128,121 matches
-
în viitor cu încredere. Ne socotim capabili a ține pasul cu lumea și cu epoca. Nici societatea, nici cultura nu stau pe loc. Apar necontenit nevoi spirituale, se preface gustul oamenilor. Se pun întrebări la care nu se pot da vechile răspunsuri. Oricît de mare ar fi inerția (și, în cultură, ea este foarte mare), vine o vreme cînd dorințele scriitorilor și așteptările cititorilor se schimbă. Noi credem că această schimbare trebuie bine cîntărită. O umbră de conservatorism trebuie să se
Nou început de drum by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15487_a_16812]
-
halat negru, de institutor, pantaloni și pantofi negri, guler alb scrobit. Ce este, în fond, biroul Profesorului? O clasă, răspund creatorii acestui spectacol. În care spectatorii intră și iau loc în bănci mici, pentru gimnaziu, cu loc de călimară, pupitre vechi, de început de secol XX, așezate pe gradene, un mic amfiteatru, intim și nu foarte comod. Fiecare spectator este introdus într-o atmosferă trăită de mult, aceea a școlarului. Mai inteligent, mai ascultător sau șugubăț, mai harnic sau mai leneș
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
needulcorantă a unei umanități în suferință, confruntată permanent cu violența și cu o gamă extrem de variată de forme ale alienării, de ispite și de capcane insidioase. Povestirea pe care am ales-o pentru evocarea de față, deși scrisă "în stil vechi", posedă întreaga vibrație pe care orice artist autentic o imprimă tiparelor în care-și toarnă materia, expresie în mod fatal nouă și proaspătă. Camilo José Cela O povestire în stil vechi "...îmi umpleau memoria, care păstrează urma pașilor fericiți și
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
-o pentru evocarea de față, deși scrisă "în stil vechi", posedă întreaga vibrație pe care orice artist autentic o imprimă tiparelor în care-și toarnă materia, expresie în mod fatal nouă și proaspătă. Camilo José Cela O povestire în stil vechi "...îmi umpleau memoria, care păstrează urma pașilor fericiți și nefericiți..." (Unamuno) Întîmplarea asta ciudată mi-a povestit-o, în urmă cu foarte mulți ani, un bătrîn povestaș celt din Cornwall, cu barbă lungă, grai pitoresc, veșminte fistichii și o privire
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
patrimoniul UNESCO, scufundată după 1969 de N. Ceaușescu în apele lacului de acumulare de pe Dunăre de la Porțile de Fier-2 și mutată, cam o treime, pe insula Șimian. Pe Ada Kaleh se afla o cetate din secolul XV, o moschee, case vechi turcești și un cimitir în care era îngropat, între alții, faimosul misionar islamist Mersin Baba. Doar 30% din cetate, cîteva case, cîteva monumente funerare, printre care al lui Baba, și oase deshumate la nimereală au ajuns pe Șimian. Moscheea a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15464_a_16789]
-
funerare, printre care al lui Baba, și oase deshumate la nimereală au ajuns pe Șimian. Moscheea a fost dinamitată. Restul se află sub Dunăre de peste trei decenii. Autoritățile culturale postdecembriste au uitat de Ada Kaleh și de Șimian. Cărămizi din vechea cetate au fost și sînt în continuare furate ca să fie folosite de riverani. La sfîrșitul secolului XVIII, printr-un astfel de furt de pietre de construcție, Bastilia a furnizat prizonierilor material pentru locuințe. Pe vremea aceea lucrul părea normal, dar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15464_a_16789]
-
Eugenia Vodă Conform unei vechi tradiții, atunci cînd cinematograful încearcă să se apropie de "viața unui geniu", rezultatul e, de cele mai multe ori, mediocru. Istoria e plină de filme fără geniu despre genii, filme în care genialitatea e redusă la scară, de obicei la scara bunului-simț
Misterioasele ecuații by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15458_a_16783]
-
istoric menită să păstreze în memoria colectivă și a fiecărui cetățean al acestei țări modalitatea prin care s-au unit cele două principate române, oamenii care au lucrat pentru asta și ceea ce a urmat apoi, temelia a ceea ce a însemnat Vechiul Regat și modernizarea ca stat și societate. Iar imaginile Unirii de la 24 ianuarie sunt inexorabil asociate imaginii lui Alexandru Ioan Cuza (Alexandru Ioan I sau, așa cum opinia publică l-a păstrat în amintire, Cuza Vodă). Referința principală este a lui
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
naștere armoniei sculpturilor și arhitecturii, cu miturile, filosofia, politica sa, rămân inspiratoare și pentru generațiile lumii prezente. "Chipul și sufletul nostru le vedem și le cunoaștem privind chipul și sufletul altuia". Chiar dacă trăitorul de astăzi nu mai poate fi, precum vechii eleni, în același timp preot și medic, om de stat și strateg, gânditor și învățat, artist și poet, judecător și administrator, poate avea drept model, în diferitele etape ale vieții, câte una din aceste fațete. Armonia acestora a rămas, nu
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
joc pentru copii, vezi și fast-food", literatura - "cuvânt de origine necunoscută, în general asociat cu maculatura sau deșeul", liberul arbitru - "termen asociat cu credința că alegera individuală sau voința nu avea nici o valoare pe piața comercială...", muzica rock - "sunetul rocilor vechi" etc.). În această nouă epocă, Platon - care va fi din nou alungat din cetate - avertizează: dacă nu învățăm să ne îndoim, și epoca noastră o să dispară. Cartea lui Ackroyd, bijuterie de înțelepciune, umor, moralitate, satiră, creatoare poate a unui nou
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
Stevan Tontici: Micio Tontici vorbește cu Dumnezeu), critica societății ("Pe când înghețau cărțile în biblioteca orășănească/... între pagini,/ în inima literelor negre/ l-am găsit, îngropat, pe bătrânul nostru învățător./ La noi, Shakespeare a murit de răceală,/ Dostoievski de pneumonie/ nici vechii greci nu s-au descurcat mai bine,/ chiar dacă erau niște bătrâni balcanici / și știau prea bine ce ierni bântuie pe la noi", Petar Paici), suferința, moartea, fantasmele și frica - toate nu sunt decât întruchipări ale poeziei. De la tonul dramatic, al privitorului
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
vinde dicționarul lui Laurian, pentru a rezolva o eroare istorică. Gardienii din viitorul ultra-tehnologizat sînt toți corupți și-l lasă să treacă în schimbul unei conserve cu 250 de grame de calorii sintetice. Pentru a-și repara o mașină de scris veche, un scriitor are nevoie de autorizație de folosire, iar editorul său îi scrie despre cenzorii din Consiliul Culturii, în timp ce pe Ana Ipătescu pietonii n-au voie să treacă, iar Miliția sectorului 1 e păzită ca o cazemată în timp de
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
marginea istoriei, în cîmpul vast al memoriei colective și - nu în ultimă instanță - în sfera delicată a intransigențelor morale. în noaptea de 30 ianuarie 1945, cînd nava "Wilhelm Gustloff" părăsește portul Gdansk, la bordul ei se află și un mai vechi personaj al scrierilor lui Günter Grass - Tulla Pokriefke, purtînd în pîntec o sarcină ajunsă la termen. "Titanicul german" este lovit de trei torpile lansate de pe submarinul sovietic "S 13". Efectul este fatal, vasul se scufundă, cea mai mare parte a
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
zarvă și du-te-vino în curțile lor. Acum domnește o liniște suspectă. Noaptea bețivul Gheorghiță străbate cu pași solemni trotuarele dintr-o parte în alta și strigă cu voce medievală. "Să se facă li-ni-ște, Ceaușescu se o-dih-ne-ște". Personajul șade în partea veche a Moșilor, în țigănie, dar are o slăbiciune pentru strada noastră și pentru senatorul PRM de la numărul 12. Așa cum are și pentru statuia lui C.A. Rosetti, pe care se cațără cu sticla de Scandic pentru a-i ține companie
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15502_a_16827]
-
eram îndemnat: deschide radioul, să auzi ceva care te interesează. Radioul, adică Radio "Europa liberă", cum era de la sine înțeles, nu Radio București, unde ce să mă intereseze? În contextele lor, amândouă mesajele le putem considera conspirative, și pe cel vechi și pe cel nou. Ca și cel vechi, cel de săptămâna trecută m-a trimis la ceva ce contravine "normalității", se opune cursului obișnuit al lucrurilor, ca să nu spun oficializat, deși nu aș greși prea mult. Se dau filme sovietice
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15502_a_16827]
-
te interesează. Radioul, adică Radio "Europa liberă", cum era de la sine înțeles, nu Radio București, unde ce să mă intereseze? În contextele lor, amândouă mesajele le putem considera conspirative, și pe cel vechi și pe cel nou. Ca și cel vechi, cel de săptămâna trecută m-a trimis la ceva ce contravine "normalității", se opune cursului obișnuit al lucrurilor, ca să nu spun oficializat, deși nu aș greși prea mult. Se dau filme sovietice? Când? Acum? În plină, în zorită americanizare culturală
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15502_a_16827]
-
posibilii parteneri? Există, și dacă da, cine sunt ei? ,,Parteneri" e bine spus pentru că altfel, dacă i-aș recunoaște ca sfinți părinți, m-aș simți strivit. Este foarte simplu de răspuns, chiar foarte simplu de răspuns. În pictura europeană mai veche și mai nouă nu există decît Ucello și Georgio de Chirico... Cel din prima lui perioadă, din cea metafizică... Normal, normal. Doar nu din cea a decrepitudinii... ...postmetafizice... Nu! Decrepitudinea nu mai este cu ,,post". Cînd te ramolești și începi
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
Carp, îi mărturisea tânărului ce tocmai citise din Scrisoarea pierdută că dacă până atunci se crezuse cel mai inteligent om din patrie, acum vedea că se înșelase, Caragiale fiind acela, și tot astfel, dacă cel mai european om politic al vechiului Regat, Tache Ionescu, se declara încântat să-l aibă lângă dânsul, în campanie electorală pe dramaturg, nu înseamnă că acesta a avut și a ratat vreo șansă în aria, aparent așa de primitoare, a politicii. Era momentul moșierilor, primilor posesori
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
Rodica Zafiu Sînt mulți autorii vechi pe care nu-i mai citesc decît specialiștii și din a căror operă circulă doar "pagini alese", fragmente incluse în antologii, sau chiar numai cîte un citat celebru, care se dispensează de menționarea sursei. A observa cum se desprind din
Selecția citatelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15518_a_16843]
-
conștiințe a identității naționale. Totuși, pentru o istorie alternativă - a conflictelor și a diferențelor -, pot deveni semnificative tocmai pasajele sistematic omise de comentatori. Stolnicul Constantin Cantacuzino (mă refer de fapt la Istoria Țării Rumânești, fără a ține cont de mai vechile sau mai noile controverse în atribuirea paternității ei) n-a intrat decît marginal în selecția "estetică" a istoriilor literare: pe drept cuvânt, în măsura în care stilul său e destul de arid și oferă puține insule de subiectivitate și de expresivitate (voluntară sau involuntară
Selecția citatelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15518_a_16843]
-
romani în credință și în bărbăție"), cu unele mult mai neconvenabile și mai provocatoare, perfect potrivite într-o viitoare antologie a conflictualității. Evident, nu spun aici nimic nou, nimic care să nu fie o banalitate pentru specialiștii în istoria literaturii vechi; mi se pare totuși că merită observate tocmai preferințele culturale: textele sînt de mult în circulație publică, dar nu toate pasajele lor au intrat în "selecția oficială". De fapt, în spiritul opțiunilor previzibil patriotice ale comentatorilor, e înregistrată în istoriile
Selecția citatelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15518_a_16843]
-
ironică: istoria Germaniei nu este, nici pe departe atît de ieșită din comun pe cît noi, germanii, am fi înclinați să credem. În ultimii ani această lecție de relativizare a specificului național a fost demonstrată convingător prin analizarea cauzelor supraviețuirii vechiului regim în toată Europa modernă; prin examinara interconexiunilor dintre societățile europene și politica lor în perioada imediat următoare primului război mondial; prin reapariția doctrinelor naționaliste în Germania, doctrine al căror caracter mai degrabă tranzitoriu decît stabil-ideologic, părea o constantă; în
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
bre! Incursiune subiectivă în lumea aromânilor e o carte care arată la fel de haios cum vorbește. Cantul e pe latura scurtă, cartea se deschide deci ca un caiet de biologie de pe vremuri, coperta e lucioasă și are culoarea gălbuie a hîrtiei vechi, grafica e kitschos-artistică, imitînd un scris pueril, pentru fonturi s-a ales nu tradiționalul negru, ci un maro destul de greu de realizat tehnic. Multă grijă deci și o evidentă dorință de originalitate. Una dintre coperți, nu pot să-i spun
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
pot să-i spun a patra, pentru că după cum se vede din titlu cartea e dublă și e aranjată după principiul figurilor din cărțile de joc, e sub formă de vedere, de carte poștală adică, (pe post de timbru o fotografie veche, miniaturizată, reprezentînd un cuplu în poziția convențională, așa cum găsiți în anticariatele fițoase) și cu o ștampilă pe care scrie circular arca lui noe de la neolitic la coca-cola. Prima copertă reproduce și ea un desen în stil naiv, pe care însă
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
Când Garabet prăjea cafeaua, Urziceniul se umplea de mirosul oriental și de un norișor vânăt. Eram, dacă vreți, un ucenic, binevoitor, al armeanului poliglot. Manivela, roata aparatului de râșnit, era lustruită de palmele generațiilor de antecesori, căci era o mașină veche de tot, din cele care, la orice ar sluji, au "un aer julvernian", zic acum. Ce mai știam eu despre această mașină străveche era că ea participase și la "revolusie", la Odesa... Așa și declara: Când veneam revolusion, plecam la
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]