967 matches
-
dramatic este piesa Afaceriștii (reprezentată la Teatrul Municipal din București în stagiunea 1952-1953, publicată în 1953), satiră anticapitalistă vizând corupția, venalitatea și imoralitatea demnitarilor din epoca lui Carol al II-lea. Combinație stângace de teatru de bulevard și de „veștejire” vehementă a racilelor societății interbelice, Afaceriștii a fost promovată și elogiată în epocă, dovedindu-și ulterior perisabilitatea. Albăstrelele (editată în 1955) este o „localizare după o schiță de I. Gorelov”. Alte piese ale lui Ș. au ilustrat formula reconstituirii istorice dramatizate
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
acesta pentru exotica poezie Aegypt. Dar mai cu seamă veleitarii și nechemații în lumea literelor constituie o țintă a săgeților. Avalanșa de versuri, proză și teatru din paginile revistelor și ale diverselor periodice este cenzurată cu vigilență. Victimele acestei campanii vehemente sunt un D. Păun-Drăghicescu, un D.S. Vasculesco, schimonahul Pahomie Bălănescu, Ilie Ighel-Deleanu ș.a. Alt grup de literați avut în vedere cu perseverență de criticii de la M.T. a fost cel al epigonilor, autori lipsiți de personalitate artistică (Ana Ciupagea, Th. M.
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
romane, Testamentul domnișoarei Brebu (1933), Urechea lui Dionys (1934), care înseamnă trecerea definitivă la proză și la pseudonimul M. În 1935 devine membru al Societății Scriitorilor Români, al cărei medic oficial va fi din 1949. Hora paiațelor (1935) este începutul vehement al unei prezentări a lumii bune autohtone, continuată în alte câteva romane, cu personaje de o imoralitate agresivă, care distrug tot ce e în jur, implicit relația curată dintre doi tineri, care ar fi avut șanse să se salveze prin
MONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288234_a_289563]
-
acum a lui Călinescu, „regimul în care supunerea obișnuită la interesele obiective ale colectivității și implicit la judecățile acesteia, ieșite din deliberare, se împacă foarte bine cu individualitatea, fără prezența căreia forțele impulsive ar putea să izbucnească”. Critica cea mai vehementă este adresată opoziției și publicațiilor acesteia, îndeosebi Partidului Național Țărănesc și lui Iuliu Maniu, transformat din victimă într-un personaj odios (Acuzatul Iuliu Maniu). Bruscă este și trecerea de la „apărarea instituției monarhice”, înscrisă în programul partidului care tutela publicația, la
NAŢIUNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288367_a_289696]
-
și boieri care le sugrumă bucuria săracă. Cu o invenție precară, sufocată de patos demonstrativ și reflecții moralizatoare, pagina seamănă mai curând cu un text jurnalistic. Alte nuvele, piesa Fără noroc, dar mai cu seamă romanele cumulează, într-un rechizitoriu vehement, cu accente melodramatice, ideile publicistei cu privire la lumea orașului, văzut ca focar de necinste și compromis, loc care distruge sau pervertește sufletul, unde orice instituție e clădită pe viciu și corupție. Ici și colo pâlpâie câteva bune intenții psihologice ori calități
NADEJDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
versuri ale deceniului 1860-1870. Broșura Puține cuvinte despre coruperea limbei române în Bucovina (1869), scrisă de pe poziții junimiste, recomandă cunoașterea limbii populare pentru a contribui la tendința de individualizare a celei literare. Tonul pamfletar la adresa lui Aron Pumnul a atras replica vehementă a lui Mihai Eminescu, de unde o inimiciție de durată. P. a tradus versuri de Goethe, Heine, Emanuel Geibel, Lenau, Victor Hugo. SCRIERI: Flori de mormânt, Cernăuți, 1867; Prolog compus și rostit de domnul D. Petrino la deschiderea concertului ce s-
PETRINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288796_a_290125]
-
Elev, la „Sf. Sava”, al lui Gh. Lazăr și al lui I. Heliade-Rădulescu, P. a fost, între 1826 și 1832, profesor la Școala Națională din Craiova. Nemulțumit de condițiile din școală, pleacă în satul natal, după un schimb de scrisori vehemente cu Eforia Școalelor. În 1836, fiind înlocuit la școala din Cerneți cu Ioan Maiorescu, se mută la București și se retrage curând din învățământ. Pe temeiul studiilor mai vechi de la școala lui Gh. Lazăr, devine în 1838 inginer hotarnic, noua
PLESOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288851_a_290180]
-
ingenioasă, numită „condei portăreț, fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală”, un predecesor al stiloului. Scrisorile profesorului sunt ceremonioase, pline de modestie și bun-simț, cu fraze lungi și uneori greoaie, având câteodată o tentă cronicărească. Sunt, pe alocuri, și izbucniri vehemente, de mânie, care dau o anumită tensiune acestor epistole. În 1871, în forul academic, P. dă citire discursului de recepție Giorgiu Lazăr și școala română. E o schiță biografică alcătuită cu admirație și pietate pentru marele său înaintaș. Unele date
POENARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288863_a_290192]
-
dintr-un articol publicat de Mircea Streinul în „Iconar”: „În 1932 am pus bazele împreună cu George Drumur, Gh. Antonovici și Neculai Pavel unui grup literar Iconar [...] am început în revistele «Orion», «Pana literară», «Crai nou», «Plai» și «Flanc» o campanie vehementă împotriva adercilor de orice fel”. Rubricile principale sunt „Pajiști și constelații”, „Atitudini și verdicte”, „Curier ultim”. Predispoziția polemică alunecă nu de puține ori spre poziții radicale, de dreapta. Atitudinea de stânga este considerată de Aurel Putneanu drept una „așa-zisă
ORION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288578_a_289907]
-
istorii a literaturii române, concomitent cu altă necesară, tranșantă disociere a valorilor. Criticul preia și radicalizează demersul călinescian de valorificare a postumelor până la schimbarea poziției lor valorice față de antume. La apariția studiului reacția tradiționaliștilor împotriva acestui „sacrilegiu” a fost extrem de vehementă. În realitate, exegetul nu discreditează poezia eminesciană antumă, ci o disociază de cealaltă, rămasă în manuscrise, aplicând în ambele cazuri același criteriu de evaluare, care este strict estetic și vizează lirismul în esențialitatea sa. Există, prin urmare, doi poeți distincți
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
anii ’60, și o sinteză precum Curentul literar de la „Contemporanul” se prezintă în bună măsură ca o carte de discuții, câteodată cu puncte de vedere surprinzătoare, propice polemicilor. Fermitatea în susținerea unor opinii adeseori extrem de personale, care au suscitat riposte vehemente, caracterizează majoritatea contribuțiilor sale de istorie literară, consacrate în general unor probleme controversate (de eminescologie, cu privire la pașoptism, romantism, poporanism, simbolism, la romanul românesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea, la paternitatea Cântării României etc.). Cele mai multe dintre acestea i-au fost
NICOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288444_a_289773]
-
cu platitudinea. Mai sunt prezenți cu versuri Traian Chelariu, E. Ar. Zaharia, Ghedeon Coca, Iulian Vesper. Publică proză Mircea Streinul și Teofil Lianu. Articolele cu caracter polemic aparțin lui Ionel Crețianu și lui E. Ar. Zaharia (Ghinionul premiilor naționale, un vehement articol antiarghezian). Mai colaborează Victor Măgură, Neculai Roșca, George Putneanu, Aspazia Munte, Cristofor Vitencu. N.S.
PANA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288645_a_289974]
-
excelența valorică, în vreme ce vârful de lance militant al generațiilor cu adevărat mai tinere îi contestă ca retrograzi, ca evazioniști esteți și tehniciști, lipsiți de autenticitate, plăsmuitori ai unui „univers de carton”. „Excepționalismul” generației ’80 este astfel pus în chestiune. Contestările vehemente, reciproce ori încrucișate, par să fie un lucru normal, poate chiar banal în viața literară de la noi și, probabil, și de aiurea. Dincolo de supraevaluările ori de subestimările partizane, o. rămâne în cele din urmă unul dintre cele mai importante episoade
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
P. pleacă însă în străinătate. Ales deputat al opoziției unite, este grațiat de rege și își continuă activitatea politică. În Parlament se distinge prin ardoarea cu care susține votul universal, prin înțelegerea arătată deputaților socialiști și prin campaniile de condamnare vehementă a deputaților antisemiți. Se apropie de Partidul Conservator, al cărui membru devine în 1897, din 1901 revenind în Partidul Liberal. Tot acum publică studii despre starea economică și socială a țăranilor români. Ca avocat, P. a pledat, împreună cu B. Delavrancea
PANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288661_a_289990]
-
perioadă de tranziție, este, chiar prin acest fapt, imperfectă, vedea în critică singurul mijloc de îndreptare, pornind de la principiul că circumstanțele istorice explică o stare de fapt, dar nu o pot scuza. Consecventă acestui punct de vedere, critica sa culturală, vehementă uneori, nu acceptă compromisul. Cel dintâi atac de proporții a avut loc în 1867-1868, odată cu apariția articolului Dreptul public al românilor și școala lui Barnuțiu (tipărit separat în 1868 și inclus în volume cu titlul Contra școalei Barnuțiu). Adversar, prin
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
o cultură istoric saturată de autostigmatizare: părea un excelent mod de a reconcilia trecutul cu prezentul, de a amalgama naționalismul și comunismul, cu ajutorul celui mai mic numitor comun al lor, resentimentul antioccidental 14. În manifestările sale cele mai vulgare și vehemente, protocronismul acuza deschis Occidentul de a-i fi furat României cele mai mari realizări intelectuale și artistice și de a organiza un complot ticălos împotriva a tot ce este românesc. Fără doar și poate, cele mai josnice expresii ale protocronismului
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
nevoilor fundamentale ale omului. Discuția, prea vastă pentru a fi sintetizată aici, se leagă de curentul recent din teoria și practica drepturilor omului, care - fiindcă nu mai poate propune vreun universalism fără a relansa atacurile contra Occidentului opresiv sau afirmarea vehementă a unor localisme idiosincratice (ca așa-numitele „valori asiatice”) - vorbește despre nevoi, sărăcie, „bunuri publice (globale)” - (global) public goods -, pe care eu le-aș numi „drepturi ontologice”: apă, mediu înconjurător, cunoaștere, stabilitate financiară, proprietate intelectuală etc. Deplasând centrul de greutate
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
vocație în frunte cu Cristian Preda)8. Scrierile de filozofie politică ale lui Allan Bloom, nu foarte numeroase, dar extrem de subtile și erudite, rămân astăzi ceea ce trebuie să fie: o lectură pentru specialiști 9. The Closing of the American Mind, vehementa critică adusă învățământului superior american și culturii de stânga, pare astăzi, așa cum sugeram mai înainte, aproape uitată. Multe best-sellers au această soartă: nu devin, așa cum se spune în aceeași ordine de idei, long-sellers. Însuși sistemul de producție și de distribuire
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
acestui succes de popularitate este tocmai substanța crucialei contribuții a lui Tönnies la teoria socială: cei mai mulți cred că savantul german a propus o antinomie, iar destui consideră că el opta, nostalgic și regresiv, pentru comunitate; ba, susțin criticii săi mai vehemenți, pleda, reacționar și periculos, pentru o comunitate care nu diferă prea mult de cea propusă de fascisme, chiar de nazism 4. Ca și în cazul altor autori stigmatizați astfel, după lecturi sumare și tendențioase, nu s-au reținut mai multe
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
impactul global al curentului postmodernist francez în anii ’90, ca Chantal Mouffe (între altele, admiratoare a lui Carl Schmitt dinspre extrema stângă) și alții, cei ce au prefațat trecerea către teoreticienii-activiști ai unei globalizări alternative (altermondialisme) între noul mileniu, în vehementă opoziție față de globalizarea „neoliberală”, noul „stadiu cel mai înalt și ultim al capitalismului”. E vorba, așa cum sugeram mai sus, de o dinamică tipică - de la inovație la dogmatism și autoapărare agresivă -, pe care postmoderniștii înșiși o divulgă atunci când analizează toate curentele
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
viață și la posesia țarinii muncite. De aceea «șfichiul» acesta verbal colorat e plin de mânie justă Învârtit parcă de un Antim Ivireanu, corespunde tonului de imprecație usturătoare a poetului, Împotriva „căftăniților”. Deci limbajul de „didahii” sau de mustrări biblice vehemente, reprezintă pentru Dan Deșliu un mijloc de materializare a suferințelor istorice, de localizare În timp a acestora și nu un artificiu, pitoresc dar steril, cu care lucra Arghezi. Și aici atingem unul din nervii poeziei lui Deșliu: aspectul de șuvoi
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ura mea? El nu pare să aibă nici cea mai mică iubire pentru mine”. În sfârșit, altruismul este nociv, cel puțin pentru individ, întrucât îi cere prea mult, ducându-l la revoltă sau la nevroză. Altruismul merită deci o revoltă vehementă, tocmai pentru că este irealizabil, de vreme ce „omul nu e o ființă blândă, care are nevoie de dragoste (...), el numărând pe bună dreptate printre atitudinile sale pulsionale și o parte însemnată de înclinație spre agresiune” (Freud, 1930/1995). Freud nu recunoaște că
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
folosește nici unuia dintre poeții militanți, nici unuia dintre făuritorii noii noastre literaturi. El este conceput de pe poziții cu totul străine principiilor noastre. Cred, de asemenea, că Uniunea Scriitorilor, care răspunde direct de Almanahul literar din Cluj, trebuie să pună capăt limbajului vehement și necivilizat care încearcă să-și facă loc în unele din articolele noastre de critică sau discuție literară”. Petru DUMITRIU 63: „Au apărut de curând, printre alte lucrări interesante ale scriitorilor noștri, două poeme asupra cărora ne vom opri mai
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cuvinte. În: Flacăra, nr.40 (144), 7 oct. 1950: „Dintr-o parte și alta auzim cuvinte și cuvinte. Peste Atlantic președintele Truman declară: «Trebuie să convingem pe inși că noi avem curajul să ne folosim de bomba atomică». Alții mai vehemenți vorbesc de război preventiv, de o «apărare». Dincoace se spun cuvinte de pace, se fac fapte pacifiste. (...) În țările de democrație populară muncitorii spun: «Noi luptăm zilnic pentru pace cu toate puterile noastre». În țara noastră construim Canalul Dunăre-Marea Neagră
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
tipografie de la Trei Ierarhi, că opera sa, Cazania, contribuie la dezvoltarea limbii literare românești și că, prin Răspuns la Catehismul calvinesc, el este cel ce stimulează lupta ortodocșilor români din Transilvania pentru apărarea propriei lor religii în fața expansiunii calvine. Reacția vehementă a prelatului moldav indică o simptomatică fază a războiului confesional care, pornit în Occident cu un veac mai devreme, se extinde (îmbrăcând alte forme în Orientul european) la mijlocul și în a doua jumătate a veacului al XVII-lea, arătând premisele
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]