era necesar. — Evreul ăla, spuse el, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și sunt sigură că acolo, cu tine, aș fi mult mai fericită. Dar, pe de altă parte, nu am destul curaj ca să o fac. — Îmi pare rău. — Și mie. Știu că mă voi căi mereu. Viitorul meu este să mă veștejesc printre aceste cărți și să văd cum trec anii cu mai puține iluzii pe zi ce trece. Mă voi îngropa de vie printre autori celebri și relatări din locuri de vis, dar nu voi putea face niciodată nimic să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
proclamase superioritatea tinereții asupra vârstei adulte, nu se puteau mira că sunt la rându-le disprețuite de generația chemată să le ia locul. În fine, după ce contribuiseră enorm la instituirea unui cult al trupului, nu puteau, pe măsură ce trupul li se veștejea, decât să simtă față de ele Însele un dezgust tot mai viu - analog de altfel celui pe care Îl citeau În ochii celorlalți. Bărbații de vârsta lor se aflau grosso modo În aceeași situație; dar această comunitate de destin nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
magia sa personală își desface aripile. Mai târziu, pisici sângerânde, în lanțuri, își ling de pe blana rănită un țipăt ce răzbate din șură. Asta e o poezie. Involuntar, lui Rainer îi vin în minte femeile atunci când se gândește la frunzele veștejite de toamnă; de exemplu mama lui se veștejește simțitor și înainte de vreme. O femeie vrea să aibă mereu ceva înăuntrul ei, ori dacă nu, dă naștere unui copil, care iese din ea. Asta e, pentru Rainer, imaginea femeii. Duhnește exagerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pisici sângerânde, în lanțuri, își ling de pe blana rănită un țipăt ce răzbate din șură. Asta e o poezie. Involuntar, lui Rainer îi vin în minte femeile atunci când se gândește la frunzele veștejite de toamnă; de exemplu mama lui se veștejește simțitor și înainte de vreme. O femeie vrea să aibă mereu ceva înăuntrul ei, ori dacă nu, dă naștere unui copil, care iese din ea. Asta e, pentru Rainer, imaginea femeii. Duhnește exagerat a lumină, spune Rainer în poezia despre toamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
răzlețe, vechi, cimitir evreiesc pe partea dreaptă a drumului. Locul pe care sunt așezate pietrele vechi decorate cu stele În șase colțuri este ceva mai sus, cu doi sau trei metri, și drumul pare a se strecura pe sub el. Iarbă veștejită de brumă, izlaz, câțiva cai și mai multe gâște În partea stângă. Ceața străvezie Înconjură muntele din față lăsându-i descoperită numai partea de sus. Înaintarea devine din ce În ce mai lentă În timp ce casele din stânga și din dreapta drumului se Înmulțesc. Majoritatea caselor sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și părea să nu fi auzit întrebarea. — Bine, atunci mă duc chiar eu să-l caut. Am rămas trei, spuse Tabitha fericită imediat ce Thomas plecă. N-am mai văzut atâta alergătură. Câtă agitație! Am început jocul sardelelor? Domnul Sloane o veșteji cu privirea. — Ce față lungă ai, Michael! exclamă ea, după ce mai fredonă un pic. Nu intri în atmosfera de petrecere? Sau poate începi să te gândești cum s-ar putea încheia cartea ta? — Era ceva ciudat cu armurile din capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o tulpină ruptă care Începuse să se usuce. Juma o ridică și o privi În lumina soarelui. Apoi i-o dădu tatălui lui Davey și acesta o Învîrti Între degete. David observă florile albe care atîrnau și Începuseră să se veștejească. Dar soarele nu le uscase Încă și nici petalele nu le cădeau. — O să fie al dracu’ de greu, spuse taică-său. Hai, să mergem. După-amiaza tîrziu, ei căutau Încă urmele prin terenul accidentat. I se făcuse somn de multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
respectabilă, rămâne prea rezervată, prea încorsetată de educația primită pentru a pomeni în memoriile sale de atracția erotică, pentru a-și dezvălui tulburarea provocată de aceasta. De asemenea, nu poate fi trecută cu vederea depărtarea în timp, care uniformizează, erodează, veștejește amintirile. Pentru a redescoperi emoțiile domnișoarelor în toată prospețimea lor, trebuie să ne îndreptăm atenția către jurnalele intime pe care acestea le-au lăsat posterității. Printre ele se numără și cel scris de Catherine Pozzi (1882-1934), cunoscută ca autoare a
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
propui un scop, timpul, În loc să crească, scade.” (Rivarol) „Cu momentul În care ne naștem timpul Începe să ne ia viața Înapoi.” (Seneca) „Degeaba ne-am tângui, degeaba ne-am zbuciuma, degeaba am Întreba; răspuns nimeni n-o da. De ce se veștejește floarea, de ce tace privighetoarea, de ce sacă izvorul...” (M. Sadoveanu) Timpul face și desface. (Timpul este făurar, putând, de exemplu, consolida sau amplifica sentimentul de prietenie dintre doi oameni, dar tot el poate să accentueze eventualele animozități dintre aceștia.) Făcându-ți
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sub raport logic. Dar la fel de importantă este și obținerea unei stări de relaxare, de liniștire a minții, În absența căreia gândirea nu se mai poate concentra, Își pierde controlul raționamentelor; mai mult chiar, gândirea se tensionează, se Întunecă sau se veștejește sub efectul perpetuării acelorași conflicte interioare. Μ Ingratitudinea Îmbracă multe forme, dar una dintre nedreptățile cele mai revoltătoare, care frizează chiar absurdul, este cea exprimată de proverbul: „Bine faci, rău găsești”. Cum s-ar putea explica această situație paradoxală? Se
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
politice, noi le vom pune pe banca acuzaților în același rând cu furtul, omorul și orice altă crimă ticăloasă și josnică. Atunci opinia publică va confunda, în gândul său, această categorie de crime cu mârșăvia tuturor celorlalte și o va veșteji cu același dispreț. Noi ne-am propus (și sper că am reușită să împiedicăm pe creștini de a combate răzvrătirile în modul acesta. În acest scop, prin presă, în discursurile noastre publicate în manualele de istorie bine făcute, am făcut
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
de un alt concept furat din teozofia geților - cununa slavei - cum se împăunează apostolul Petru în Întîia epistolă sobornicească a lui Petru la 5,4: ,,Și cînd se va arăta Păstorul cel mare, veți căpăta cununa, care nu se poate veșteji, a slavei.” Aici păstorul cel mare nu poate fi Moșe ci numai Poimandre din scrierile esenilor din Egipt pe care fariseii din Alexandria le cunoșteau foarte bine sau Moș Arimin de pe tăblițe. Saul în Epistola lui Pavel către efeseni la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
era în ospeție la ruda sa Ene și a fost adus înapoi la Sarmisetuzo dar nimeni din neam nu l-a mîngîiat cu vorbe și nu l-a cinstit cu băutură și mîncare. Supărat ,,cînd sufletul și mintea se vor veșteji am să-l rog pe sfinția Onxa, ca împreună cu orientalul Gomtaro să-mi cînte duios și tărăgănat, să fiu gata pregătit în camera mea ca OM și să fiu salvat pe tărîmul iubirii lui Zamolxiu”. Această legătură istori- că între
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
neatins, iar Ceaușescu să apară ca soluție salvatoare la greșelile din „obsedantul deceniu”, este rezolvată strălucit în Puterea și Adevărul. Ilustrate cu flori de câmp (1975) este un „strămoș” al lui 4,3,2 de Cristian Mungiu, în care este veștejită ideea avortului clandestin, finalul, spre deosebire de Palme d’Or-ul lui Mungiu, fiind tragic. Comediile ușoare, seria musicalurilor Veronica, Mama, Cântecele mării, Gloria nu cântă, seria Haiducilor, coproducțiile lui S. Nicolaescu vin să asigure procentul leninist de divertisment pus alături de propagandă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
planul expresiei pentru a re-semantiza planul conținutului, în timp ce singularizarea rezultată din opoziția masculin / feminin ilustrată în planul expresiei de opoziția singular / plural redefinește, cu ajutorul comparațiilor, plenitudinea înțelesurilor: "Vai, sărace fetele, / Îs toate ca florile / Aici cresc, / Colea-nfloresc, / Dincolo se veștejesc. Dar feciorul săracul / Este ca grădinarul, / Când se plimbă prin grădină, / Toate florile-i se-nchină. / Și el se plimbă și tace. Rupe floarea care-i place. Uită-te, bădiță, uite, / Uită-te din deal în șes, / Ce-ai lăsat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ca bobul, / Mândră floare-i norocul, / Dar nu crește-n tot locul, / Nici nu-l are tot omul. / El crește cam lângă vale, / Nu iese la nime-n cale, / Că și eu mi-am răsădit / Ș-a mea parte-o veștejit; / Mândru mi l-am semănat / Și-a mea parte s-o uscat. / Norocule, de te-aș prinde, / Ți-aș da foc și te-aș aprinde: / Pe trei părți cu lemne verzi / Și pe-o parte cu uscate, / Că de tine
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
King scria în amintirile sale: „În ochii mei, era un om care în materie de morală, intelect și artă era extrem de integru și se comporta în mod corespunzător; era tolerant cu cei care aveau capacități mai mici decât el și veștejea numai ceea ce aprecia drept înșelătorie, ipocrizie, afectare și altele de acest fel. Aveam de asemenea sentimentul că privea viața în mod foarte serios ca având un anumit țel. Pentru a l formula cu propriile sale cuvinte, care mi-au ajuns
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
King scria în amintirile sale: „În ochii mei, era un om care în materie de morală, intelect și artă era extrem de integru și se comporta în mod corespunzător; era tolerant cu cei care aveau capacități mai mici decât el și veștejea numai ceea ce aprecia drept înșelătorie, ipocrizie, afectare și altele de acest fel. Aveam de asemenea sentimentul că privea viața în mod foarte serios ca având un anumit țel. Pentru a l formula cu propriile sale cuvinte, care mi-au ajuns
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
spiritualizare, purificare, înnobilare. Poeta devine cu timpul mistică, fără ca misticismul să fie direct exprimat artistic, și mesianică, făcând o cronică lirică a procesului de renaștere a românilor de peste Prut. În acorduri patetico-publicistice, solemn-civice sau mânios-etice, ea exaltă idealurile naționale și veștejește gesturile imperiale, hăul, minciuna, vanitatea, nepăsarea, mediocritatea. Această Jeanne d’Arc a renașterii basarabene, cum era privită, demonică, necruțătoare, a semnat versuri care, chiar inegale din punct de vedere artistic, au înfiorat ani în șir mulțimile. După cum observa Marin Sorescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
ajuns să nu o susțină, ar fi trebuit poate să o combată. Nu este de ajuns să fie atacat acest Comunism grosolan și absurd afirmat de câțiva sectari în foi denigrate. Ar fi fost poate bine să fie dezvăluit și veștejit acel Comunism îndrăzneț și subtil care, prin simpla pervertire a justei idei de drepturi ale statului, s-a insinuat în câteva ramuri ale legislației noastre și amenință să le invadeze pe toate. Căci, domnule, este în mod clar incontestabil că
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Deși cu imagini de împrumut, cadența patetică din plângerile la moartea fiului Petre dovedesc o înaltă rafinare în ondularea retorică: " Unde este acum frumusețea obrazului? Iată s-au negrit. Unde este rumeneala feței și buzele cele roșii? Iată s-au veștejit. Unde este clipeala ochilor și vederile lor? Iată să topiră. Unde este părul cel frumos și pieptănat? Iată au căzut. Unde sunt grumazii cei netezi? Iată s-au frânt. Unde este limba cea repede și deslușită? Iată au tăcut. Unde
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
peștelui și peștele vulpii". Dulful (balena) e "porc peștit" și "pește porcit". În cursul operei sunt și numeroase "eleghii" în aceeași cadență populară și cu o nespus de inteligentă tratare cultă a metaforei țărănești: " Eu m-am vechit, m-am veștejit și ca florile de brumă m-am ofilit, soarele m-au lovit, căldura m-au pălit, vânturile m-au negrit, drumurile m-au ostenit, zilele m-au vechit, anii m-au îmbătrînit, nopțile m-au schimosit și, decât toate mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
literaturi de o cât de relativă complicație. Descoperirile sale de scriitori și listele de "cărți bune" au fost scandalul vieții acestui om totuși de geniu, comparabil cu Voltaire, prin personalitate. Tot ce este mai valabil în literatura noastră a fost veștejit de acest neînțelegător, în numele unei injuste "respectabilități". În memorii și în articole de jurnal N. Iorga a risipit foarte mult talent, reînviind tehnica cronicii niculciene, cu văietările, imprecațiile și violențele ei biblice. Fără a fi un portretist plastic, el izbutea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]