828 matches
-
Cetatea Soarelui, lui Hiram care scrâșnește filioque filioque În timp ce Constantin Își vâră unghiile rapace În orbitele goale ale lui Robert Fludd, moarte iudeilor din ghetoul din Antiohia, Dieu et mon droit, tu fluturi Beaucéant-ul pe deasupra ofiților și borboriților care borborosesc veninoși. Sunete de trâmbițe, și sosesc acei Chevaliers Bienfaisants de la Cité Sainte cu capul Maurului Înfipt În țeapă, Rebisul, Rebisul! Uragan magnetic, se prăbușește Turnul. Rânjește Racikovski peste cadavrul pârjolit al lui Jacques de Molay. Nu te-am avut, dar pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
tonomat și Wakefield se simte bine, de parcă ar fi Într-o baie caldă. Ia un exemplar din ziarul local, The Desert Star și citește un titlu, „ Construcțiile din deșert alungă șopîrlele Gila“. Gila Monster, pozată din față, este o șopîrlă veninoasă cu ochii ca mărgeaua și cu mărgele portocalii și negre. Seamănă Îngrozitor de tare cu un gargui de la Notre Dame din Paris, o veche reprezentare a Diavolului, dacă a existat vreodată una. Articolul spune că Își sapă vizuini subterane și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Altminteri, în ciuda eforturilor de politizare și a sponsorizărilor venite pe filiera serviciilor secrete sovietice, unu va păstra pînă la sfîrșit un aer de „subversiune artistică”, de esopism comunizant... Diferențele ideologice față de Contimporanul sînt la început discrete, manifestate prin intermediul unor înțepături veninoase la adresa colaboratorilor ne sau antiavangardiști ai revistei lui Vinea. În nr. 8, un text violent, intitulat „Cămașa de forță“, îl ia în vizor - fără a-l numi însă - pe Mihail Sebastian: „Unul dintre noii veniți în gramatică e neîncetat plictisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
inedit, pe această linie devenită cu adevărat productivă abia prin anii ’70: „Transcriu numai poema „Tîrziu”, pentru excepționala ei calitate de invocare a unei stări de halucinație și care poate fi alăturată celor mai onirice pasagii suprarealiste sau celor mai veninoase incantații ale lui Lautréamont”. Ca și în cazul altor critici „artiști”, Boz polemizează cu Lovinescu, care „oprindu-se, cum era și cazul, la elementele superficiale”, a ratat înțelegerea poeziei bacoviene, fixînd-o în rama desuetă a unui simbolism provincial, minor. Observație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai înrudit cu moartea decât cu vieața, mi-ai vorbi. De-acolo de unde ești, din pământ ori din poveste mi-ai vorbi. În spinii de-aici arată-te Doamne, să știu ce-aștepți de la mine. Să prind din văzduh sulița veninoasă din adânc azvârlită de altul să te rănească sub aripi? Ori nu dorești nimic? Ești mută, neclintită identitate (rotunjit în sine a este a) nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea. Iată stelele întră în lume deodată cu întrebătoarele mele tristeți
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Și-a purtat bătăliile pentru a obține ceea ce grecii îi refuzau, recunoscîndu-i meritul de cuceritor al lumii, dar nevrând să i-l recunoască pe acela de cuceritor al unei liniști fără sînge." Am observat că arbuștii roșii făceau o floare veninoasă, care te mușca în clipa când voiai s-o miroși. Ea s-a aplecat să rupă una, iar eu i-am strigat să n-o atingă. S-a întors spre mine: "Dintre cei iubiți de tine cei mai mulți sunt în lumea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
-i mai poată pune vre-o Întrebare. Mors tua, vita mea - aici așa funcționa. Emma, uimită, introduse moneda În aparat, și pentru că nu se Întâmpla nimic, trase un șut mașinii. Păhărelul Începu să se umple. Câteva picături negre cu aspect veninos Începură să se prelingă prin tub. Când operatoarea de la postul 13 trecu prin fața ei - impregnată de nicotină de la țigara pe care tocmai o fumase pe ascuns la toaletă - o abordă și, chiar dacă avea senzația clară că aceasta Încerca să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tot așa, iar după ce stătuse șase săptămâni la un schit din Transilvania, își revenise complet. - Eu nu am nimic, explicase Zogru. Mă simt foarte bine. Tăcerea generală îl avertiza că nimeni nu-l crede. - Este adevărat că are doi colți veninoși? - Cine să aibă? - Vampirul care te-a mușcat de gât. Vrusese inițial să nege, dar îl apucase dintr-odată cheful nebun să povestească lucruri înfiorătoare. - Da. Arată ca un om, dar are cap de animal. - Cu ce seamănă? - Cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
apărarea. Când vorbea Oracolul, nimeni nu avea voie s-o contrazică. Nu eram la fel de îndrăzneață ca Lea și lacrimile mele din fiecare noapte aveau de multe ori gustul rușinii, nu doar al singurătății. Rebeca își rezerva însă partea cea mai veninoasă a limbii pentru bărbatul ei. Isaac se prostise la bătrânețe, spunea ea și mirosea într-un fel pe care ea nu-l putea suporta. Uitase ce-i datora, pentru că nu făcuse ea bine când îl convinsese să-i dea binecuvântarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
somn stupid, deranjat doar de atacurile paraziților ce-i consumau din interior. Unii paraziți erau atacați de paraziți și mai mici; aceștia din urmă erau, la rându-le, teren de reproducere pentru viruși. Reptilele alunecau prin arbori, Își Împlântau colții veninoși În păsări și mamifere; dacă nu erau chiar ele secționate brusc de ciocul vreunei păsări de pradă. Vocea teatrală și stupidă a lui Claude Darget comenta aceste imagini atroce cu o expresie de admirație ce nu se justifica prin nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vorbind cu „Rosamund”, Îl pomenește pe „tânărul prieten al lui Grielescu care a fost omorât Într-o despărțitură din toaleta de bărbați”. „Tânărul prieten” era Ioan Petru Culianu, asasinat pe 21 mai 1991 În condiții similare celor descrise de „Chick”. Veninosul „Chick” insinuează Însă prin juxtapunere că „Grielescu” nu ar fi fost străin de asasini. Sigur, În realitate a fost altfel: Culianu a fost ucis la peste cinci ani de la moartea lui Eliade, dar probabil nu fără legătură cu moștenirea Gărzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ARTUR: Să mă plâng? Împotriva cui? GARDIANUL: Împotriva mea! Spuneți-le adevărul! Spuneți-le că m-am purtat scârbos cu dumneavoastră. Spuneți-le că sunt perfid și înrăit, că sunt un om de nimic, că sunt un șarpe care pândește veninos din adâncul tomberonului. Spuneți-le că sunt o canalie, o bestie, un mârșav! Spuneți-le totul! ARTUR (Tragic, după o clipă de stupefacție.) Nu spun nimic! GARDIANUL (Paroxistic.): Ba da! Spuneți-le că nu dau doi bani pe viața dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
din Brookline, Massachusetts, o scrisoare într-un plic de format mare. Altul era un ziar mic de tot, făcut sul și expediat din Grand Central Station. Am deschis mai întâi ziarul, am descoperit că era Luptătorul creștin alb, o fițuică veninoasă, scabroasă, de analfabeți, contra evreilor, contra negrilor, contra catolicilor, publicată de reverendul dr. Lionel J.D. Jones, D.C.D. „Curtea Supremă“, spunea titlul cu cele mai mari litere, „cere: S.U.A. să fie o corcitură!“. Al doilea titlu ca mărime spunea: „Crucea Roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ea, pe un ton îngrijorat. A, nu, dimpotrivă. Voiam doar să spun că ar fi haios să-l vedem Bill ieșindu-și complet din fire. S-ar putea să-și iasă dacă Huge continuă în felul ăsta. Are o limbă veninoasă! La dracu, trebuie să intrăm. Trebuie să vă măsor pe toți. Apărură și alți oameni pe cărare: trei dintre zâne, din grupul cărora nu puteai să nu remarci absența Tabithei, și Helen, care mă amenința cu degetele încercând să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
atunci, contemplă, recunoscător, norișorul alb ce trecea alene pe cerul foarte albastru și senin, dincolo de coroanele unui miliard de arbori maiestuoși din Amazonia. Auzi cântecul primei „păsări-bombardier“ a după-amiezii și fluierătura amoroasă a unei vulturoaice cu penaj cafeniu-închis. Un șarpe veninos alunecă la trei metri depărtare și se pierdu printre trestiile scunde ce creșteau la marginea bălții, căutând, poate, o broască pe care să o ia prin surprindere. La ora asta, în luna asta... ce lună să fie? O fi căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sarrapia urlau, sinistru, maimuțele araguatos și din când în când se auzea - ca scăpat din înseși peșterile groazei - șuierul de nedescris al „păianjenului-maimuță“, cel mai înfiorător sac de venin pe care și l-ar putea imagina mintea omenească. Șerpi corales veninoși, pirania și cuamacandelas se furișau și ei pe lângă mal încercând să-și înfigă colții gemând de venin, și pe pământ, sub apă și în aer - socotind și liliecii-vampiri -, acel colț al Amazoniei devenea unul dintre locurile cele mai oribile de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dar, în tot acest timp, nu învățase absolut nimic despre oamenii ei: „sălbaticii“ care se mișcau printre umbrele ei. Se putea lupta cu jaguari și anaconde. Putea vâna cei mai mari caimani și se putea feri de șerpii cei mai veninoși, dar nu va reuși niciodată să învingă un yubani, dacă yubani-i se hotărau să nu-l mai socotească oaspete, bun doar ca să facă schimb cu el. Rarele conversații pe care le-a avut cu misionarul despre obiceiurile lor nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vieți întregi de trudă. Dar aici, așezat la poalele unui arbore de cauciuc și privind focul ce se consuma făcând și mai neagră noaptea de jur-împrejur, se simțea în siguranță. Selva amazoniană, cu jaguarii, anacondele, miile de specii de șerpi veninoși, cu păianjenii, pirania, caimanii și indienii ei sălbatici îl ocroteau împotriva cățărătorilor de piramide, împotriva întregii Omeniri. Da; în întunericul pădurii se simțea în siguranță. Își sprijini capul de trunchiul neted și adormi. În dimineața celei de a treia zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
călăuză. Și căpetenia sau vraciul le vorbea despre zei și spirite; despre Taré și Intié, silindu-i să învețe pe dinafară nesfârșitele Kum-taré sau psalmi de origine divină care alungau orice fel de rău. Existau Kum-taré împotriva mușcăturii de șarpe veninos, a durerii de stomac sau de cap, a indiferenței femeii iubite, a foamei, a ploii, a oboselii și chiar împotriva hemoroizilor... Dar fiecare dintre acești Kum-taré era însoțit, în majoritatea cazurilor, de utilizarea unor anumite ierburi, rădăcini sau fructe, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
revenirii, reîntoarcerii în tărâmul de jos, în tărâmul sacrului latent. Cea de-a doua grădină neîngrijită, plină de buruieni „bălării”, este semnul sudorii și veninului Cerberului, este o aluzie la legenda ieșirii, răpirii Cerberului de către Hercule și a aparitiei plantelor veninoase ca urmare. Cele trei-patru fete, evreica, grecoaica, țiganca și nemțoaica, sunt Menadele, care în urma neghicirii, nedescifrării probei inițiatice aparent eșuate, dănțuiesc într-o horă amețitoare. Acest dans și încercarea eșuată de a-i îndepărta gândul de la marea iubire, Hildegard-Euridice, reprezintă
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
începe! Ecouri pierdute ale ceasului se aud scăzute, abia perceptibile. Salonul pare cufundat în penumbră și în răcoarea dimineții de plumb. Stropii tumultuoși atacă ferestrele, aproape găurindu-le! E tăcere, nemișcare, vremea când totul e-n reverie, stagnând sub ploaia veninoasă adusă din cele mai aprige țări și purtată perpetuu peste tot. Prin ferestrele deschise pe jumătate, stropii intră înfrigurați, aducând și sunetele lor obsedante; cei care nu reușesc să pătrundă, se izbesc de sticlă și, amețiți, se preling până ajung
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
-te, Fecioară... ” - De-aș putea să dorm, unu, doi, trei... zece... dar, nu pot să dorm. Nu mai cred în nimic! De ce aș crede în El!... își zise el. îndoiala i se strecurase în sufletul lui, ca un șarpe negru, veninos, ca și primilor oameni în Rai. A cerut îndurare, milă de la Dumnezeu... Dar, în loc de milă a primit doar tăcere!... Durerea lui era abia la început. Dacă există Dumnezeu, de ce cel slab este pradă celui puternic?! Dacă toate sufletele se nasc
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
îi veniră vorbele bunicii Ileana, de la Zahorna... ”Apele vieții... rareori îs netede, dragu mamii, drag!” - Dar acum... acum e prea mult!... murmură el înfrigurat. Ii era teamă de osânda din el. Inima i se răsuci într-însul, ca un șarpe veninos, care îi dădea fiori și răcelli pe spinare, și fierbințeli în creier. închise ochii strâns, stâns până la durere și își strânse maselele să le audă crăpând, doar... doar s-o potoli vijelia de chin dintr-însul. Mintea i s-a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pățească, Thomas. O Înjosea zilnic pe iubita neiubită, chiar dacă se dovedea politicos, galant, dar așa se purta cu toate femeile, mai ales În ultima vreme; urmare, poate, a faptului că, de ceva ani, acesta preda etica, ar fi putut, oarecum veninos, să zică Ingrid; o umilea făcîndu-se că nu observă dăruirea ei, mai presus decît o iubire ; iubirea după doi ani, trei, treizeci se ducea; ea, de ar fi vrut-o de soție, i-ar fi fost lui Thomas stîlp; și-
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
înotau laolaltă peștișori roșii-inofensivi și rechini mari-zîmbitori, broscuțe de baltă gălăgioase și pești-spadă tăcuți și atenți, viermișori făcuți să trăiască doar pe durata unui sezon literar și balene nemuritoare, lipitori placide și veritabili căluți de mare, sirene dulci și meduze veninoase... Unii dintre cei care veneau acolo erau în mod vizibil unicate umane, altfel spus aveau calitatea tragică de a fi ultimele exemplare ale speciilor respective. Un poet precum tudor George, capabil să scrie sonete la comandă și care atunci cînd
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]