943 matches
-
și opistosomă (abdomen). dele au aproximativ 5 - 10 mm în lungime , cel mai mare este "Ricinoides atewa". Cuticula (exoscheletul) care acoperă corpul este deosebit de dură, având o grosime de 0,5 mm. Partea dorsală este acoperită cu tergite, iar cea ventrală - cu sclerite. Motivul pentru care cuticula este atât dură la ricinuleide nu este cunoscut. La prima vedere, grosimea ei ar reprezenta un dezavantaj, lipsind ricinuleidele flexibilitatea necesară pentru dilatarea opistosomei, după o masă bogată sau când femela este fecundată, de
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
printr-un pedicel îngust, deși, aparent, prosoma și opistosoma se unesc printr-o formațiune foarte largă. Acestă aparență se datorează faptului că marginea dorso-anterioară a opistosomei alunecă sub partea posterioară a carapacei, iar coxele ultimilor picioare acoperă pedicelul în regiunea ventrală. Pe pedicel este situat orificiul genital, ceva neîntâlnit la alte arahnide. Segmentele pigidiul pot fi retrase unul în altul, ca un telescop, iar apoi întreg pigidiu retras în opistosomă. Sistemul nervos este puternic comasat, reprezintă o masă ganglionară străbătută de
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
lacurile litorale. Este un relict ponto-caspic. Lungimea corpului este de 8-13 cm, rar 20 cm; greutatea de 6 g, rar 15 g. Are corpul scurt, puternic comprimat lateral, spinarea dreaptă, abdomenul curbat cu o carenă zimțată acoperită cu 24-29 spini ventrali. Este acoperit cu solzi relativ mari, care cad repede. Botul este ascuțit, cu gura oblică în sus și cu dinți rudimentari. Înotătoarea anală este alungită, cu marginea concavă și cu ultimele radii ceva mai lungi. Nu are solzi alari la
Gingirică () [Corola-website/Science/330622_a_331951]
-
acoperit cu plăci osoase, cu ochii așezați dorsal și apropiați unul de altul. Corpul este acoperit cu țepișori, plăci mici, solzi sau este golaș. Au două înotătoare dorsale, prima țepoasă mai scurtă, a doua formată din raze moi, lungi. Înotătoarele ventrale sunt apropiate una de alta și au o poziție pectorală. Vezica înotătoare lipsește. Această familie cuprinde mai mult de 300 de specii, grupate în 70 genuri. Cele mai multe specii sunt răspândite în mările temperate, iar câteva în apele dulci. În apele
Cotide () [Corola-website/Science/335094_a_336423]
-
2 perechi de antene, cu rol tactil; ochi fasetici; anexele ce înconjoară orificiul bucal (mandibulă, maxilare). Pe torace se găsesc 3 perechi de maxilipede și 5 perechi de membre locomotoare. Prosoma este acoperită cu cuticulă chitinizată, cu rol de endoschelet. Ventral cuticula este formată din plăci, numite sclerite. Aici are loc articularea membrelor de corp. Dorsal, cuticula este formată din tergite. La xifosure cuticula este acoperită cu un scut. Deoarece cuticala nu se extinde, are loc procesul de năpârlire. Cuticula veche
Prosomă () [Corola-website/Science/318382_a_319711]
-
coadă ridicată, anusul se află în partea superioară. 2.Glanda veninoasa- are forma unui săculeț ce se găsește în interiorul telsonului(ultimul segment al corpului scorpionului).Veninul iese printr-un tub foarte subțire, ajungând astfel în vârful acului. 3.Lanțul nervos ventral - Sistemul nervos al scorpionilor este mai puțin concentrat decât al celorlalate arahnide.Acest lanț nervos este alcătuit dintr-un cordon pe care se află 7 ganglioni. 4,Stigmele pulmonare- Sunt organele respiratorii. Se găsesc în pereche, câte una pe fiecare
Scorpionul manciurian auriu () [Corola-website/Science/324292_a_325621]
-
nervos central. <br> Datorită lungimii picioarelor corpul opilionului are o poziție suspendată, ceea ce-i mărește stabilitatea pe terenuri expuse vântului. <br> Opistosoma reprezintă regiunea posterioară a corpului. Ea este alcătuită din 9 - 10 segmente. Dorsal, opistosoma e acoperită cu tergite, ventral - sternite. Ultimul tergit, segmentul în care se deschide orificiul anal, nu dispune de o sternită corespunzătoare. Ventral pe opistosomă se află orificiile genitale, pe primul și al doilea segmente se deschid traheile prin stigme. Mușchii opistosoma cea mai mare parte
Opiliones () [Corola-website/Science/318096_a_319425]
-
terenuri expuse vântului. <br> Opistosoma reprezintă regiunea posterioară a corpului. Ea este alcătuită din 9 - 10 segmente. Dorsal, opistosoma e acoperită cu tergite, ventral - sternite. Ultimul tergit, segmentul în care se deschide orificiul anal, nu dispune de o sternită corespunzătoare. Ventral pe opistosomă se află orificiile genitale, pe primul și al doilea segmente se deschid traheile prin stigme. Mușchii opistosoma cea mai mare parte par să reglementeze volumul și presiunea internă a fluidului din corpului. Sistemul nervos reprezintă o masă celulară
Opiliones () [Corola-website/Science/318096_a_319425]
-
deseori infectate de bacteriile parazite din genul "Rickettsia". Stomacul continuă cu intestin și se termină cu anus. Pe lângă substanțele nutritive, în intestin se absorb și mineralele pentru construcți cuticulei. <br> Excreția este realizată de două glande coxale situate în prosomă. Ventral, între coxele picioarelor se deschid orificiile a două glande odorifere, a căror secreție urât mirositoare este folosită ca un mijloc de îndepartare a dușmanilor și aproape că nu sunt consumați de alte animale. Multe specii sunt omnivore, se hrănesc cu
Opiliones () [Corola-website/Science/318096_a_319425]
-
și Olanda. Din anul 1970 ea a început să cuibărească și în Germania, fiind una dintre cele mai mari specii de gâște din Europa. Capul și gâtul sunt de culoare neagră cu o pată albă care se întinde pe partea ventrală a capului și sub ochi. Picioarele, care au membrană interdigitală, și ciocul sunt de asemenea de culoare neagră. În funcție de subspecie, gâsca are pe spate și aripi o culoare care variază de la cenușiu la un cenușiu roșcat. Lungimea corpului este între
Gâsca canadiană () [Corola-website/Science/314647_a_315976]
-
-l expus excitațiilor fizice, dar și accidentelor și iritațiilor. Corpul penisului este format din trei formațiuni fibro-musculare areolate: doi corpi cavernoși, ce sunt situați în partea dorsală a penisului, și un corp spongios, ce este situat dedesubtul acestora, în partea ventrală a penisului. Acești corpi se umplu cu sânge în timpul erecției. Corpul spongios penian este traversat de-a lungul său de uretră, care se deschide la exterior prin meatul urinar, aflat în vârful glandului. Lungimea normală a penisului în erecție este
Penis () [Corola-website/Science/297261_a_298590]
-
până la 1,7 m, iar greutatea între 6-14 kg. Pielea este acoperită cu solzi mărunți, placoizi. Ambele înotătoare dorsale sunt precedate de câte un țep, de unde-i provine și numele de peștele cu pinteni. Are capul plat, gura este așezată ventral sub bot. Dinții sunt ascuțiți, așezați pe 6 rânduri, cu vârfurile îndoite de la mijloc în direcția colțurilor gurii. Ochii sunt foarte mari, de formă ovală, fără membrană (pleoapă), iar culoarea irisului poate varia foarte mult. Branhiile sunt mici și așezate
Câine de mare () [Corola-website/Science/334646_a_335975]
-
cam 2% din debitul cardiac. 2.5.Reglarea respirației și adaptarea ei în diferite condiții. Reglarea respirației se realizează prin mecanisme chemoneurologice complexe. Centrii respiratori principali se află în bulb. Aici există un grup de neuroni respiratori dorsal și unul ventral. Grupul dorsal conține neuroni cu rol inspirator situat în zona nucleului tractului solitar care controlează activitatea diafragmului prin intermediul nervilor frenici având rolul principal în generarea ritmului respirator. Grupul ventral este situat în zona nucleilor retrofacial, ambiguu și retroambiguu și conțin
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
bulb. Aici există un grup de neuroni respiratori dorsal și unul ventral. Grupul dorsal conține neuroni cu rol inspirator situat în zona nucleului tractului solitar care controlează activitatea diafragmului prin intermediul nervilor frenici având rolul principal în generarea ritmului respirator. Grupul ventral este situat în zona nucleilor retrofacial, ambiguu și retroambiguu și conțin atât neuroni inspiratori cât și expiratori. In punte există centrul pneumotaxic care are rolul de a influența succesiunea inspirație expirație. Centrii nervoși superiori situați în hipotalamus, sistemul limbic și
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
2.5.1.1.Centrii bulbo-pontini. Centrii bulbari sunt situați în substanța reticulată de ambele părți ale liniei mediane și prezintă după descrierea clasică 2 zone: una inspiratoare situată dorsal a cărei excitare provoacă inspirația și alta expiratorie situată mai ventral decât prima și a cărei excitare produce expirația, activitatea respiratorie ritmică de repaus fiind dependentă mai ales de centrul inspirator (FIG 2.23). Noțiunea de centru inspirator sau expirator este înlocuită în prezent prin aceea de grup neuronal denumit după
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
și în care pot coexista neuroni cu funcții diferite. Grupul respirator dorsal este situat în zona nucleului tractului solitar și conține mai ales neuroni inspiratori care controlează activitatea diafragmului prin intermediul nervilor frenici. Ei trimit numeroase fibre spre neuronii grupului respirator ventral de la care pleacă însă mult mai puține fibre spre grupul dorsal, ridicând semne de întrebare cu privire la viabilitatea mecanismului inervației reciproce în generarea ritmicității spontane inspirație - expirație. Se descriu 2 tipuri de neuroni cu rol inspirator: 1 α care sunt inhibați
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
transmise și informații de la diferiți receptori pulmonari, mai ales cei de distensie. Se consideră că grupul respirator dorsal deține rolul principal în generarea ritmului respirator ca și în integrarea diferitelor aferențe care îi pot influența activitatea pe cale reflexă. Grupul respirator ventral este situat în zona nucleilor retrofacial, ambiguu și retroambiguu. Acest grup conține atât neuroni inspiratori cât și expiratori. 84 Neuronii din nucleul ambiguu sunt mai ales motoneuroni vagali care inervează mușchii faringelui, laringelui și ai limbii fiind implicați atât în
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
este îngustată și se termină cu un telson. Prosoma poartă 6 perechi de apendice (membre), pe când la opistosomă pot fi menționați doar pieptenii. Segmentele corpului sunt acoperite cu sclerite - plăci ale cuticulei. Plăcile dorsale a corpului se numesc tergite, cele ventrale sternite. Tergitele se acordă cu sternite prin pleurite membranoase laterale. Ele sunt moi în comparație cu sclerite chitinizate. Cuticula este foarte dură, fiind impregnată cu fier și zinc. Această oferă o protecție împotriva dușmanilor și costituie un strat hidrodermic (lipoproteic), protejând animalul
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
receptori senzitivi, fiind implicați și în împerechere. Astfel, peieptenii îndeplinesc funcțiile chemo- și mecanoreceptoare. Pe celelalte 4 segmente mezosomale se află câte o pereche de stigme pulmonare. Stigmele pot fi în formă de fante, circulare, eliptice sau ovale. Dorsal și ventral, mezosoma este acoperită cu tergite și, respectiv, sclerite chitinzate care se acordă cu o membrană pleurală laterală. Membrana pleurală este flexibilă și nesclerificată. Metasoma (“coada”) este îngustă și formată din 5 segmente, terminându-se cu telson. În interiorul telsonului sunt situate
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
și membrana pleurală lipsesc. Telsonul se termină cu un ac în care se deschid canalele glandelor veninoase. Aparatul veninos este folosit pentru omorârea prăzii și pentru apărarea de dușmani. Scorpionul apucă prada cu pedipalpii și o înțeapă, introducându-i veninul. Ventral, între segmentul 5 și telson se deschide orificiul anal. Cavitatea internă a corpului se numește hemocel. În el sunt localizatea toate organele interne și tot aici se revarsă hemolimfa (sângele), scăldând aceste organe. La limita dintre prosomă și mezosomă hemocelul
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
În el sunt localizatea toate organele interne și tot aici se revarsă hemolimfa (sângele), scăldând aceste organe. La limita dintre prosomă și mezosomă hemocelul este divizat de către o diafragmă transversală. Sistemul nervos la scorpioni este reprezentat de creier, lanț nervos ventral și o masă ganglionară subesofagiană. Creierul este compus din 2 regiuni: protocerebron, situat anterior și tritocerebron, situat posterior. Protocerebronul inervează ochii, iar tritocerebronul - chelicerele. Creierul dorsal și masa nervoasă subesofagiană sunt conectați prin doi nervi laterali. Acești nervi aderă strâns
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
sunt conectați prin doi nervi laterali. Acești nervi aderă strâns de esofag. Ganglionul subesofagian este larg și lat, ocupând o suprafață, relativ, mare în centrul prosomei. Acesta inervează pedipalpii, picioarele și țesuturile din primele patru segmente ale mezosomei. Lanțul nervos ventral este compus din 7 ganglioni, 3 în mezosomă și 4 în metasomă. "Organele de simț." Cel mai dezvoltat simț al scorpionilor este văzul. Pe partea superioară a prosomei sunt plasați 3 - 6 perechi de ochi. Dintre aceștia o pereche mai
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
fiecare cameră a inimii pornesc câte o arteră laterală, în total 8 arterii. Două arterii din regiunea prosomei se unesc formând un inel în jurul tubului digestiv, de la care pleacă posterior o arteră, relativ, voluminoasă ce însoțește și alimentează lanțul nervos ventral. În timpul contracției hemolimfa este pompată în aorte, de aici în artere ajungând în hemocel, mai exact în lacunele dintre organe. Apoi, hemolimfa este îndreptată spre plămâni se oxidează și ajunge în pericard. De aici, în timpul extinderii inimii de către mușchii laterali
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
parțial ajustabile - total ajustabile - mandibula este avansată progresiv până ajunge în poziția utilă terapeutic. Se cunosc mai multe tipuri de proteze (Fig.17 și 18), ele fiind fabricate pentru a se adapta constituției anatomice a pacientului, reușind, prin transpoziția mecanică ventrală a mandibulei și a bazei limbii, să păstreze deschis faringele și să scadă tendința lui la colaps. Ca principale efecte secundare menționăm hipersalivația, disconfort în articulația temporo-mandibulară și deficiențe ocluzionale. Protezele care antrenează protruzia limbii sunt sisteme care includ două
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
nervi spinali toracici. Cei din partea superioară a regiunii asigură inervația și pentru axilă și membrul superior, iar cei din regiunea inferioară și pentru porțiuni din peretele abdominal (nervi toracoabdominali). Fiecare nerv spinal este format dintr-o rădăcină dorsală și una ventrală. Rădăcina dorsală conține neuroni senzitivi ce se distribuie coloanelor cenușii posterioare din măduva spinării, iar rădăcina ventrală conține neuroni somatici motori cu originea în coloanele anterioare cenușii ale măduvei spinării. Lângă foramenul interventebral, cele două rădăcini se unesc pentru a
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92096_a_92591]