605 matches
-
el și tot el se privea, ca și cum ar fi stat în spatele ecranului și vedea lucrurile de-a- ndoaselea. Nu știa cum să facă să se trezească, întinse mâna să stingă lumina, dar veioza se depărtă. Își trase mâna, ca arsă, atunci veioza se apropie din nou și lumina ei îi sparse vederea. Era aceeași lumină blestemată care îl orbea mai tare decât întunericul. Gemu, dar ceea ce auzi fu sunetul spart al Vocii care râdea. — Cine ești ? îngăimă. — Nu sunt, răspunse Vocea. Nici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pierduse. — Pentru cei ca tine moartea nu vine niciodată când o chemi, mai auzi bătrânul, înainte ca piciorul să pășească în gol și trupul să i se prăvălească pe scări. Câteva clipe trecură fără să se simtă vreo mișcare. Lumina veiozei clipi din susul scării, întunericul se dădu deoparte, ca o mare despicată. Ochii bătrânului rămăseseră deschiși, dar nu mai primiră lumina. Telefonul mobil vibră. În cameră se făcuse întuneric. Simți cum bărbatul duce încet mâna la buzunarul de la piept, desface
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vrei să mă ajuți, dar mie nu cred că îmi face bine discuția asta. De fapt, ce vrei să-mi spui ? Bunicul tău adormea totdeauna pe lumină, nu-i așa ? Iar tu, când ai deschis ușa și l-ai găsit, veioza era aprinsă... — Da, ca de obicei... Nu era ca de obicei. Cu vreo oră și ceva înainte, lumina s-a stins și s-a reaprins. Dar era altfel, cum de nu ți-ai dat seama ? Nu știu, cum puteam să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
priveam de departe, când ai intrat în casă, prin crăpătura ușii a ieșit o dâră de lumină. Ar fi fost simplu pentru cineva care voia să coboare scările să aprindă lumina din hol. De ce ar fi trebuit să îndrepte lumina veiozei spre trepte ? Mai ales după ce, minute în șir, o stinsese. — Ce vrei să spui ? Nu putea fi nimeni altcineva în casă, ușa era încuiată când am venit. — Dragonul e orb. Nimeni nu poate vedea în locul tău. Bărbatul care te-a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Poți sta aici cât vrei. Eu am apartamentul de la parter, n-o să te deranjeze nimeni. Doar că trebuie să aducem un pat, n-o să poți dormi în fotoliu. Și becurile candelabrului trebuie puse la loc, n-o să-ți ajungă numai veioza. Nu trebuie să faci asta, poți închiria cuiva. N-am bani să-ți plătesc... — Nu-i mare lucru. Și, pe urmă, n-aș suporta ideea ca un străin să locuiască printre lucrurile lui. Poate că, dacă îi răsfoiești cărțile și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sprânceana dreaptă până la tâmplă. Atingerea îl durea puțin, dar răcoarea îi făcea bine. Camera era cufundată în întuneric. De atâtea nopți, de când bătuse drumul până la fereastră și înapoi, ochii i se obișnuiseră cu întunericul. Știa că, dacă ar fi aprins veioza, imediat cineva ar fi deschis ușa și l-ar fi poftit să se urce în pat. Întunericul îl apăra, de acum înainte noaptea avea să fie lumea lui. Îi plăcea să asculte sunetele care gemeau în grinzi, urechile începeau să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nou liniște și maestrul mergea strângând între degete cheutorile jachetei lui ponosite. Se apropie de casa de vizavi abia după ce luminile se stinseră, chiar și la etaj, unde locatarul cel nou nu avea încă nevoie de cercul de lumină al veiozei, ca de o colivie a spaimelor sale. Se opri în dreptul porții. Scoase de la piept un ghemotoc alb, îl mângâie cu podul palmei, până când, trezindu-se, dădu la iveală un căpșor care, pe jumătate orb, adulmecă aerul. Se aplecă atât cât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nimic în afară care să-mi provoace teamă. Răul a rămas înfipt în mine, ca un cârlig pe care peștele îl înghite.“ — Ai dreptate, spuse Rada. Sângele nu se vede. În zilele Revoluției, stătuseră cu draperiile trase, aprindeau doar lumina veiozei, de frica blindatelor Securității despre care se zvonea că vin de la Ploiești asupra Capitalei. Și nu beau decât apă fiartă, cică teroriștii au otrăvit apa și, mai ales noaptea, trag la întâmplare prin ferestre cu pușca cu lunetă. Berti râsese
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
oară, pe vremea când taică-său trăia. Maică-sa intra, din când în când, să deretice, după zgomotul lucrurilor împinse de colo colo, căuta să-și reamintească, dar îi era tot mai greu. Ținea minte doar penumbra pe care abajurul veiozei o răspândea în jur și chipul tatălui deasupra, în întuneric. Încercase uneori să se uite pe urmele maică-sii, dar ea îl privea cu asprime și închidea repede ușa. Astfel că prezența tatălui era și nu era, se temea de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vis. Cred că mulți creatori de modă au luat legătura cu scenariștii filmelor SF și de groază, pentru a le realiza. Tot felul de chestii, puse, prinse sau eventual lipite pe coafurile doamnelor și deasupra tuturor, trona triumfător pălăria tip veioză cu abajur, a reginei Danemarcei, înaltă cât o veioză respectabilă de salon, de culoare turcoaz și având chiar cordonul de băgat în priză, să fie dotarea completă. Merită să remarc și transmisia inedită a postului românesc Antena 3, în care
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
legătura cu scenariștii filmelor SF și de groază, pentru a le realiza. Tot felul de chestii, puse, prinse sau eventual lipite pe coafurile doamnelor și deasupra tuturor, trona triumfător pălăria tip veioză cu abajur, a reginei Danemarcei, înaltă cât o veioză respectabilă de salon, de culoare turcoaz și având chiar cordonul de băgat în priză, să fie dotarea completă. Merită să remarc și transmisia inedită a postului românesc Antena 3, în care, pe ecranul împărțit în două se transmiteau simultan imagini
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
trezit înainte de a se face lumină. Noaptea lui "Moș Neculai" se sfârșise. Neștiind ce s-a întâmplat cu el, deschise ochii și se uită în jurul său. Voia să afle cât e ora, însă camera încă era cufundată în întuneric. Aprinse veioza ca să vadă mai bine ceasul de la mână cu care adormise. Era ora șapte și totuși, pentru câteva clipe, fu cuprins de îndoială. Nu știa sigur dacă e seară sau dimineață. Stinse din nou lumina. Ar fi vrut să mai ațipească
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în pat, ghemuiți sau sprijiniți în diverse poziții pe pernă. Trebuie să stăm la o masă, la un birou sau pe un scaun care să ne țină spatele drept. Camera trebuie să fie bine luminată și aerisită. Dacă folosim o veioză, ea nu trebuie să ne orbească ci lumina ei trebuie să cadă uniform pe birou. De asemenea, ordinea în care sunt așezate lucrurile pe birou este importantă; înainte de a începe să citim trebuie să strângem toate lucrurile care nu ne
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2916]
-
Agricolă Suceava. Era în august 1987 când am intrat în biroul domnului director. O zi memorabilă pentru mine. Aveam emoții, dar acestea s-au risipit de îndată ce UN OM, repet, UN OM, înconjurat de cărți și reviste (între acestea și o veioză vecheă m-a primit cu o privire caldă și mi-a spus: “Tovarășa Marius, bine ai venit la noi!........vei lucra la Banca de Gene.......” (m-a numit așa pentru că soțul meu - Marius Murariu lucra cu domnia sa la laboratorul de
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
a fi foarte explicit prezentat ca o "extrem de plictisitoare enumerare": (2). Și cum Xerox tăcu, Rauk făcu o enumerare extrem de plictisitoare a mobilierului din apartament. Era într-un fel de ca și cum ar fi vrut să mobileze tăcerea: Un fotoliu Cippendale, veioze cu picior, de sticlă, stil Gallé, o canapea Art-Déco, o berjeră Ludovic al XV-lea, moștenire de la mama lui, un scaun Knoll, un fotoliu-sac Pierro-Gatti, în formă "picătură de ulei" din piele și poliuretan; un taburet capitonat marocan; un paravan
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sărut total și răscolitor, trebuia apoi să stea liniștit și să conducă cu calm evenimentele care vor urma. Caută totuși să lucrezi la lumina naturală a zilei și cât mai puțin noaptea, continua ea. Din ce parte îți vine lumina veiozei sau a lămpii de birou?" "Nici nu știu! A veiozei vine din dreapta". Nu e bine, să-ți vină totdeauna din stânga, și a veiozei și a lămpii de birou. E important și asta pentru toată viața și nu numai pentru cei
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să conducă cu calm evenimentele care vor urma. Caută totuși să lucrezi la lumina naturală a zilei și cât mai puțin noaptea, continua ea. Din ce parte îți vine lumina veiozei sau a lămpii de birou?" "Nici nu știu! A veiozei vine din dreapta". Nu e bine, să-ți vină totdeauna din stânga, și a veiozei și a lămpii de birou. E important și asta pentru toată viața și nu numai pentru cei care poartă ochelari. Lumina din dreapta urcă drept în ochi și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lumina naturală a zilei și cât mai puțin noaptea, continua ea. Din ce parte îți vine lumina veiozei sau a lămpii de birou?" "Nici nu știu! A veiozei vine din dreapta". Nu e bine, să-ți vină totdeauna din stânga, și a veiozei și a lămpii de birou. E important și asta pentru toată viața și nu numai pentru cei care poartă ochelari. Lumina din dreapta urcă drept în ochi și-i obosește, în timp ce cea din stânga o ia pe de lături, nimeni nu știe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mă Întrebă: - Nu-i așa că În noaptea asta vei dormi cu mine? Patul este destul de lat. - Da, mamă, o să dorm cu matale! După ce am mai stat cu rudele mele de vorbă, Într-un târziu, am intrat În dormitorul mamei. Lăsase veioza aprinsă iar lumina difuză Îi lumina fața. Dormea ca un copil, abia i se auzea răsuflarea. Am stat și am privit-o câteva minute În șir. Fața ei mai păstrează urmele frumuseții de altă dată, nu are riduri pronunțate cum
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
din lume... s-au deschis aproape concomitent; yala atârna într-un cui, iar ușa, aproape zbură când se dădu la o parte, invitându-ne înăuntru cu un scârțâit misterios. Trebuia să pătrundem într-un dormitor mic fără nicio fereastră. O veioză pitică întreținea obscuritatea camerei. După ce am intrat pe rând, nu știu cum a reușit Giulia să închidă ușa. Edy sărise în pat, deja se dezbrăcase din mers cu nivelul politic ridicat și a hotărât: - Costumul lui Adam nu îl dau jos în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
păpușii pentru a avea motiv să o alinte". De Villiers și de Villiers (1978:164-165) relatează că este un comportament specific copiilor de trei sau patru ani să alerge spre mama tocmai sosită acasă, susținînd cu hotărîre: "N-am spart veioza", înainte ca cineva să aibă timp să-i acuze de acest lucru, arătînd cine ar fi vinovatul. LaFrenière (1988:251) a structurat cîteva principii de clasificare a comportamentului înșelător al preșcolarilor bazate în parte pe observații, făcute probabil în Quebec
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lumii ca să își petreacă timpul dormind! Cândva după miezul nopții, o trezi telefonul. Clipi de câteva ori și își dădu seama că femeia de serviciu intrase în cameră pe când ea dormea și închisese televizorul, trăsese draperiile și aprinsese una dintre veioze. Un bilet de pe noptieră o anunța că dacă avea nevoie de ceva, trebuia să-l sune pe directorul serviciilor cu clienții. Cercetă acest bilet cu privirea împăienjenită și ridică receptorul. — Îmi pare rău că vă deranjez, domnișoară McGonigle, spuse femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
între persoane cu autism, limbajul vorbit se restrânge considerabil la câteva, aceleași cuvinte. Trăiești zile în șir într-un poem de Constantin Acosmei : (stau lungit pe burtă în patul cu arcuri după un paravan făcut dintr-o pătură la o veioză făcută dintr-o cutie de carton - din când în când îmi înghit saliva) dar spui și mai puțin : înghite ! sau citești obsesiv un poem de Manasia și începi să cauți legături cu viața reală : ai putea îmbrăcat în toga cea
copii. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ana Dragu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1769]
-
țiuituri care se rotesc printre mobile. Descui ușa camerei mele și mă învăluie căldura sobei lăsate aprinsă. La fereastră bate aceeași creangă de pin, cenușie și cumva plină de viață, încordată și sigură pe sine. Dar trag draperiile și aprind veioza, căci viața n-are nimic de-a face cu artificiul paginilor din fața mea, care trebuie exaltat și apărat. Când mergeam la circ, în copilărie, nu-mi plăceau nici animalele, nici clovnii, dar o anumită nuanță fugară de mov-purpuriu, de ver-zui-fulgerător-albastru-intens
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mine. Și în liceu era discotecă în fiecare sâmbătă, dar eu nu făceam decât să trec prin mijlocul celor care dansau în holul liceului, pentru că sâmbăta aveam cenaclu într-una dintre săli. (Țineam cenaclul la lumina aproape conspirativă a unei veioze, care ne făcea figuri de cadavre galvanizate, șapte-opt gălbejiți citind poezii pe fondul muzicii rock și al tropăitului obsedant de dincolo de ușă. Ieșeam din nou prin mijlocul dansatorilor, fără să ne putem înăbuși un sentiment de umilință și culpabilitate.) In
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]