283,196 matches
-
mesajul pe care l-am văzut în Piața Victoriei: „M-am îmbrăcat bine, mamă!” „De ce nu și-o fi pus un fular la gât cum are prietenul de lângă el, cel cu aparatul de fotografiat! De ce nu-și încheie nasturii?!” îmi vine să-l cert. Nu cred că are mai mult de 20 de ani. Pentru o secundă îmi imaginez copiii plecați departe. Mi se pune un nod în gât și mă trezesc strângându-mi băiatul cel mic în brațe. „E, cu
Din Cambridge, am strâns în brațe toată România! Noi le vorbim românește, copiii ne răspund în engleză, dar dacă îi întrebi ce naționalitate au, spun răspicat că-s români by https://republica.ro/din-cambridge-am-strans-in-brate-toata-romania-noi-le-vorbim-romaneste-copiii-ne-raspund-in-engleza-dar [Corola-blog/BlogPost/338151_a_339480]
-
răspund în engleză. Fac eforturi - mai ales cel mare - să vorbească românește. Cel mic e mai puțin curajos. Însă dacă îi întrebi ce naționalitate au, amândoi spun răspicat că-s români. 16.15. E mai frig. Lumea prinde curaj și vine mai aproape. Unii ne privesc de pe margine, alții sunt curioși să afle de ce suntem acolo. Cineva le dă explicații în engleză. Vad ca vizavi e Café Nero. „Ce bun ar fi acum un ceai fierbinte!” Cu toții suntem parcă mai zgribuliți
Din Cambridge, am strâns în brațe toată România! Noi le vorbim românește, copiii ne răspund în engleză, dar dacă îi întrebi ce naționalitate au, spun răspicat că-s români by https://republica.ro/din-cambridge-am-strans-in-brate-toata-romania-noi-le-vorbim-romaneste-copiii-ne-raspund-in-engleza-dar [Corola-blog/BlogPost/338151_a_339480]
-
adevărat din Dumnezeu adevărat, ne cheamă în noaptea Învierii să luăm Lumină din mână preotului, Lumina care a fost prima creație a Dumnezeului nostru. Trăim un moment emoționat, deosebit când Sfântă Taină a Învierii se săvârșește anunțată de îndemnul preotului: „Veniți de luați lumină!” Cu bucurie, oamenii își dau lumină unii altora, drept mărturie personală a Dumnezeului adevărat, Lumina pe care o păstează și în suflet și pleacă acasă mai întăriți în credința, în nădejdea de mai bine și cu mai
E PRIMĂVARĂ, E PRIMĂVARĂ! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 by http://confluente.ro/Elena_buica_1395752071.html [Corola-blog/BlogPost/353837_a_355166]
-
oamenii satelor, granița dintre viață și moarte nu este chiar un abis. Acasă nimeni nu se atinge de bucate până nu dau mai întâi pomană pentru cinstirea morților. Începe forfota între vecine cu străchinile cu bunătăți, ouă roșii, cozonac, pasca, vin roșu păstrat anume din via lor din vara trecută și lumânarea arzând pentru sufletul celor duși fără întoarcere. Răsună văzduhul de „Hristos a înviat! Adevărat a înviat!” pe care il rostesc până în ziua Înălțării. După-amiezile răsună satul de cântecul horelor
E PRIMĂVARĂ, E PRIMĂVARĂ! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 by http://confluente.ro/Elena_buica_1395752071.html [Corola-blog/BlogPost/353837_a_355166]
-
demonstrat că se poate face agricultură în deșert și inginerii care au înălțat Hoover Dam, faimosul baraj de pe Colorado, și podul său, marcând în felul acesta granița cu Nevada printr-un gigant considerat o minune a tehnicii contemporane. - Omul a venit în viață și în istorie pentru iubire și pentru a face cât mai mult bine în existența sa, dar ce se întâmplă pe Terra de multe ori arată exact contrariul... - Păcat! Se pare că societatea nu a evoluat prea mult
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1492828294.html [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
efort ai putea, probabil, să ajungi înot în Cuba... Bahamas și capitala sa modestă dar fermecătoare, Nassau, pe malul căreia țâșnește din ocean magnificul complex Atlantis... Castelul de coral din Florida, construit pe timp de noapte de Edward Leedskalnin, omulețul venit din Letonia lui cu secretul de a ridica blocuri de piatră de mii de tone de unul singur... Seattle cel veșnic verde... Însorita coastă mexicană a Pacificului, unde “opalul de foc” incendiază cu sclipirile sale magazinele de bijuterii... Cabo San
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1492828294.html [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
avea un sprijin în creșterea și educarea mea. Erau vremuri grele, după război, în plină schimbare socială. Mama lucra la Banca Agricolă din oraș. Nu existau calculatoare; toată contabilitatea se făcea cu creionul în mână și cu multe ore suplimentare. Venea seara târziu acasă, extenuată, și ziua următoare o lua de la capăt. Tata, în vremurile acelea tulburi, reușise să se angajeze la Teatrul de Stat din Reșița. Absolvent al Conservatorului, era un actor remarcabil, distins, de altfel, cu Ordinul Muncii, deși
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1492828294.html [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
da, bunicii m-au iubit si m-au răsfățat. Mătușa mea, care fiind bolnavă, nu putea lucra, mi-a fost mereu aproape. Ea m-a învățat să citesc. Era prietena mea cea mai bună; mă aștepta cu masa pusă când veneam de la școală iar eu îi încredințam toate micile mele secrete. Îmi e sfântă amintirea timpului acela. M-am rupt cu mare suferință de casa în care am crescut, pe la vremea adolescenței, când, tatăl meu încetându-și activitatea la teatru, ne-
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1492828294.html [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
fete încă timide la prezența intrusului care eram. Pe hol, stând cuminte, doamna Nuți Hiru (Onu), bunica lui Vlad aștepta ca nepoțelul - tânăr în toată firea - să termine ședința de kinetoterapie, așa cum face în fiecare zi de vreo patru ani. Vine și-l aduce, stă până la ceasul prânzului, când se termină orele, pleacă acasă, de fiecare dată puțin mai împăcată pentru că și-a făcut datoria. Kinetoterapeutul George Bărăscu din Budeasa vine zilnic aici, la 40 de km distanță de casă pentru că
REPORTAJ SENTIMENTAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Reportaj_sentimental.html [Corola-blog/BlogPost/357844_a_359173]
-
kinetoterapie, așa cum face în fiecare zi de vreo patru ani. Vine și-l aduce, stă până la ceasul prânzului, când se termină orele, pleacă acasă, de fiecare dată puțin mai împăcată pentru că și-a făcut datoria. Kinetoterapeutul George Bărăscu din Budeasa vine zilnic aici, la 40 de km distanță de casă pentru că-i place să pună în practică zicerea: toți oamenii sunt egali și trebuie integrați în societate, beneficiind de aceleasi drepturi. „Copiii și tinerii de aici în cadrul activităților extrașcolare fac pictură
REPORTAJ SENTIMENTAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Reportaj_sentimental.html [Corola-blog/BlogPost/357844_a_359173]
-
pentru a pleca spre casă, în sânul familiilor ce-i ocrotesc și încearcă să le împlinească visurile. O nouă zi se încheia și pentru șoferul Ionel Retevoi a cărui treabă înseamnă patru drumuri zilnice pe traseul Nucșoara - Țițești, zona de unde vin să învețe, recupereze-reabiliteze tinerii Centrului de zi „Paraschiva”. Acasă la Asociația „Paraschiva” te simți mai aproape de inima ta. George BACIU Referință Bibliografică: REPORTAJ SENTIMENTAL / George Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 350, Anul I, 16 decembrie 2011. Drepturi de
REPORTAJ SENTIMENTAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Reportaj_sentimental.html [Corola-blog/BlogPost/357844_a_359173]
-
Muzica o-ntreținea. Iar ulița lunecoasă... Numai praf era pe ea; Mă duceam încet... acasă, Sau plecam, cine știa? Cerul presărat cu stele Da un farmec inedit... Numai picioarele mele Multe gropi au nimerit. Cred că toți ați înțeles Că veneam, când mă duceam, Drept vă spun, n-am interes: Treaz eram, dar mai visam Că la noi, în cartier, Va fi raiul pe pământ... Cu grădini și palmieri - Fără soare, dar cu vânt”. Mai tot timpul își zicea Nenea Fane
PE O STRADĂ LUMINOASĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1410068053.html [Corola-blog/BlogPost/362229_a_363558]
-
tot timpul își zicea Nenea Fane Tutungiu... Când nevasta îl certa: - „Mai lasă dracu' rachiu!” Dar cum omu' n-are vină Că-i sta cârciuma în drum... Mai trecea pe la vecină, Care-l stropea cu parfum. Iar la Dida când venea, Era purecat, săracul... - Iar mi te-ai pilit, belea? Unde-s banii? Luate-ar dracul! - Mergi și ia-i de la Jenică, Iani-ți poate confirma: Sunt în sticla de mastică... CEC-ul meu, Didina mea. Referință Bibliografică: PE O STRADĂ LUMINOASĂ
PE O STRADĂ LUMINOASĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1410068053.html [Corola-blog/BlogPost/362229_a_363558]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > VINO, IUBITO, SĂ ÎMPĂRTĂȘIM ACELAȘI VIS! Autor: Gabriel Stănciulescu Publicat în: Ediția nr. 2093 din 23 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului S-au dus anii de speranță, Să visez m-am săturat , Când credeam,...era dorință Astăzi un bătrân blazat. Pentru
VINO, IUBITO, SĂ ÎMPĂRTĂȘIM ACELAȘI VIS! de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriel_stanciulescu_1474613049.html [Corola-blog/BlogPost/374184_a_375513]
-
răceala rocii Înfiptă strașnic în pământ. Acum, cedez la năzuință, La farmecul purtat în noi, Te rog, promite-mi cu credință Că ai iubire pentru doi. Plutind pe o barcă-n adiere, Am să-ți șoptesc ce nu am zis: Vino, iubito, dă-mi putere, să împărtășim același vis! Drepturi de autor, Gabriel Stănciulescu. Referință Bibliografică: VINO, IUBITO, SĂ ÎMPĂRTĂȘIM ACELAȘI VIS! / Gabriel Stănciulescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2093, Anul VI, 23 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
VINO, IUBITO, SĂ ÎMPĂRTĂȘIM ACELAȘI VIS! de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriel_stanciulescu_1474613049.html [Corola-blog/BlogPost/374184_a_375513]
-
rog, promite-mi cu credință Că ai iubire pentru doi. Plutind pe o barcă-n adiere, Am să-ți șoptesc ce nu am zis: Vino, iubito, dă-mi putere, să împărtășim același vis! Drepturi de autor, Gabriel Stănciulescu. Referință Bibliografică: VINO, IUBITO, SĂ ÎMPĂRTĂȘIM ACELAȘI VIS! / Gabriel Stănciulescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2093, Anul VI, 23 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriel Stănciulescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
VINO, IUBITO, SĂ ÎMPĂRTĂȘIM ACELAȘI VIS! de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriel_stanciulescu_1474613049.html [Corola-blog/BlogPost/374184_a_375513]
-
care o interpun zilnic între mine și zecile de solicitanți mincinoși, prefăcuți și escroci care ajung cu jalba la mine în birou. Mame care-și aruncă pruncii abia născuți în scări de bloc, sau îi omoară în bătaie și apoi vin să-mi ceară cu lacrimi în ochi să le găsim odraslele, tați care-și violează fiicele de câțiva anișori și apoi ne imploră disperați să le găsim pe ele și pe făptașul care le-a batjocorit, bărbați care-și înfometează
VANESSA BERI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_bratescu_vanessa_magdalena_bratescu_1394193080.html [Corola-blog/BlogPost/375120_a_376449]
-
Doamnă Beri, aveți darul de a prezenta stări anxioase glazurate în învelișuri poetice. E foarte frumos, numai că eu urăsc cuvântul “frumos”... Eu sunt din cei care spun lucrurilor pe numele lor adevărat, indiferent dacă asta place sau nu. Ați venit la mine, da? Pentru ce? Nu fac parte din lumea dumneavoastră, sunt un om de acțiune întrupat într-un câine care adulmecă urme și mușcă rău, nu un companion de conversație mondenă. N-am luat în seamă vorbele lui. L-
VANESSA BERI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_bratescu_vanessa_magdalena_bratescu_1394193080.html [Corola-blog/BlogPost/375120_a_376449]
-
Și nu-mi mai pasă de nimic din tot ce-a fost... Speranța mi-a rămas și nu vreau ca să moară... De ar muri și ea, nici eu nu aș mai fi... Și sper, din toată inima, o zi să vină... Cât mai curând, când ne vom întâlni... Atunci cand mi-este greu, și greu îmi e mereu... Decât la poza ta pot să privesc... Și cred c-am să învăț din nou să plâng... Pentru că orice-ar fi, eu te iubesc
MELODIA TACEREA de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 by http://confluente.ro/Melodia_tacerea_cristian_gabriel_groman_1341686758.html [Corola-blog/BlogPost/355935_a_357264]
-
tip de comunicare, nu este producătorul, ci mesajul filosofic pe care acesta reușește să-l transmită; 2. trăsătura distinctivă a comunicării filosofice, a textului filosofic ca practică de comunicare, o constituie abordarea științifică a filosofemelor, mesajul „filosofematic”, iar acest mesaj vine întotdeauna după. Demersul poate cuprinde trei etape: - istoricizarea accesului termenului de mesaj la noțiunea de mesaj și ridicarea lui la concept; - desprinderea caracteristicilor mesajului filosofic și ale comunicării filosofice, prin raportare la discursul filosofic; - explicarea modului cum mesajul filosofic motivează
Mesajul în comunicarea filozofică, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/mesajul-in-comunicarea-filozofica-de-stefan-vladutescu/ [Corola-blog/BlogPost/339522_a_340851]
-
de atâta timp de academiști și considerat ca ratat în lumea artelor oficiale, inclusiv de Emil Zola. Cu o figură asimetrică și stranie, cu pași de temnicer,m-a întâmpinat Ambroise Vollard. -Veniți din România? Chiar din Drăgășani? Am băut vin de acolo, la expoziția mondială de aici.Cum este situația de acolo?Sunteți scriitor?Din ce trăiți?de unde aveți bani pentru a cumpăra tablouri? Bombardarea cu întrebări mă făcea să cred că anfitrionul căuta să ocolească discuția asupra picturii.Aflasem
EVADARE DIN TABLOU, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Evadare_din_tablou_de_al_florin_tene.html [Corola-blog/BlogPost/355872_a_357201]
-
de unde aveți bani pentru a cumpăra tablouri? Bombardarea cu întrebări mă făcea să cred că anfitrionul căuta să ocolească discuția asupra picturii.Aflasem că evita să discute probleme de estetică. -Am o mică moșie cu viță de vie! Chiar export vin în Franța.Bunicul meu,din partea mamei, a fost prefect la plasa Roșiile. Am și acolo o moșie! I-am explicat. L-am întrebat sfios dacă 100.000 de franci erau suficienți să cumpăr o mică pânză de Cezanne. -Nu-i cu
EVADARE DIN TABLOU, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Evadare_din_tablou_de_al_florin_tene.html [Corola-blog/BlogPost/355872_a_357201]
-
a oferit tot ce și-a dorit și cum și-a dorit, dar acum trebuie să-i dea și altuia ocazia de a se bucura de desfătările pe care știe să le ofere unui bărbat și mai ales că a venit și vremea ca ea să se simtă satisfăcută ca femeie. Nu înseamnă că în toată această perioadă “moșul” cum îi spune ea în secret, chiar daca avea doar cincizeci si ceva de ani fusese singurul său amant. Dacă îi plăcea de
ROMAN , CAP. PAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454746353.html [Corola-blog/BlogPost/354019_a_355348]
-
de viață ridicat, indiferent ce partid va fi la putere. Știa că politica nu-l interesează pe Sebastian și că este un profesor foarte apreciat în capitală, așa că devenindu-i soție nu va îndrăzni nimeni s-o trimită de unde a venit, în negura vremurilor rurale dintre dealurile moldave. Acestea erau concepțiile de viață ale Minodorei. Ele îi erau abc-ul vieții sale prezente și viitoare. Ea era posesoarea unui filon valoros și inepuizabil de oferit tuturor celor care erau dispuși să
ROMAN , CAP. PAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454746353.html [Corola-blog/BlogPost/354019_a_355348]
-
de carne macră, crudă, îmbibată în sânge proaspăt. Iar eu în fiecare seară pun câte un pachețel cu mâncare pe banca din lemn de salcâm, singura bancă din fața blocului, pentru el. Sunt sigur că, după ce reintru în locuința mea, el vine, se așează ca de obicei pe locul lui obișnuit și mănâncă cu privirile-i triste ațintite în pământ. Dovada acestui fapt ? Foarte simplă : a doua zi dimineață, în fiecare dimineață când plec gârbovit sufletește, rutinat și plictisit la serviciu, pachețelele
NIMIC NOU SUB SOARE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1434804170.html [Corola-blog/BlogPost/372445_a_373774]