1,741 matches
-
către magazin. Când să intre, îl zări pe Cosmin, care mânca ceva la Bistro-ul de la parter. Era în București?! Nu lipsea?! Nici nu se mai uimi! Era vădit aranjamentul făcut de copiii Marietei. O lăsaseră pe seama sorții, eventual, pe seama verișoarei lor... Din acel moment, Mira se dezinhibă. Luase hotărârea cea mai bună. Mătușa avusese noroc. După achiziționarea lucrurilor, șoferul îndrăzni s-o invite la un hot-dog și o Cola, motivând că nu mâncase nimic dimineața. Nu-l refuză, pe de-
CAPITOLUL 16 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370097_a_371426]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > ROMANUL "LEGĂTURA DE CHEI" - CAPITOLUL 14 Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1864 din 07 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Trecuse ceva timp de când verișoară-sa renunțase la ajutorul cerut. Acum, Mira deschidea dimineața ușa spre călătorii impuse ori imaginare, mereu cu aerul că-s grabnice, că nu suportă amânare. Poate, își zicea, Marieta, dezvăluind adevărul despre starea ei, fusese lăsată în pace, fiică-sa
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
animalele pădurii pentru că, la numai 44 de ani, schimonahia Elisabeta având trupul îmbătrânit și secătuit de boli și osteneli, dar sufletul tânăr, luminos și dornic de dumnezeire, a plecat la Domnul. Ana Lazăr, sora ei, după trup și Viorica Lazăr, verișoara ei, sunt măicuțe la mănăstirea Pasărea, de lângă București. Mâine, la mănăstirea Pasărea, va avea loc înmormântarea schimonahiei ELISABETA, pustnica Giumalăului. Dumnezeu să o ierte, să o odihnească în pace și s-o așeze în ceata Drepților! Amin! Prin plecarea schimonahiei
PUSTNICA TEODORA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370221_a_371550]
-
a făcut și mama mea parte), brunet și focos, cu fete frumoase și bărbați făloși: - Gheorghe Ene, zis Râmboacă, țăran mândru cu cinci fete frumoase precum zânele: Alexandrina (s-a căsătorit cu unchiul Gheorghe, fratele tatălui meu), Niculina, Oița, Valeria (verișoara, prietena și colega mea de clasă) și Luminița. - Radu Ene,nepotul bunicului meu. A iubit pădurea, petrecând mulți ani pe colnicele ei. Din pădure i-a venit sfârșitul în ziua în care, doborând un tufan, acesta s-a prăbușit pe
ISTORIA LOCALITĂŢII PURANI DE VIDELE(CONTINUARE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370238_a_371567]
-
să înot. Mă mai ajuta și idolul meu George, de-o seamă cu Ludmila, pe care îl admir și-l iubesc și azi, la cei 89 de ani ai lui. Totul era frumos, chit că era joaca din curte cu verișoara Varvara care mă învăța doar prostii, ce să-i faci ?!, apanajul veșnicului feminin, sau cu cel mai iubit dintre câini, Corb, un ciobănesc superb, pe care-l călăream, când spre spaima vecinilor, mai scăpam și pe stradă, în urmărirea pisicilor
INTERVIU DE EMILIA ŢUŢUIANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353191_a_354520]
-
pricepere de mâinile ei... de nopțile când mă întorceam cu harabaua de la cosit, cu hățurile în mână, bunicul cu ai săi cai cumpărați pe sprânceană de la nemții de la Șaba, unchii și mătușile mele lăudându-se cu ,,ruda de la oraș”, cu verișoarele și verii mei ,,de la țară”, gata să-mi intre în voie, de zilele petrecute pe malul mării la Tuzla, cu nu mai știu ce... Da, am avut o copilărie de basm, cum am mai spus. Cum puteam bănui eu ce
INTERVIU DE EMILIA ŢUŢUIANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353191_a_354520]
-
Pentru mine, munții au fost dintotdeauna o componentă firească a vieții de zi cu zi. Crescută la poalele paralelipipedicului Suru, obișnuiam încă din pruncie să ies la iarbă verde în imediata lui vecinătate, pe valea Moașei. Înconjurată de veri și verișoare mai mari, eu, mezina răsfățată, am prins șpielul la tot felul de trucuri pe care poate alții le-au învățat abia mai târziu. La cabana Suru cred că m-a dus mama încă de la vârste preșcolare. Drumul într-acolo l-
MUNŢII FĂGĂRAŞ, PENTRU CĂ EXISTĂ !* de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354439_a_355768]
-
ANAF și brațul înarmat. Serviciile speciale! Între timp, aflăm oficial (neoficial știam de mult timp, datorită puținilor câini de pază ai democrației, cei mai mulți fiind bine dresați), că tot soiul de neveste/soți, fiice/fii, nepoate/nepoți, cumnate/cumnați, mătuși/unchi, verișoare/veri și alte rubedenii dalmațiene se află în funcții grase de conducere ale statului, la autoritățile locale sau la firmele căpușă. Și fură. Pe scurt, încrengături de tip mafiot. La nivel național sau local. Justiția lucreză, dar la comandă externă
SINISTRA ROMÂNEASCĂ TOT MAI... SINISTRĂ ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354045_a_355374]
-
dimineața, venea seara, îl vedeam rar, mă lăsa dormind, mă găsea dormind. Dar găseam lângă patul meu, când mă trezeam, o crenguță cu alune, sau fructe de pădure, și știam că a trecut pe-acolo bunicul. Ziua mă jucam cu verișoarele mele, dar eram un copil mai retras”. Bunicul a fost cel care i-a insufalt iubirea pentru cântecul popular, trezindu-i în suflet pasiunea pentru frumos. Ar trebui ca să ridicăm voalul timpului trecător și să o vedem cum s-a
VREAU LUMINĂ, LĂSAŢI SĂ INTRE SOARELE... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354103_a_355432]
-
mai încâtau proverbele, zicătorile, strigatul ciobanilor peste văiule ce trimeteau ecouri prelungi până în vârf de munte, agugulitul feremcător al ciobănițelor, etc. și uite așa, ușurel-ușure... a luat cunoștință de tradițiile și obiceiurile locului. Toamna, în serile când o ducea vreo verișoară mai mare ca să vadă cum se face claca la depănușatul porumbilor (la aceste adevărate șezători culturale de neuitat), asculta cu mare curiozitate poveștile bătrânilor, doinele și baladele ce le cântau rapsozi vestiți, acompaniați la caval sau fluier. Maroara învăța cu
VREAU LUMINĂ, LĂSAŢI SĂ INTRE SOARELE... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354103_a_355432]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Civilizatie > GABRIELA CĂLUȚIU-SONNENBERG - CURS DE... EUROPEANĂ Autor: Gabriela Căluțiu Sonnenberg Publicat în: Ediția nr. 1365 din 26 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Cândva, prin anii șaizeci, verișoara mea s-a făcut de pomină cu încercarea de a-i recita unui Moș Crăciun morocănos o poezie festivă. Îmbujorată și cu glas pierit, mogâldeața și-a început recitalul cu titlul pompos: „Partidul”. „Ce e aia, Partidul?!”, a repezit-o
CURS DE... EUROPEANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347102_a_348431]
-
și în cea a lui Maiorescu, pe numele adevărat de fosta nevasta, de Cleopatra Leca-Poenaru. Femeia semăna și-n nume și-n renume cu faimoasa regina a Egiptului, cu care-i plăcea să se compare. Aluat din coca lui Caragiale, verișoare lui primară, cum și-o recomandă amicilor,- Cleopatra era înainte de toate o frivola. Înaltă, solidă chiar, cu un corp atletic, bine pus la punct în strânsorile dedesubturilor, Dalila nu era chiar de lepădat și, bărbații, amatori de șuiete, roiau pe lângă
EMINESCU ŞI CLEOPATRA -LECA POENARU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347126_a_348455]
-
cumva mă țineam după ei cu restul copiilor din sat. S-a întâmplat să vină și tataie de la câmp și amândoi, înnebuniți de lipsa mea, au alergat de la un capăt la celălalt al satului, gândindu-se că poate plecasem la verișoarele mele. Tot satul știa că Gogu o pierduse pe fata Mariei de la București, numai eu nu bănuisem nimic, lăsâmdu-mă antrenată în joacă înpreună cu fetele lui Gafton. În ziua aceea am fost pedepsită, nu mai aveam voie să mă apropii
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
complicitate. Știam că era nerăbdător să-i povestesc totul despre mine, dar în sinea mea interpretam viclenia lui ca o răceală apărută între noi datorită absenței mele îndelungate. Mai mult decât atât, îmi imaginam că mă uitase, sau poate altă verișoara din sat îmi luase locul. Începeam să-l privesc cu reproș și revoltată să-i număr defectele. Erau așa de multe în ochii mei că, în mai puțin de cinci minute, apărea mai negru decât oaia lui Sica din fundul
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
2012 Toate Articolele Autorului Capitolul VII BERBECUL ȘI LOGOFĂTUL Am ieșit în drum, m-am așezat pe pătul și mușcând din codrul de pâine, am început să-mi legăn picioarele până în clipa când am văzut-o, la oarecare distanță, pe verișoara mea ce mare Mia. Am fugit înaintea ei, zâmbind printre lacrimi. M-a luat de mână și după ce m-a privit puțin, mi-a spus: -Mă da proastă mai ești, plângi pentru o vacă? Mia a intrat cu mine în
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
din 23 aprilie 2012. Capitolul VII BERBECUL ȘI LOGOFĂTUL Am ieșit în drum, m-am așezat pe patul și mușcând din codrul de pâine, am început să-mi legăn picioarele până în clipa când am văzut-o, la oarecare distanță, pe verișoară mea ce mare Mia. Am fugit înaintea ei, zâmbind printre lacrimi. M-a luat de mână și după ce m-a privit puțin, mi-a spus: -Mă da proastă mai ești, plângi pentru o vacă? Mia a intrat cu mine în
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
și tu pe ... Citește mai mult Capitolul VIIBERBECUL ȘI LOGOFĂTULAm ieșit în drum, m-am așezat pe patul și mușcând din codrul de pâine, am început să-mi legăn picioarele până în clipa când am văzut-o, la oarecare distanță, pe verișoară mea ce mare Mia. Am fugit înaintea ei, zâmbind printre lacrimi. M-a luat de mână și după ce m-a privit puțin, mi-a spus:-Mă da proastă mai ești, plângi pentru o vacă? Mia a intrat cu mine în
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
nu pornea și zăcea ca vaca în mijlocul drumului și o blestemau șoferii, iar ea dădea indiferentă din coadă, de vină era lipsa aceea acută de benzină, care s-a lămurit abia în ultimul episod, dar era deja prea tîrziu, pentru că verișoara frumosului ăluia cum dracu îl chema și care era poponete se lingușise pe lîngă fermierul ăla cu herghelia de cai și pînă la urmă nu se mai știa al cui era copilul pe care îl născuseră mai multe dintre protagonistele
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
cînd eu și uitasem de povestea asta, Vascodagama le-a dat de băut la toți bărbații din bar și a plecat acasă beat pulbere, de gît cu Mancuse, care îl înjura de soră-sa și de nepoată-sa și de verișoarele lui toate și îi propunea să se dea la ele, ca să mărească șeptelul și se oferea să-l ajute, dacă pusese ochii și pe vreo vecină mai mizdoasă, că așa se sprijină prietenii la nevoie, ca bețivanii în drumul spre
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
odată împlinită vârsta de optsprezece ani să se înscrie în armată și după ce-o primi bonetă cu stemă și bocanci cu tureatcă, știa bine, nici o fată nu-i va rezista. Până atunci însă, își urmărea printre ostrețele gardului o verișoară care, nu se știe de ce, făcea zilnic, pe la ora prânzului, baie în bucătărie cu ușa deschisă. Baie este mult spus! Mai degrabă semăna cu o ședință foto, dar nimeni în Gropeni nu auzise de așa ceva. După presupusa baie fata se
A DOUA VENIRE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358521_a_359850]
-
mai profundă, era un tot unitar, întâlnirile deveniseră o bucurie și despărțirile, până a doua zi, un coșmar. Abia așteptam să aibă loc nunta pentru a ne uni destinele și a locui împreună. Cu ajutorul gâștelor părinților mei și sprijinul unei verișoare de-a lor din Constanța, care a știut cui anume să le dea “cadou”, obținusem mutație în orașul Constanța, declarat la vremea aceea oraș închis de către Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe adresa unei mătuși. Acolo nu am locuit niciodată în viața mea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350679_a_352008]
-
de dragul ei, să renunțe. N-aveau copii, pierduse sarcină după sarcină în tinerețe, se aveau doar unul pe celălalt, la ce bun să se mai frământe? Pentru cine?... Trecuse vara, Ingrid își luase concediu, primul ei concediu, și plecase cu verișoara sa, Bettina, în insula Mallorca. Plănuiseră să meargă împreună, dar el în ultimul moment se răzgândise. Noroc cu Bettina, care s-a arătat dispusă să meargă în locul lui. Rămăsese acasă, trebăluise prin gospodărie, schimbase tapetul uneia din camere, ieșise de
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
îi spun o poveste. Dar de fapt eu mă gândeam ce să inventez . Mi-am adus aminte că eram la Bobota cu toții, adică eu cu bunicul Florin, părinții Anastasiei, Ionuț și Dana, sora ei Catinca de șapte ani și Iulia verișoară lor cu părinții Felicia cu Iulian. La Bobota era bună Viorica și Mătușa, o doamnă de aproape 80 de ani, care purta baston pentru că era suferinda cu picioarele. Petreceam acolo sărbătorile de iarnă. La Bobota e o atmosferă de vis
PAN,PAN AMERICANO..., POVESTIRE PENTRU COPII DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359365_a_360694]
-
de supărată și a sunat-o întâi pe mama, să-i reproșeze că nu mi-a dat educație, că sunt un golan, un afemeiat, un mitocan, un mincinos. Apoi a aflat soacră-mea, apoi soră-mea, apoi cumnata mea, apoi verișoara de la Târgu Jiu și în cele din urmă toate colegele soției mele care m-au privit întotdeauna ca pe un tip adevărat, ca pe un bărbat de casă care își iubește familia și nu ar fi niciodată capabil de o
UN RATAT CELEBRU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359362_a_360691]
-
Gata! Știu! La televizor!!! Păi, unde altundeva e mai accesibil? Unde în altă parte pot să mă duc astfel încât să mă audă și nevastă-mea, și maică-mea, și soră-mea și soacră-mea, toate în același timp? Ah! Și verișoara de la Târgu Jiu, că era să uit de ea! Scriu la un post de televiziune oarecare (nu am voie să spun care anume, deși știu că mai toate sunt la fel), îi sun, bat la ușa lor și sunt primit
UN RATAT CELEBRU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359362_a_360691]