1,781 matches
-
acceptate de bună voie” (în baza principiului consacrat și recunoscut în lumea de azi al „liberului arbitru”) ci cele „impuse” prin naștere și continuate prin tradiție. Departe de mine gândul că pe aceste căi, nu s-ar putea „pecetlui” pe vecie credințe sau atitudini conexe durabile. Așa că, fără a fi luat drept „dezertare” (și cu atât mai puțin „trădare” ) părăsirea căii tradiționale, pentru o opțiune de „prozelitism conjunctural” (cum s-ar pute crede), gestul lor l-am considerat ca fiind ilustrarea
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367405_a_368734]
-
șleampătă, fățoasă spre distracția nebunilor, și cu gândurile inundate de țicneli de epocă,... În locuri blestemate, oameni blestemați Se topesc și se scurg în pământul mâlos , fluorescent, mustind a nenorociri terestre, Ca un iad blând și pământean Pregătit ca pentru vecie Unor spirite dăltuite în durere Și facere de rău. Doamne, deschide-ți brațele atotputernice, Dă-le aripi, gătește-i ca pe niște îngeri ai durerii Spre pildă celorlalți, din celălalt iad pământean, Cel al îmbuibării și nerușinării, Soldați ai mantrelor
MEDALION MARIN SORESCU (29.02.1936-08.12.1996) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367425_a_368754]
-
Aici putem vedea că credincioșilor nu li se mai împărtășește cuvântul lui Dumnezeu, acesta fiind desființat. Iată cum „sună” o cântare necanonică sau, mai pe înțelesul tuturor, mincinoasă: „Trupul în mormânt îmi pune și soarele mi-apune, că acolo pe vecie în întuneric o să fie”. Întrebarea care se pune este următoarea: unde este credința în învierea trupurilor? un adevăr fundamental al creștinismului. Știm bine că Mântuitorul nostru Iisus Hristos a înviat cu trupul - acesta fiind pnevmatizat, adică spiritualizat. În Simbolul de
DESPRE VALOAREA CUVANTULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367380_a_368709]
-
de paie! Și râde plasticul de noi că apă bem, și vin, din el; peste tot, în țara asta, domnește pet-ul năzdravăn: Prin tufe, școli și internate... prezervative aruncate. De-aceea, Doamne, știu că poți să mă blestemi pentru vecie: Să port o inimă și eu, din plastic și cu baterie! Să moară doctorii de ciudă că bate-ntr-una și... n-asudă. Referință Bibliografică: De-aceea, Doamne, știu că poți / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 205, Anul I
DE-ACEEA, DOAMNE, ŞTIU CĂ POŢI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366918_a_368247]
-
loc. Moți, mocani, crișeni, tot neamul viu De pe pământ și celor duși departe Eu despre Țara Iancului când scriu Poemul meu la toți egal se împarte. Drumeț dacă ți-e sete poți să bei Din doinele de-o seamă cu vecia, Ce plin de lacrimi e conturul ei, Precum e-al țării-mame, România! IANCULE-AVRAM, CEL VIUL... Mormântul de la Țebea s-a zvârcolit sub stele Și a gemut în lacrimi țărâna prea sărată, În Dorul lui, cel Unic, din dorurile mele Nu
OMAGIU LUI IANCU (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367649_a_368978]
-
o roagă înc-odată: - Știi cine mi-a răpit mironosița ? Răspunsu-i doar o simplă tulburare de ape, spus cu voce tremurată: - Nicicând nu vei afla pe mândra fată de stăruiești cu astfel de-ntrebare ! Zăpadă-Albă, mândra ta copilă, pierdută-i pe vecie de când Zmeul, o ispiti, țesându-i curcubeul ca nadă. Și-a răpit-o fără milă. O ține în castel în vârf de munte, cu porțile în fiare ferecate și paznici doar dihănii blestemate, pe nepoftiți degrabă să-i înfrunte. S-
POVESTE DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367780_a_369109]
-
o va salva pe scumpa-i fată, se va-nsoți cu ea ca în poveste. Cercat-au mulți s-ajungă în tărie, dar monștri puși de pază îi alungă; niciunul nu răzbește să-i înfrângă și viața li se pierde pe vecie. Trecut-au ani și clipa hărăzită, pentru vestita mai demult nuntire sosește și copila din privire lacrimi varsă, de lume părăsită. Deodat' un trăznet vine din tărie, un buzdugan ce-n drumul lui strivește, năpârcile de pază când lovește și
POVESTE DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367780_a_369109]
-
atunci se zicea între neamuri Chiar”mari lucruri a făcut Domnul cu ei “ Ne-a umplut de bucurie cu temei Robia noastră a ieșit din hamuri Întoarce Doamne a noastră robie Cum întorci pâraiele spre miazăzi Lumina sfântă hrană în vecie Cei ce seamănă cu lacrimi amare Cu bucurie seceră peste zi Ridicând snopii lor cu încântare PSALMUL 126 De n-ar zidi Domnul casa din viață În zadar v-ar osteni cei ce-o zidesc De n-ar păzi Domnul
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (5) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367760_a_369089]
-
iubim fericiți sub Soare. DECEPȚIE De-ai fi venit c-o floare și-n ochi m-ai fi privit, ai fi văzut ce-n viață nicicând nu ai gândit. Dar te-ai adus pe tine pierdut în amintiri, legat pentru vecie de fostele iubiri. Când te-am văzut, desigur, am fost dezamăgită că vocea-ți fremătândă ți-era nepotrivită. M-ai căutat gândind că eu te voi alege, dar în această lume avem o simplă lege. N-am vrut viața-mi
VIAŢA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367081_a_368410]
-
că oameni din mulțime dau telefoane de intimidare la miniștri, oameni politici sau cu răspunderi și ... - Așa se pare. Amenință cu violuri femeile ăstora de i-ai numit, cu foc și ucideri... Se cercetează. Adevărul nu poate fi ascuns pe vecie... - Până la adevăr, țara arde-n foc deja. E vrajbă mare, coane Costache. Se urăsc oamenii. A intrat dihonia între prieteni și în familii... - Asta s-a semănat, asta avem, ce să-i faci? - La pușcărie cu toți nebunii! Asta să
URA ȘI MÂNIA DISTRUG ROMÂNIA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367065_a_368394]
-
spate, nesprijiniți de ceva, într-o poziție de “căciuleală” ca diferența și respectul dintre stăpân și slugă să fie evidente. Cu o voce de stentor, stăpân peste bucata de pământ pe care Dumnezeu credea că i-a dat-o pe “vecie”, când el a “smuls-o” prin forța armelor, “cezarul” zilei, îngâmfat de nu-i atingeai nici poalele hlamidei imperiale - încercând să-și “drămuiască “ doar clipa - a întrebat “partito vulgata” de față dacă a adus toate datoriile, taxele pentru pământ zicea
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
în temeiul cuvintelor înfățișate în „Crezul” (Simbolul Credinței, formulare stabilită de Sfinții Părinți la Primul și al Doilea Sinod Ecumenic de la Niceea și Constantinopol): „... Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl s-a născut, mai înainte de toți vecii”! În plus, frați creștini, vă reamintesc, este o dogmă capitală, care ne spune cât se poate de clar că Hristos este necreat. El este născut din Tatăl din veșnicie, anterior, ca și Tatăl creației. Iisus Hristos „S-a pogorât din
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ . de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368493_a_369822]
-
este bine să ne limităm, vorbind despre cunoașterea lui Dumnezeu, doar la Iisus Hristos. „În Iisus se întâlnesc două firi: dumnezeirea și omenirea, într-un singur ipostas”. De ce? presupun că vă întrebați. Pentru că Fiul s-a născut „mai înainte de toți vecii din Tatăl și, sub vremi, din Preacurata și Preasfânta Fecioară Maria”. De la Tatăl are dumnezeirea, ca fire. De la Fecioara Maria are omenirea pentru că, după trup, se trage din David, deci din Om. Maica Domnului a fost strănepoata lui David Proorocul
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ . de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368493_a_369822]
-
bat a bună soartă pentru fiecare nou venit pe lume. Ai încredere în ceasul tău? Când te-ai întâlnit cu cine-ți va fi cale, răgaz, iubire, lacrimă, surâs temei și împlinire, cântecul, dragul tău pe viață, urmașul tău pe vecie? Când plângeam, mama-mi cânta Și-n cântec mă legăna, Iar lângă leagăn tăicuța Cânta din fluier doinița, Doina ciobănașului Ce-și pierduse turma lui, Hore, sârbe și bătute Știa el, cântece multe... Așadar, în cântec te-a-nfășat mama, în leagăn
MARIA ŞALARU. CÂNTECUL CA O POVESTE (INTERVIU, PARTEA I) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368687_a_370016]
-
Dinainte cunoștință. Și din neam în neam rămas-ai Dumnezeul nostru sfânt, Domnul munților și-al mării Și la toate câte sânt. Tu spui omului la vreme Să se-ntoarcă în țărână Și de vrei îl chemi cu Tine Pe vecie să rămână. Și la Tine timpu-i altul Un an este cât o mie, Ziua este cât o viață Noaptea cât o veșnicie. Tu ești ca potop de ape Peste lumea trecătoare, De Te mânii Tu poți lesne Să calci totul
PSALMUL 90 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368733_a_370062]
-
este pomenit. Fiindcă ei au vrut să mulțumească Numelui Tău Mare Și mulțumirea să și-o strige tare, Că este a lor binecuvântare. Și pentru toate cele bune ce ne-ai dat, Să fie Numele Tău în veci binecuvântat. Pentru vecie, Așa să fie! --------------------------- Lucian-Zeev HERSCOVICI http://baabel.suprapus.ro Ierusalim 24 Decembrie 2016 Referință Bibliografică: Lucian-Zeev HERSCOVICI - SARBĂTOAREA DE HANUCA - ÎNTRE ISTORIE ȘI LEGENDĂ / Lucian Zeev Herșcovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2192, Anul VI, 31 decembrie 2016. Drepturi
SARBĂTOAREA DE HANUCA – ÎNTRE ISTORIE ŞI LEGENDĂ de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368767_a_370096]
-
și bietul holderlin trăiește umil însingurat ca o pasăre de noapte într-o ruină dispărând în laptele zorilor acestei ierni mocirloase telefonul nu mai sună din afară nuanțele vagabonde ale iernii îmi anulează toate reacțiile totul este ceea ce este pentru vecie cu excepția că eu ar trebui să tac la o margine de prăpastie să nu mă mai lamentez că istoria are ca marea flux și reflux precum o femeie în frigurile dragostei conștiința se scufundă foarte departe atingând eternitatea cu aripa
FLUX ŞI REFLUX de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363681_a_365010]
-
juru-i facem scut. Nedrept a fost crucificat Și tot nedrept e și hulit- Ori proletar, ori împărat- Cu EL pe NOI ne-ați răstignit * Luceafăr scânteind în lume, Pornit să dea de apa vie, Eminescu e un nume Dainuind pentru vecie SĂ NE AMINTIM DE EMINESCU În secolul de lupte răvășit Din traci s-a înălțat către zenit Luceafărul poporului român Ținuturilor dacice stăpân. Plecarea lui în lumi necunoscute A-ndurerat și ființe nenăscute, Dar ne-a ținut uniți legați de
EMINESCU RĂSTIGNIT de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363773_a_365102]
-
că au un nume. Legendarei noastre glie, Ștefan i-a fost chezășie. Hram purtat-a ca de frate, Înscris în eternitate. Cei ce-au vrut ca să dezbine, Pacea-n țară să zdruncine, Au găsit pe-a mea moșie, Oseminte din vecie. România este una! Inima-i pulsează-ntr-una. Glasul ei s-aude-n lume, Prin savanții de renume. Suntem frați născuți de-o mamă, Prin unire n-avem teamă! Pe frunte purtăm mândria, Inima ni-e România! Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: INIMA NI-E
INIMA NI-E ROMÂNIA de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364805_a_366134]
-
câmpie și-i văd pe harnicii țărani cum brăzdează pământul sub care aruncă sămânță roditoiare pentru pâinea noastră cea de toate zilele. Din depărtare se aude ciripitul păsărelelor care aduc dor nesecat al celui ce trudește să se înfrățeacă pentru vecie cu natura, să cânte în răsărit de soare melodii de suflet. Doina, creație magnifică a poporului român („Doina zic, doina suspin, tot cu doina mă mai țin...”), izvorâtă din patimă și dor nestins, iubire, speranță, rugă, deznădejde, bocet disperat, credință
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
câmpie și-i văd pe harnicii țărani cum brăzdează pământul sub care aruncă sămânță roditoiare pentru pâinea noastră cea de toate zilele. Din depărtare se aude ciripitul păsărelelor care aduc dor nesecat al celui ce trudește să se înfrățeacă pentru vecie cu natura, să cânte în răsărit de soare melodii de suflet. Doina, creație magnifică a poporului român (Doina zic, doina suspin, tot cu doina mă mai țin.), izvorâtă din patimă și dor nestins, iubire, speranță, rugă, deznădejde, bocet disperat, credință
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
poezie, eu nu doresc să fiu o umbră fără zile, e moartă o umbră, porturi fără zare... Întâmplător sau nu cartea cuprinde 33 de poeme! Aș îndrăzni să spun, este o răstignire voită, niciodată durută, pe crucea poeziei, când putrezea vecia în ultimul ei ceas... Asemenea putreziri o să întâlniți mereu în această grădină, în care grădinarul și-a aruncat semințele într-un amurg putrezit... Ecou putrezit! Da! Aceasta e spre o nouă trezire! Moartea fără Viață nu există! Câtă vreme Perfecțiunea
„POEME CU STATUI” – O CARTE PREZISĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349595_a_350924]
-
câmpie și-i văd pe harnicii țărani cum brăzdează pământul sub care aruncă sămânță roditoiare pentru pâinea noastră cea de toate zilele. Din depărtare se aude ciripitul păsărelelor care aduc dor nesecat al celui ce trudește să se înfrățeacă pentru vecie cu natura, să cânte în răsărit de soare melodii de suflet. Doina, creație magnifică a poporului român (Doina zic, doina suspin, tot cu doina mă mai țin.), izvorâtă din patimă și dor nestins, iubire, speranță, rugă, deznădejde, bocet disperat, credință
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
în această nație, și într-o adevărată urâre de mare sărbătoare, rostea: “Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Tânăra mireasă, mama cu amor Fii tăi trăiască numai în frăție Că a nopții stele, că ai zilei zori Viața în vecie, glorii, bucurie, Arme cu tărie, suflet românesc, Vis de vitejie, fala și mândrie, Dulce Românie, ăsta ți-o doresc!” Confluente Privește cu ochiul acela nevăzut (îmi spuse el) Privește însuși nevăzutul Nu simți că este ceva Ca un zvon dintr-
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA ARMENESCU CIUHRI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349615_a_350944]
-
Fiului cel nou-născut Îi aduc închinăciune. Fulgii albi, din cer, se cern Lin, peste rotund pământul, Căci s-au pogorât întregi Mântuirea și Cuvântul. Apele din a lor matcă, Munții cei înviforați, Sunt acum, la ceas de seară, Legați pe vecie, frați. În Preasfântă zi de-Ajun, Pelerini pornesc pe cale, Să vestească peste zări Dalbe flori, florile dalbe. Clipa Marelui Ajun Minunea să o vestească: Tot sufletul primenit Crăciunul să îl primească! Ceas de sărbătoare Sfântă, Cu-aromă de Copilărie, Fie
APĂ VIE… (COLIND DE CRĂCIUN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349705_a_351034]