3,381 matches
-
istoria. Dar și pentru cei care vor să găsească o oază de liniște, să se oprească o clipă din zbuciumul cotidian. Construcția este o bijuterie arhitectonică, înconjurată de o grădină imensă și de câteva hectare de pădure. O explozie de verdeață și de flori, care răsar de unde nu te aștepți. Două superbe magnolii înforite. În muzeu, piese rare de mobilier, ceramică și covoare oltenești, cărți, picturi, obiecte care au aparținut Bălceștilor. Cineva ține toate acestea „în viață”, punând suflet, mult suflet
„DRUMUL CRUCII” LA RÂMNICU VÂLCEA de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344561_a_345890]
-
pe știuletele de porumb, mergeam mai ales în loturile ceapeului și luam porumb pe care îl coceam pe jar sau îl fierbeam pe pirostrii într-o oală de cinci litri în care mai gătea bunica câte o ciorbă din diferite verdețuri pe care o acrea cu aguridă, adică struguri cu boabele mici crescuți pe la vârful crengilor de viță și care erau mai acri. Nu prea ne trebuia multă mâncare în timpul zilei. Mâncam seara cu tata când venea la noi cu mâncarea
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
Iar sticletele pe-o creangă jură că i-a picat dragă! Stropi de rouă și de ploaie, stropi de dragoste bălaie Hrănesc firele de iarbă și pe flori s-au prins în salbă. Raze noi de dimineață se așează pe verdeață Și-o înalță voinicește-n ochii celui ce iubește. Uimire În poiana înflorită, de fagi mândri, străjuită, Primăvara cântă-n strună, florilor de ,,ziua bună!,, Și-n pădurea fermecată, roua clipei din petale, Curcubee mii arată și-n privirea dumitale
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348074_a_349403]
-
mai venim să ne plimbăm cu barca. Și nici la „Monte Carlo” nu mai mergem vreodată pentru înghețată... Plimbarea a fost frumoasă în această seară caldă de septembrie. Lume multă în Cișmigiu. Veselă, chiar exuberantă prin zonele mai pline de verdeață și ferite de ochii lumii. Pe "aleea pensionarilor" s-au oprit de câteva ori. Copiii îl căutau pe tataie al lor... - Ce tataie mulți, aicea! a exclamat băiețelul în timp ce-i cerceta cu privire iscoditoare pe bătrânii de pe bănci și din jurul
ISPITA (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348055_a_349384]
-
ultimele puteri, tâmplarul îi dă fiului său un săculeț de pânză în care‑i pusese, ca merindea cea mai de preț, ultima bucată de pâine uscată. Apoi îl roagă să facă drumul prin deșert în căutarea unui loc plin de verdeață, cu apă de izvor, unde să trăiască îndestulat; dar să nu deschidă săculețul și să nu mănânce pâinea uscată decât atunci când se va afla în acel loc. Altfel, sufletul bătrânului și cel al soției sale nu se vor mântui niciodată
ALTFEL DE IUBIRE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347545_a_348874]
-
sosire, își imaginase hotelul ca fiind unul nu prea grozav, dacă a mai găsit bilete în luna lui cuptor. Hotelul se afla în mijlocul stațiunii, de confort două stele și cu o grădină de vară în spatele lui plină de copaci și verdeață, foarte frumos amenajată. A văzut că pe o scenă erau instalate și instrumente muzicale, deci avea și orchestră. Până la apă erau doar vreo treizeci de metri, iar nisipul era fin și plaja bine îngrijită. Camera era cu două paturi, frumos
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
ușor! Voi rupe sarea dintr-o pâine caldă, Voi presăra-o, pe-o felie dalba, Ce seamănă cu dragostea străveche, Rămasă astăzi fără de pereche; Cu ochii minții, într-o zi fierbinte, Topi-voi gheață, căutând cuvinte, Sorbind șuvoiul văii cu verdeața, În strunele de vânt, ce mă învăța O terță nouă dintr-un do major, Uitată-i simfonia-n la minor... Lumină Vie, ai rămas în timp, Cunună mea, pe frunte de Olimp! Living Light Living light of pure blue, My
LIVING LIGHT de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347744_a_349073]
-
nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Lumina uitată din stâncă din volumul In colivie Piesă într-un act Personajele: Sfinx, Piatră, Păpădie. Decorul: Un munte stâncos la poalele căruia se află o câmpie plină de flori și verdeață. (Sfinx, Piatră și Păpădie se află la poalele muntelui și se pregătesc să-l escaladeze. Își scot din rucsac coarda, hamul, optul de rapel, buclele, dispozitivul gri-gri, casca, săculețul pentru carbonatul de magneziu, buclele și încălțămintea adecvată discutând.) Păpădie: Eu
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
cumpăra o bicicletă mai repede. Osie: Și pasărea tinereții care e? Axă: Mulți au căutat-o. Spiță: Barza. Axă: Barza e pasărea copilăriei. Ea vestește primăvara și atunci copacii lăcrimează muguri, iar pământul își acoperă fața cu o pânză de verdeață așteptând floarea să-și scoată colțul. Osie: Barza e viață! Axă: Corbul e moarte! Spiță: Corbul e pasărea morții? Axă: Am putea spune. Spiță: Și pasărea tinereții? Axă: Se crede că e un vultur cu două capete, unul ce privește
ROATA de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350237_a_351566]
-
are fel de fel de amintiri, a învățat unele cuvinte... Nici medicii nu se mai miră .... Mie îmi spune „mama” iar soțului meu tot „mama”... E un scump!... -Lasă, iubito, hai mai bine în piață, să cumpărăm salată, mazăre, spanac, verdețuri!... Referință Bibliografică: UN COPIL NESPERAT - proză scurtă / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 373, Anul II, 08 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
trei Poți să-năbuși orice grijă, Dar când toți te-or părăsi Ai să simți cum e în criză. Unui soț Bea bărbate cu ardoare Bere, vin și țuică tare, Că-ți devine mintea creață Și ai loc bun cu verdeață. Unei femei Vrei să-ți dau un sfat , femeie Grasă și cu dinții mari? De vrei să te mai iubească Adu-i Grasă de Cotnari! Unui conducător beat de putere Stă pe neam ca pe oliță, De putere îi beat
CONSTANTE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361865_a_363194]
-
că va atrage bani europeni și investitori pentru a reda orașului măreția de altădată. Apoi, nu a mai vrut ori nu a mai reușit. Nu se știa. El nu da explicații. Era preocupat de fântânile muzicale, părculețele și crâmpeiele de verdeață și flori aduse din Olanda în vase uriașe, extrem de scumpe, sau de realizarea mai multor locuri de parcare și reabilitarea blocurilor de pe arterele centrale, în principal. Ca să le vadă tot omul. În bună parte, reușite. Toate, parțial, utile. Și plăcute
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
mai marii prădalnici din timpuri prezente și trecute. Dar și piatra se sfarmă, mâncată de vremuri, carnea putrezește și de vie, iar pietroaiele negre la suflet, nu vor avea mântuire. O rază de soare obosită, poposește pe-un plai de verdeață și-o maicuță se închină la o cruce, de piatră roasă de vreme. O toacă răsună-n vale și-un clopot se zbate. Un sat se întinde pe lângă râul, ce-n cotituri spre soare lucește cu ape. In liniștea blândă
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
părăsit. Tu să nu mă părăsești. Eu am plecat de la Tine, Tu pleacă în căutarea mea, și fă-mă să intru în imașul Tău și mă socotește în numărul oilor turmei Tale celei alese, și mă hrănește împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată îți este Ție sălaș și se vede în ea (se ivește) strălucirea descoperirilor Tale. Și strălucirea aceasta este mângâierea și odihna tuturor acelora, care pentru Tine s-au nevoit cu necazuri și cu
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
de la Buciumeni - eveniment rămas încrustat cu lumină în azurul sufletesc începând cu anul 2001. ,, Cu greu îmi puteam imagina febra dulce a hramului. Știam că Liturghia Sfintelor slujbe ale Sfintei Treimi, se țin în mijlocul codrului, așa cum îi place lui Dumnezeu verdeața, florile și tot cântecul păsărilor fără sfârșit...însă nu mi-am închipuit că în această zi, împărăția patriei de Sus se va uni cu împărăția patriei de Jos și totul va fi într-o bună rânduială cu Dumnezeu.,, Când glasul
NATURĂ MOARTĂ CU ECOURI DE LINIŞTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365863_a_367192]
-
a celor dispăruți dintre noi? Spun „dispăruți”, pentru că mai ieri îl vedeam pe cutare trimițându-mi un salut amical cu mâna, ca să aflu azi - brusc și brutal - că a „dispărut” subit, luându-și o locuință de veci la loc cu verdeață de unde a „fugit toată durerea și întristarea”. Cu greu, m-am rupt din banalul cotidian, din „importantele” îndeletnicirile zilnice care ne ocupă întreg segmentul de timp pe care evoluăm între naștere și moarte, îndeplinindu-mi o datorie de conștiință: adică
LUMINAŢIA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365898_a_367227]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > APRILIE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 823 din 02 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului APRILIE Te-am așteptat să vii Să ne aduci verdeața, Așa cum doar tu știi, Pentru a renaște viața. În calendar ești așezat, Natura iarăși va renaște, Spunem Hristos a Înviat, Când vine un nou Paște! E luna a doua a primăverii, Aduce culoarea de brotac În amurgul senin al serii
APRILIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365976_a_367305]
-
pe știuletele de porumb, mergeam mai ales în loturile ceapeului și luam porumb pe care îl coceam pe jar sau îl fierbeam pe pirostrii într-o oală de cinci litri în care mai gătea bunica câte o ciorbă din diferite verdețuri pe care o acrea cu aguridă, adică struguri cu boabele mici crescuți pe la vârful crengilor de viță și care erau mai acri. Nu prea ne trebuia multă mâncare în timpul zilei. Mâncam seara cu tata când venea la noi cu mâncarea
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
nu mă mai supăr când apare vre-un domn Cu răspunsuri răstite, Nem tudom, nem tudom... Tramvaiele-s super,autobuze la fel, Oricine-și permite Să se plimbe prin el. Nu mai pute nici Peta,deasupră-i beton Cu parcări, cu verdeața, în stilul -bon ton Ce parcuri frumoase totdeauna-nflorite. Ce situri mărețe permament îngrijite. Pe CORSO trec zilnic, îmbrăcați elegant Numai domni și domnite Parc-ar fi în Levant... Doar cetatea-n ruine mai vorbește de ei, De turcii năpraznici
ORAŞUL OSTIL de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365478_a_366807]
-
aici se poate hrăni sufletul nostru, care, de multe ori are un dram de egoism. Mersul zilnic pe aceleași drumuri, pe care cunoașteți fiecare pietricicică unde este așezată, mereu la aceeași oră, intratul în aceleași magazine pentru a cumpăra repetitiv verdeața necesară pentru mâncarea pe care o pregătiți invariabil în fiecare zi, ne transformă în roboți umani. E bine din când în când să ieșim din monotonia zilnică, să evadăm, să căutăm ceva care să ne incite, să ne smulgă din
CĂLATORIE NETERMINATĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365504_a_366833]
-
în căi drepte și corecte de urmat. Poate tocmai și de aceea, piosul omagiu adus memoriei acestora îmbracă haina moale a sufletului, se transformă în lumânare la căpătâi de stele, visează albastra întindere a cerului strângându-l în brațe, imaginează verdeața Raiului primitor ca loc binemeritat de odihnă. Un astfel de omagiu, despre o astfel de sacră legătură, este și cartea Marianei Vicky Vârtosu. Personaje inedite, întâmplări concentrice - adiacente vieții, un veritabil vârtej epic, construit cu migală și dăruit cu generozitate
„PE JUMĂTATE VESTALĂ” DE MARIANA VICKY VÂRTOSU (FOCŞANI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 997 din 23 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365093_a_366422]
-
tine o oră în pat, vreo două, sau trei, ori poate un veac, să crape tot pibul ăsta care nu mai ajunge la muritorii noștri de țară să ne luăm și noi un concediu, să plecăm într-un loc cu verdeață, unde nu există întristare și nici durere, adică într-un paradis fiscal, unde nu te întreabă nimeni de sănătate. te porți cu mine ca o femeie de rând, ai fi în stare să mă învinețești cu melesteul în timp ce dorm pentru că
TU EŞTI ÎNAINTE DE TOATE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 932 din 20 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365169_a_366498]
-
arborilor tot mai îndrăznețe. Iedera, găsind loc prielnic, încerca să devină atotstăpânitoare. Ici colo, pe malul înalt se puteau vedea firicele de apă desenând urme ruginii pe argila galbenă. Din loc în loc, înciudat, soarele încerca să străpungă acest tunel de verdeață și tăcere dar nu făcea decât să-i sporească și mai mult farmecul. Pe aici curgea numai apa; timpul stătea în loc. În cele din urmă încărcătura de liniște agonisită de întreaga ființă a fost străpunsă, ca de un țipăt, de
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
câmpul plin de flori, și te-ai păstrat imaculată printre atâtea vii culori... Natura te-a creat sprințară, copilărește să te-alinți, cătând spre soarele de vară să-i mângâi razele fierbinți. Când dimineți zvâcneau din mare erai prezentă prin verdeață, desculță-n rouă, pe răcoare, superbu-ți trup purtând semeață... Zâmbind, tu luminai o cale și ape unda-și oglindeau în ochi de-agate și opale ce toate fetele-și doreau. Aud cum picuri mici izbesc din înălțimea plumburie și-ncerc
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364865_a_366194]
-
2055 din 16 august 2016 Toate Articolele Autorului Mi-am amintit că am lăsat masca fericirii undeva, în acele zile senine de altădată, când aerul dansa plutind feeric și umplând de viață în jur, natura fremăta vie de culoare, prin verdeața-i bogată și florile pictându-i gingaș chipul mirific, iar atingerea sa blândă prin adierea vântului era precum mângâierea sfioasă a unei palme netede, ușor tremurânde, ce aducea cu sine alintul suprem, atunci când parcă și timpul era vesel în simplitatea
SPECTACOLUL MĂŞTILOR de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366303_a_367632]