3,478 matches
-
sumbre și au crestele prăfuite... Voi amâna din nou călătoria spre Annabel. Un dangăt de clopot străbate prelung Înserarea. Tresar. O mare liniște răspândea omul acela... Păpușa Spectacolul era la a treia reprezentație. În sală se afla destul de multă lume, venită să vadă noutatea. Era limpede că cele câteva afișe mari, viu colorate, fuseseră inspirat plasate, de vreme ce-și atinseră atât de bine ținta. Îmbrăcat Într-o cămașă largă, din mătase roșie, cu mânecile suflecate, păpușarul, cocoțat pe mica schelă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dar majoritatea veneau din nevoia de verde. În fața apartamentului tău se făcu o coadă până la lift, apoi până la parter, până în stradă, în stație, dincolo de stație, dincolo de mall și de intrarea în oraș. Iar tu nu îi puteai refuza pe cei veniți să mai simtă cum e pădurea, cu foșnete de frunze și cu iarbă umedă la tălpi, așa cum nu ai putut refuza nici pădurea atunci când a știut să se facă iubită. Mai întâi doar de tine, mai târziu de toată lumea. CEI
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de când vizitase cu clasa clubul elevilor din oraș, unde asistase la un concert susținut de copii cam de vârsta lui. Ar fi dorit să cânte la vioară. I se părea că virtuțile acestui instrument au darul de a scoate sunete venite ca din alte sfere, acestea lipindu-i-se de inimă ca un balsam. Dar oare voi reuși? se întreba copilul când rămânea singur, numai cu el. Această dorință devenise aproape o obsesie, dar Mihăiță nu găsea momentul potrivit să o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nu mai spuneți?! Da, ca să vezi, cum era să mi se strice, mie, pânda de gâște sălbatice, din seara asta?! Păi,cum e? Sunt la Piscul Doamnei. știi unde e? știu. Un amant și-a ucis amanta. E nebun?! Poate.Veniți. Venim. Au venit. Lunganul Emilian Truică, șeful contabil de la inspecția silvică locală, părea că doarme, pe iarbă. La auzul motorului mașinii a întors capul. S-a ridicat în picioare. S-a dus către buza prăpastiei. Să nu te arunci, mă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
decât cei originali (ca și gingia, în jurul celor doi dinți, de culoarea gălbuie a săpunului de rufe, în rest cu o culoare normală), și care, când râdea, îi dădeau un aer jalnic, de semivampă, ar fi fost nemaipomenit de bine venită și în ton cu gustul meu. Și dacă ar fi fost numai dinții ăia la mijloc, mai ziceam, dar... Mona obișnuia să vină la mine acasă, fără să-mi ceară permisiunea și fără să mă anunțe. Aranja direct cu gazda
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Tu aici? Da, eu aici - răspunse Iozefina zâmbind ironic. Valy - se adresă Sima apoi, lui Valy - de ce ne-ai chemat? Ce să vedem noi aici? Da. Și eu v-am chemat - sublinie Iozefina fără să fie auzită. Cei doi nou veniți se așezară obligați de josimea tavanului, pe unde găsiră loc, aproape de ușă, unul lângă celălalt. Și în ce mizerie! - nu mai contenea să se mire Sima. - Cum ai găsit, Valy, încăperea asta? Așa bine - făcu Valy - eu fiind cel mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a făcut să urască fără leac seminția ucigașă a oamenilor. Ziua se trăgea către locuri ferite, În general parcări mari, fără plată, iar serile se strecura În târguri auto, unde prezența sa trecea neobservată. După lăsarea Întunericului, ținea cuvântări automobilelor venite să-l asculte, Îndemnând la nesupunere și la stârpirea ticăloasei rase bipede. Nu-și mai spunea Fauvé; acest nume arsese odată cu Alfina. Acum, În lumea anarhismului motorizat era cunoscut drept Volkswagen T. Guevara. Se ascundea Îndărătul unor enigmatice geamuri fumurii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
astfel Încât formau un nod și mai puternic. Tot căutând prima za a lanțului, ajungeai la concluzia că nimeni nu spusese niciodată nimic, ori că tu Însuți dăduseși ordinul, dar nu-ți mai aminteai. Câteodată, cel care-ți transmisese o dispoziție venită nu se știe de unde se uita la tine nedumerit când Îi reaminteai ce-ți spusese cu câteva minute În urmă. Alteori, te trezeai cu ordinul răsunându-ți În cap la deșteptare, ca și cum comenzile venite de sus ar fi fost Înnăscute
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
noua insulă drept cel de-al 51-lea stat american, sub numele de Breastonia. În semn de protest, femeile Își ard sutienele pe peluza din fața Casei Albe. Iarba ia foc, ceea ce stârnește mânia ecologiștilor. Aceștia pun mâna pe furtunurile pompierilor veniți să stingă incendiul și le fugăresc cu jeturi de apă pe feministe. Întreaga manifestație se transformă Într-un concurs de tricouri ude. 9 iunie. Un cap la care sunt atașați doi viței se naște În Iordania. Ascultată invers, melodia lui
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pază și apărare a B.202.Ap.N.B.C. și am intrat în incinta primăriei. Din biroul primarului, doamna Roman, edilul orașului, își luase în fugă obiectele personale, a părăsit instituția spre o destinație ascunsă, biroul fiind plin cu câțiva revoluționari adhoc veniți acolo. Unul dintre ei, nu știu cum îl cheamă, era îmbrăcat într-un cojoc de cioban sibian având și toiagul cu el. Nu l-am întrebat cum îl cheamă, însă își aroga dreptul de a conduce în primărie. Le-am spus să
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
hotărî să rămînă acasă toată ziua. Telefonă la studio, pentru a anunța că are mici probleme de sănătate, după care, timp de o oră, În apartament nu se mai Înregistră nici un zgomot. În cele din urmă, sună la ușă Marychka, venită ca de obicei să-l ia pe Kiki. Înainte de a se despărți de copil, Christina Îl prinse În brațe, sărutîndu-l lacom de mai multe ori și umplîndu-i obrajii de salivă. Era clar că n-ar fi vrut să i-l
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un colț de rai. Cu toate astea, trebuie s-o zică și pe cea dreaptă, se gîndește, locul avea ca oricare altul petele sale, vorba Bătrînului, nicăieri în orașul ăsta nu poți să scapi de vagabonzii care roiesc în jurul tău veniți din toate colțurile țării, și de taximetriștii obraznici care abia așteaptă să te jecmănească. Am uitat unde mă aflu, își dă seama Roja, în timp ce privirile bețivilor încep să-l cerceteze din cap pînă în picioare, figuri tîmpe, danturi stricate, găsește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Armata a făcut greșeli imense, fiind condusă de niște pitecantropi. Să încerci să camuflezi o mizerie mică acoperind-o cu o grămadă de gunoaie de zece ori mai mare și mai puturoasă mi se pare o manevră de doi bani venită parcă din alt secol. Numai așa puteau să le dea curaj milițienilor să li se urce în cap și să-i manevreze ca pe niște păpuși de cîrpe, spune Poștașul. — O să vă roadeți unghiile de ciudă, dom’ Roja, zice Gulie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
informații despre mersul secției în schimbul trei. Tov Vlădeanu, spune el cînd Mihai termină vă mulțumesc! Eram tare obosit aseară și nu cred să fi rezistat astă noapte, ba să mai rămîn și azi. Puteți pleca acasă; de-acum sîntem toți veniți. La filamente-carbon e-n ordine? Da. Mai am de semnat ceva bonuri de materiale pentru următoarele zile, pînă luni, să aibă cu ce lucra și plec. Nu v-ați hotărît să vă transferați în secție, că avem niște posturi libere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prelung; trage două-trei fumuri, după care, preocupată de pahar, admirîndu-i transparența, murmură: N-ai presărat garoafe, nici maci și nici n-ai înfipt în covorul din perete "ramuri verzi de lămîiță"... Deci nu mă așteptai surîde, întorcîndu-se la realitate -, dar, venită totuși aici, spune pe un ton grav te asigur că nu vom începe o slujbă pe care s-o sfîrșim în zori, deși asta ți-i obsesia. Ochii ei, amețiți deja de băutură, rămași însă reci și aspri, se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înainte să plec. Nu am crezut niciodată că se poate face așa ceva din ciuperci și nuci. De fapt, erau migdale, bureți și trufe. Sosul era din ricotta topită. Vocea nu trăda supărarea pentru aprecierea grosolană a artei sale culinare, apreciere venită din partea acestei filistine, ci o iubire nedisimulată pentru cei neinstruiți, care îi plăceau tocmai din pricina lipsei de sofisticare pe care o afișau. — Nu mă așteptam să fiu invitată la masă, ca să nu mai spun că a fost o masă magnifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Stând în genunchi, a prezentat vasul regelui: "Maiestatea Voastră să binevoiască a semna acest pact cu sânge. La fel vom face și noi, stăpânul meu și cu mine." Apoi, ținând vasul cu mâna stângă, făcu semn cu dreapta celor 19: "Veniți și jurați și pe sângele vostru, că și voi veți culege ce au semănat alții." Odată pactul încheiat, prințul s-a întors în țara lui și a declarat în fața tuturor: "De azi încolo, n-o să-mi mai îngădui să judec
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
patul spitalului, fețe înnebunite de durere. Reporterii care fac asta pot fi numiți ciocli și acuzați de cinism, ba chiar de cruzime. Noile reglementări ale CNA, menite să stopeze avalanșa de imagini furate suferinței și morții, sunt corecte și bine venite. Rămâne însă întrebarea: de ce dau televiziunile astfel de imagini? Din răutate? Din sadism? Pentru că realizatorii programelor de știri chiar sunt niște vampiri care vor să împartă cu telespectatorii bucuria de a vedea sânge? Nu e chiar așa. În gazetărie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
în ajutor, ci vreo douăzeci de femei cu fuste înflorate, papuci, aoleuri și basmale legate la ceafă și zece bărbați care păreau să-și fi lăsat viorile, acordeonul și țambalul cine știe pe unde. Erau mătușile și unchii lui Giani, veniți să salveze ce se mai putea salva. Dup-aia, Giani a continuat să fredoneze melodiile lui Toto Cutugno și Celentano, iar mie a continuat să-mi curgă sânge din nas, oricând și oricât, din senin. Îmi curgea în autobuz, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vis, dragul meu, un vis urît...“ ... Se trezi În lumina lugubră a stației de metrou - cineva Înfășurase becul Într-o eșarfă de mătase roșie, ca să-l camufleze. De-a lungul pereților stației se Înșirau, pe cîte două rînduri, trupurile celor veniți să caute adăpost. Afară, deasupra lor, avioanele păreau să se depărteze, huruind. Era o noapte relativ calmă, căci bombele căzute cu o jumătate de milă mai Încolo nu prea erau luate În seamă. Pe o bancă, un bătrîn sforăia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
căzut de pe vrejul de fasole, poarta este făurită dintr-o scoică mezozoică, în grădini cresc arbori sequoia stacojii, mușchi albăstrui adus din Islanda, boscheți de trandafiri în carouri sau dungați, de toate culorile, mai puțin ocru. Dar să ne apropiem, veniți, înaintați, n-aveți de ce să vă temeți. Priviți, în sala craniului lumea s-a adunat la dans, orchestra omuleților de sticlă și-a acordat instrumentele: în mijloc este cimpomatul, încă nu ies flăcări din el; la stânga, alămurile: trompeta-păpușă, axafonul, tringhiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în doisprezece ani doar o bătaie, și nici atunci nu înțelesesem nimic; mi se păruse ceva lipsit de sens, ceva ce nu făcea parte din viața mea. Și acum mă aflam în mijlocul unui cerc format din ființe vesele și triste, venite să asiste la execuția mea, față în față cu Alexandru Gheorghe, care era cât un munte, cât o mare, uriaș, de beton, de oțel inoxidabil. Când băiatul care făcea pe arbitrul zise „start“, m-am pomenit cu o palmă noduroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
arăta ca un aeroport: ghișee, indicatoare de direcție, oameni grăbiți, oameni mai puțini grăbiți, cozi, spații pentru fumători. Lipseau doar cărucioarele pentru bagaje, bagajele și panourile cu reclame. Un cvartet de coarde interpreta Vivaldi. După ce am citit instrucțiunile pentru nou veniți, am luat o bandă rulantă către ghișeul 433 din terminalul C. Spre mulțumirea mea, coada de la ghișeu nu era formată decât din trei persoane: un copil nigerian și două surori gemene din India. Am așteptat liniștit să-mi vină rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Oh, da, Barcelona! - Sunteți spaniol? l-am întrebat, deși nu eram dornic să fac conversație. - Nu, a răspuns apăsând pe accelerator, care era oricum la fund. - Dar? - Mexican! După cum bănuisem. Nu știam ce să mai spun. Era mexican. Și? - De unde veniți? m-a salvat el. - Din Germania. - Oh! Oh! Oooooh! Nemții sunt niște trădători! - Poftim? - Războiul din Irak, au fost contra lui, ne-au lăsat singuri după ce că i-am scăpat de ruși! - Poate că sunt fricoși, am sugerat eu. - Da, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
spus de sute de ori. Acesta este un institut mort, al unei literaturi moarte, într-o limbă moartă. De ce să mai studiezi cimeriana astăzi? Eu sunt primul care înțelege asta, sunt primul care s-o spună: dacă nu vreți, nu veniți, din partea mea institutul ar putea fi desființat. Dar să vii aici ca să... Nu, asta e prea de tot. — Ca să ce? — De toate. Mi-e dat să văd de toate. Săptămâni în șir nu vine nimeni, iar când vine cineva e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]