449 matches
-
80. Prin urmare, fratele Aymon s-a ridicat aproape cu timiditate și tremurând, pe când Elia se așeza liniștit și imperturbabil, sau cel puțin așa părea. Aymon a spus pe scurt că aprecia cuvintele fratelui Elia, fiindcă veneau din partea unui părinte venerat, dar i-a atras atenția că, dacă frații îi spuseseră că putea să mănânce aur, nu-i spuseseră că erau de acord să dețină un tezaur. De asemenea, dacă spuseseră că putea să aibă un cal, nu-i spuseseră că
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
-i, avertizez de la Început, o istorie a Începuturilor poeziei române, nu-i, În sens strict, nici o culegere de studii de istorie literară despre Văcărești, Conachi, Heliade Rădulescu... Este, dacă vreți, o suită de lecturi noi a unor texte cunoscute, acelea venerate În școală și citite rar, foarte rar, cu simplă plăcere. Toți vorbesc de Însemnătatea lor culturală, puțini Însă cred În valoarea lor estetică. Cititorul obișnuit se separă de ele Îndată ce procesul lui de instruire s-a Încheiat. Rareori se Întoarce
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dat de un frate altui frate este ca un zid inexpugnabil, ca o cetate întărită”. Avem aici o grăitoare expresie a ecumenismului interortodox, a dorinței de înțelegere dintre Apus și Răsărit, redată prin aceeași limbă latină cultă. Cuvintele lui Paternus, venerat și printr-o inscripție, contrastează cu tonul și cuprinsul epistolelor schimbate între același papă Hormisdas și Ioan Maxențiu. Evident, situațiile erau cu totul diferite. Neînțelegerile dintre Paternus și călugării „sciți” veneau, poate, nu numai din viziunea clară, dar exprimată negativ
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Romeo și a unei Juliete ce se-ndreaptă senini spre moarte... Cum s-a ivit acest impozat ansamblu de balerini tineri, fete și băieți de-o fascinantă eleganță biologică? De unde? Din ce săli de măiestrie i-a adus aici, pe venerata scenă, bunul meu elf? Dauritele loje, stalurile, balcoanele, pasajele. Pline de lumea bună și tînără a orașului. E o contemplare gravă, tensionată. Ce seară purificatoare ne dăruiește inspiratul regizor-balerin! Aștept căderea cortinei, să merg la el, acolo, în loja de unde
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Vrînd-nevrînd, doamnele și domnii din Viena (i.e. "elita naturală") au "servit" mica lecție de democrație și toleranță (copiilor negri li s-au alăturat, în cor, odraslele vienezilor) administrată, vag ritos, de americani, iar preceptele lui Lincoln, în inconfundabila dicție a veneratului actor, pe fondul muzicii stenice a lui Copland, au fost extrem de concludente. Toate astea însă montate ingenios în fastul unic al concertului. Aceeași confuzie care face din liderul de obediență comunistă un vajnic extremist de dreapta (atunci de ce soi de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dădeam peste mitocanii și găinușele lor, "repartizați" aici de gospodăriile de partid să se lăfăie în paturile princiare și să-și lase dîrele pestilențiale. Și asta, în timp ce, departe de țară, Enescu se stingea în sărăcie, alungat, în fond, de pe pămîntul venerat, de tagma celor care... patronează acum festivalul ce-i poartă numele. Nu vi se pare că ceva ținînd de legitmitate e în neregulă? Concertul inaugural măcar bine că se consuma în Sala Palatului (apropo: ce are vulgara sală cu Palatul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Sylva (azi, mde! Republicii). Clădire impozantă și-acum, dacă n-ar suporta, și ea, apetitul boitului la modă. Urc la primul etaj, unde sper să reconstitui mental clasa în care, pedepsit de însăși sora mea Cornelia, suplinind un timp pe veneratul învățător Lavric, eram trimis la colț, pe nuci, pentru rolul de felcer jucat în acea dimineață, vaccinîndu-mi colegii cu... penița tocului. Surpiză imensă! Pe străvechii pereți, adăpostind acum Galeria de Artă "Minerva", descopăr și cele două pînze ale mele, din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vesele, în limuzinele de-atunci, la castele tăinuite de pădurea veșnic verde, seratele consumate discret, în mereu trează manieră. Ce fior indicibil îmi produce, de fiecare dată, atingerea pianului din mica sală de muzică a reginei-poete Carmen Sylva, gazda mult veneratului Eminescu și, mai tîrziu, a reginei Maria, pentru un la fel de mult venerat Enescu, ce făcea din înserări momente atît de agreabile. Și, tot așa, nu departe de Peleș, în "Luminișul" Marucăi Cantacuzino, revederea sălii cu mare pian negru, la care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Fiind pe atunci redactor pentru arte la Cronica și pregătindu-mi textul care urma să puncteze inaugurarea sălii, mi-am permis îndrăzneala de a și numi noua galerie: Cupola (plecînd de la forma boltită a părții superioare a clădirii). Fostul meu venerat profesor Constantin Ciopraga, onorific pe atunci al colegiului redacțional, cu binecunoscuta-i precauție semantică, m-a întrebat: "Cupola? Sună cumva a circ, nu crezi?" Dar cum numele găsit de mine apăruse deja tipărit... așa a rămas. Și azi. Cînd Cupola
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rictus în care ne e greu să-l regăsim pe seniorul senin. Din momentul acela, totul se consumă jenant: abia dacă îl mai putem recunoaște pe nobilul Weber, aplauzele noastre, reținute, se sting fără să-l mai vrea pe solistul venerat în obișnuitul bis. Și cînd te gîndești că sala nici n-ar fi observat... neridicarea capacului. Extrapolînd în același cîrcotaș puseu primăvăratic să trecem subit la altceva. Nu ați uitat (cei care de obicei nu uitați) cum a amenințat drăguțul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la care nici visînd nu puteam gîndi. Repere, ele, păstăile, ale unor campanii obștești din a căror liber consimțită muncă patriotică urma să fie stors nu știu ce ulei. Vîndut apoi, profitabil, din statul socialist, îmbuibaților capitaliști. După externare, văzîndu-l acasă pe veneratul pictor, îl asist, un timp, în bucătărie (unde-și are atelierul), la definitivarea compoziției care tratează, evident, patrioticul subiect. Nici o mirare. Cum mirare nu e nici cînd, pentru ultimele tușe, meșterul întinde mîna spre dulap și, luînd de-acolo uleiul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a inclus și venerarea rămășițelor pământești ale mamei de domnitor. Neagoe a preluat odată cu modelul lui Constantin I și imaginea idealizată a împărătesei Elena, pentru că el însuși avea nevoie de legitimare, cum se știe, prin arborele genealogic al doamnei Neaga, venerată post-mortem și ridicată la nivelul prototipului bizantin: Deacii, după acea bucurie ce mă bucuraiu, deaca văzuiu casa ei sfârșită, eu îmi aduș aminte de cuvintele tale ce mi-ai poruncit la moartea ta zicând, că eu ce-ți va trebui
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
se ocupau cu reclama, care au Început să echivaleze consumul cu opțiunea. În ultimul sfert al secolului XX, cel puțin În America, opțiunea consumatorului a Început să Înlocuiască democrația reprezentativă ca expresie ultimă a libertății umane, reflectând noul ei statut venerat. Astăzi, americanii consumă peste o treime din energia mondială și vaste cantități dintre celelalte resurse ale Terrei, În ciuda faptului că reprezintă mai puțin de 5% din populația mondială. Consumăm rapid ce a mai rămas din zestrea Pământului, pentru a ne
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
în timpul tăcerii sale îndelungate. Văzu astfel un miracol: un porumbel, așezat pe umărul papei, îi sugera la ureche frază după frază. Mesajul era clar: ar fi fost însuși Duhul Sfânt (porumbelul) cel ce a „inventat” noul cânt, răspândindu-l prin intermediul veneratei persoane a Sfântului Papă Grigore. Care ființă umană ar fi putut, deci, să se opună acestuia? Cântul franco-roman, odată pentru totdeauna devenit „gregorian”, a cucerit astfel în mod gradual întreaga Europă. Poate să pară straniu, dar aceasta este cheia de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
patruzeci de ori. El poate indica numele propriu al zeiței Așera sau, în același timp, un obiect din lemn, un stâlp, considerat probabil sacru, uneori în formă de pom șlefuit cu decorații care simboliza această divinitate în locurile unde era venerată. Textul biblic polemizează dur împotriva cultului Așerei, considerându-l „străin” sau „cananean” (Ex 34,12-13; Dt 7,4-5) sau asociindu-l de cultul - considerat păcătos - al zeului Baal (Jud 3,7; 1Rg 18,19; 2Rg 17,16 etc.). Însă, după cum
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
oameni. ș...ț În al doilea rând, relicvele și imaginile care servesc drept obiecte de cult sunt considerate miraculoase, fie prin asocierea cu anumite evenimente, fie pentru că ele evocă admirația și credința. O a treia caracteristică a relicvelor și imaginilor venerate, În contrast cu locul sacru, este mobilitatea lor” (M. Nolan, S. Nolan, 1989, pp. 160-161; A. Morinis, 1992, p. 6; J.S. Strong, 1987, vol. XII, pp. 275-281). În speranța de a perpetua miracolul inițial, pelerinii „descompun” locul sacru În microunități, În diverse
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
piatră”). Marea de nisip cu un diametru de 10 km a fost protejată de lege Încă din 1919. Cel 438 mai spectaculos rămâne Bromo prin activitatea sa și prin răsăriturile unice pe care le oferă, fiind unul dintre cei mai venerați vulcani din Indonezia, căruia i se aduc ofrande anual În cadrul ceremoniei Kasada. Vulcanul Bromo, unul dintre vulcanii activi ai arhipelagului indonezian, situat În partea de est a insulei Java, la 145 km de Surabaya, În regiunea Probolinggo, În centrul masivului
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Rebreanu, iar în Alecu Ruset din Zodia Cancerului de Mihail Sadoveanu vede un „beizade Hamlet”. Cronicile la Joc secund și Lauda somnului, dintre cele mai avizate în epocă, dau măsura deschiderii spre marea poezie. Ion Barbu este evaluat pe linia, venerată, a lirismului pur, de la E. A. Poe la Paul Valéry. Exultă, deopotrivă, și la sunetul grav al poeziei lui Lucian Blaga, pe care îl consideră cel mai aproape de realizarea osmozei dintre etosul național și tradiția poetică românească, lărgind, în acest sens
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
evenimentul amintit 820. Episcopii și reprezentanții presei catolice românești au fost interesați și au conștientizat importanța unui astfel de congres; ei s-au implicat activ în organizarea delegației de participare la eveniment, precum și în întocmirea materialelor necesare: "Făcând referire la venerata scrisoare oficială a Eminenței Voastre Nr. 91034 din 23 mai curent cu privire la Congresul internațional al jurnaliștilor catolici, care va avea loc la Bruxelles în primele zile ale următorului septembrie, am plăcerea de a vă comunica că episcopii noștri, fie ei
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Sanctității Sale și care urma să se desfășoare în orașul Vatican (din aprilie până în octombrie 1936), fără să fie consultați în prealabil și responsabilii Congregației. Totuși, aceștia au aderat la invitația Comitetului Organizator, din considerentul de "a fi pe placul veneratelor dorințe ale Sfântului Părinte". Sacra Congregație și-a însușit ideea ca în această expoziție, toate publicațiile periodice catolice orientale să fie colectate și reunite într-o sesiune specială (sau secție), în așa fel încât orientalii catolici din orice rit sau
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
este asociată cu fertilitatea naturală și cu fecunditatea umană. Dragostea devotată ori înșelată, trădată, metamorfozată în intrigă, ură, răzbunare, crimă, este modelată de mituri. Sunt sacralizate și alte moduri de manifestare a sexualității desfrânarea, relațiile extraconjugale, prostituția uneori, acceptate, respectate, venerate, alteori, condamnate, repudiate, aspru pedepsite. Aceste moduri de manifestare a sexualității ce oferă gratuit sau contra cost plăceri s-au diferențiat în timp ca practici și ca mentalități și au temeiuri mitice în zeități ce au patronat femeile pierdute, curtezanele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
morții sub pavimentul caselor și În anumite locuri considerate „sanctuare domestice”. În ceea ce privește tratamentul rezervat cadavrelor, trebuie semnalate următoarele obiceiuri: descărnarea, adunarea resturilor În țesături, piei, Împletituri sau vase de ceramică; realizarea unor modele de capete umane, probabil ale unor membri venerați ai familiei, acoperite cu ghips și colorate. În plus, merită amintit faptul că satul mesopotamian neolitic de la Jarmo (la est de Kirkuk, În Kurdistanul irakian), datat În jurul lui 6 750 Î.Hr. și cuprinzând 20-25 de locuințe, deține o populație
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
2 334 Î.Hr.) și sargonică (2 334-2 154 Î.Hr.), adică pornind de la Începuturile atestării pentru a ajunge În perioada neosumeriană. Panteonul antic semit ni se face cunoscut aproape exclusiv prin intermediul onomasticii semite, prin care aflăm atât numele divinităților venerate (cel puțin 76)1, cât și ceea ce se spune despre ele (epitetele): cel puțin 32 pentru perioada presargonică și 160 pentru cea sargonică 2. Observăm imediat că multe dintre divinitățile panteonului semitic - adică zeitățile „predicate” cu titluri semite - sunt identice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
titlul mitului En¿ma eliș, „Când sus”, adică „deasupra șpământuluiț”). În acest sens, cerul este, prin antonomază, sediul, regatul zeilor, având În vedere și faptul că singurii considerați pe deplin zei sunt zeii cerești. Zeitățile cele mai mari și mai venerate aparțin cerului. Trebuie, de asemenea, subliniat că semnul cuneiform - chiar și pictograma primitivă era o stea cu multe raze - pentru „zeu” este valabil și pentru „cer”: are, așadar, două lecturi, ambele semnificative. În afară de regatul lor, zeii locuiesc și În cer
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mah, „Sublima” (pe care semiții o vor numi și B¶lxe "Be>l"et-ilșxe "Be>let-ilș", „Stăpâna zeilor”) și, În sfârșit Ninkixe "Ninki" (feminin de la Enki), „Stăpâna pământului/a subteranului”. 6. Triada astralătc "6. Triada astrală" La fel de importantă și de venerată ca triada cosmică a fost cea astrală, constituită de Utuxe "Utu"/Șamaș, zeul soarelui; de Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin", zeul lunii și de Inanna/Iștarxe "Iștar", zeița stelei Venusxe "Venus". a) Zeul soarelui Utuxe "Utu"/Șamaș Utuxe "Utu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]