637 matches
-
politicienilor burghezi"100. Cu excepția finalului axat pe un deznodământ moralizator decurgând din spectacolul prăbușirii paiațelor politicianiste ca piesele unui domino și a câtorva replici vizionare ale atotputernicului răzbunător Pamfil, această piesă cu un pronunțat caracter pamfletar se susține prin situații verosimile și bine gradate din punct de vedere dramatic. Din suita de reprezentări ale temei politicului, dintre care am precizat contribuțiile lui Liviu Rebreanu și Tudor Mușatescu, la care trebuie adăugate și piese precum Ultima oră, de Mihail Sebastian, Competența și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
piatră trimit de la o zare la alta, un cuvânt de bună vestire. Mâine e sărbătoare: Schimbarea la față. Adevărata schimbare la față a țării. Țara de mâine, Vizanti.101 În evident contrast cu viziunea caragialiană care promova invariabil mult mai verosimila imagine a imuabilității mascaradei politice, acest final profetic pune din nou în evidență, așa cum am observat și în analiza piesei Domnișoara Nastasia, caracterul prometeic al raportului de descendență Caragiale-George Mihail Zamfirescu. Domeniul tematic luat în posesie de Caragiale prin acte
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și ironie, sunt printre meritele incontestabile ale piesei. Este adevărat însă că explicitările care iau locul sugestiilor și tehnica monologului scindat forțează inutil convențiile teatrale. Am putea spune că acea vorbire "cu sine însuși" atribuită pescarului Iona este mai puțin verosimilă și mai puțin productivă ca "dialogul dublului monolog"93 beckettian sau ca "dialogul surzilor" din Cântăreața cheală. Această tehnică este totuși viabilă ca modalitate de generare a deriziunii, prin reflecția dedublată ironică, persiflatoare a propriei condiții grave. Aflat în burta
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să Înțeleagă precis de ce o fac. Urmează mesajul președintelui. Pe care se colează opinia guvernului despre cele petrecute: „A fost o Încercare de lovitură de stat”. Încă una. A patra, În numai cinci luni. Explicația prea stridentă pentru a fi verosimilă nu deranjează pe nimeni. Însă totul devine bizar, țiganii nu dau lovituri de stat, n-au făcut-o niciodată, iar oamenii cu tulburări de comportament, nici atît. Se solicită ajutorul oamenilor muncii. Răzvan Teodorescu descrie cu lux de amănunte didactice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
filmează nimeni. Pentru că dacă limitele pot fi făcute praf prin muzică sau orice altceva, atunci comunicarea, cea mai simplă și banală formă de comunicare devine sinonimă cu iubirea. O asemenea clipă, În realitate greu de imaginat, este aici atît de verosimilă prin harul regizorului, Încît se transformă În speranța de care-am amintit, temperată, e drept, dar nu mai contează, miracolul s-a produs, de finalul filmului, care readuce lucrurile la locul lor, În brațele derizoriului, cu litere albe pe fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
surprins jucîndu-se cu o domnișoară sub biroul oval, este chemat specialistul nr. 1 În diversiuni, De Niro. El inventează un leac simplu și ușor, la fabricarea căruia implică un producător de film, Dustin Hoffman. Planul: crearea În mase a iluziei verosimile și ultratelevizate că Albania a declarat război Statelor Unite. Astfel, pulsiunea erotică a președintelui va intra În binemeritatul ei con de umbră, de soție. Dar de ce Albania?, Întreabă cineva. Știi ceva despre albanezi? replică De Niro. Nu. Păi tocmai asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
asociate modelelor temperamentale hipocratice. În toate aceste cazuri, autorul ne atrage atenția, cu modestie, că [...] orice poveste muzicală este imposibil de zugrăvit într-un alt sistem semiologic<footnote Idem, op. cit., p. 18. footnote>, și că unele scenarii propuse sunt realiste, verosimile, iar altele utopice, posibile doar în plan teoretic, speculativ<footnote Idem, op. cit., p. 20. footnote>. Maniera enunțării temelor ne trimite cu gândul la compozitorul Dănceanu, care-i sugerează scriitorului cu același nume, ca toate secvențele cognitive expuse să fie anunțate
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
ocoli vasta, spinoasa și actuala problemă a fenomenologiei interpretării muzicale, punct în care se întâlnește, inevitabil, cu celestul Celi (permițându-mi să utilizez, aici, apelativul “inventat” pentru Celibidache de profesorul romașcan, Gheorghe A. M. Ciobanu). Conform acestui concept, unica realitate muzicală verosimilă se află în însuși actul intențional al conștiinței restitutive, care îl constituie. În fenomenologia muzicii, nimic nu e spus decât în funcție de ceea ce a fost și de ceea ce va fi. Actul restitutiv este un ritual de invocare a spiritului muzicii, pe
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
în accesele de somnambulism." (p. 498). Urmarea se știe: cele două Elene (Văcărescu și Bibescu) sunt surghiunite în străinătate de un rege convins că "infama bandă" era alcătuită cu precădere din femei. Dar dincolo de uneltirile mai mult sau mai puțin verosimile la care Elena Bibescu va fi participat în privința lui Ferdinand, meritul cel mare al pianistei e legat de lansarea lui George Enescu în fața publicului parizian, episod subliniat cu pregnanță de C. D. Zeletin: "La o largă cuprindere a vieții unui
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
în acele două luni cu iluzia că tânărul chirurg, viitor desfăcător pe cont propriu de dovleci umani, nu o va părăsi totuși văzînd-o că păstrează sarcina și o va lua în cele din urmă de soție? E o ipoteză extrem de verosimilă... PARTEA A DOUA I Era chiar în anul când războiul se termina; în primăvara următoare primii ordin de chemare: trebuia să mă prezint la București, la o școală de ofițeri de artilerie. Fusesem bine născut, îmi făcusem studiile universitare tocmai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acolo și ai putut să-i împiedici să comită... dar erau alte timpuri!" Asta e!" Matilda tăcu perfect detașată de ceea ce povestise. Nu eram sigur că scena se petrecuse întocmai, mai ales recriminările ei nu mi se păreau întru totul verosimile, parcă nu justificau gestul hotărât al celuilalt de a o retrimite imediat în țară, unde o aștepta un ins care nu-i mai dăduse voie să intre în casă. Fusese mai violentă? Cred că da și nu atât de îndrăzneață
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mine mai mult sau nu, așteptările chinuitoare ale unui divorț, stările ei rele de catalepsie psihică (așa cum avusese una în camera de hotel de la Sinaia, premoniție a nenorocirii care avea să ne lovească a doua zi, sau poate și mai verosimil expresie a unei vinovății paroxistice, tocmai pentru că se gândea la el și descoperea că îl iubește) toate acestea n-aveau să aibă, să zicem, o importanță decisivă, le-ași fi îndurat și ași fi ieșit învingător. Bun, dar dacă ea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
glas tare aceste gânduri, într-o formă însă, cum am spus, violentă, adică strigând. Bineînțeles că ai să-mi explici de ce ai venit să mă vezi atât de târziu și o să-mi spui ceva tot atât de verosimil cât a fost de verosimilă explicația pe care mi-ai dat-o a doua zi la Oraca după ce descoperisem cu o seară înainte în albumul acela chipul tău înconjurat de șapte hăndrălăi. Te-am crezut fiindcă te iubeam foarte tare. Te iubesc și acum la fel de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în necesitatea ca acestea să fie posibil adevărate și de a fi susceptibile de a proba teza susținută. Fiecare este liber să creadă ce vrea, dar pentru ca discursul jurnalistic să ființeze este necesar ca opiniile prezentate în cadrul acestuia să fie verosimile. Astfel, se poate argumenta o opinie care susține că accidentele de mașină apar din cauza vitezei excesive a șoferilor, însă se abandonează acceptabilitatea atunci când explicația dată vizează implicarea Băncii Naționale în deturnarea traiectoriilor autovehiculelor. În această perspectivă, acceptabilitatea trimite la dimensiunea
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
sunt comercianții, producătorii de reclame și consumatorii, însă intervin și instituții ale statului care reglementează și apără drepturile consumatorilor. Genuri ale discursului publicitar sunt: afișul, caseta publicitară, spotul radio sau televizual etc.. Pentru spotul publicitar, contractul de discurs vizează prezentarea verosimilă a calităților unui produs, într-o manieră persuasivă. Discursul publicitar are drept scop promovarea calităților unor produse, servicii, instituții, pentru a atrage atenția în vederea achiziționării, folosirii, frecventării. Relațiile dintre parametrii discursului publicitar sunt reprezentate în Schema 4: Schema 4: Schema
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
de status" se pot contura doar cu privire la perioada actuală, întrucât copiii nu mai pot fi puși în situațiile de viață în care au trăit părinții lor din simplul motiv că regimul comunist nu mai există. În aceste condiții, singura posibilitate verosimilă în privința formării de atitudini despre perioada comunistă rămâne socializarea. A treia posibilitate menționată de Glass, Bengtson și Dunham (1986) este "influența reciprocă" între generații. Și această ipoteză rămâne valabilă doar în privința atitudinilor despre ordinea socio-politică actuală, întrucât este dificil de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prinț, cu naivitatea cea mai copilăroasă, cu buzele încă tremurându-i de râs. Pentru că, atunci când minți, dacă strecori cu dibăcie ceva nu prea obișnuit, ceva excentric, ei bine, ceva prea bătător la ochi sau chiar imposibil, minciuna devine mult mai verosimilă. Am remarcat asta. Mie nu mi-a ieșit bine, pentru că n-am fost în stare... Brusc, se încruntă din nou, parcă dându-și seama ce spune. Dacă atunci, i se adresă ea prințului, privindu-l cu seriozitate și chiar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
liberă, că nu crede în vechea ierarhizare adoptată de lumea bună și nu recunoaște decât „problema feminină“. În sfârșit, voia să demonstreze că, după el, o femeie decăzută e chiar întrucâtva mai presus decât una nedecăzută. Această explicație părea foarte verosimilă și fusese acceptată de majoritatea vilegiaturiștilor, mai ales că era confirmată zilnic de fapte concrete. Ce-i drept, multe lucruri rămâneau neelucidate: se spunea că biata fată își iubea atât de mult logodnicul (după părerea unora, „seducătorul“), încât dăduse fuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pulberi cosmice difuzate. Pe teritoriul țării se vede toamna la est, înainte de răsăritul astrului zilei și primăvara la vest după apusul acestuia. Spectrul luminii zodiacale este o copie perfectă a spectrului solar și această explicație pare a fi cea mai verosimilă și prin urmare, lumina nopții provine, în mare parte, cam 60% tot de la Soare. 2.3 Bolta cerească - întâia călăuză Din cele mai vechi timpuri, cunoașterea astronomică a fost demnă de atenția umană și si-a lăsat urmele încă din
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
dă naștere vreunui sistem logic cu mai mult de două valori, adevărul și falsul.” (idem:128). P. Botezatu va încerca să treacă în revistă astfel de nuanțări ale adevărului, vorbind despre enunțuri cert adevărate sau probabil adevărate, enunțuri aproximativ adevărate, verosimile, plauzibile, credibile, enunțuri adevărate în limita unui grad de eroare. (cf. P. Botezatu, 1981:5-11). Dacă luăm în calcul distincția științe ale naturii / științe sociale și modalitățile de referință la realitate a enunțurilor, am putea spune că aceste nuanțări ale
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
uneori ne interesează opiniile celuilalt asupra unor fapte, evenimente, găsindu-le chiar „geniale”, totuși, de cele mai multe ori, noi căutăm adevărul celor spuse, cu alte cuvinte ne interesează mai cu seamă cunoștințele cu un anumit grad de certitudine. Adevărul sau cunoștințele verosimile le căutăm uneori dezinteresat, doar din dorința de cunoaștere, dar de cele mai multe ori dintr-un interes pragmatic: deținând o reprezentare sau cunoaștere adecvată, adevărată asupra lumii, noi putem acționa într-un mod adecvat, eficient în cadrul ei. Problema este: cum ne
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
dar de cele mai multe ori dintr-un interes pragmatic: deținând o reprezentare sau cunoaștere adecvată, adevărată asupra lumii, noi putem acționa într-un mod adecvat, eficient în cadrul ei. Problema este: cum ne dăm seama că intervenția discursivă a celuilalt exprimă cunoștințe verosimile sau doar opinii subiective? Sau mai curând, cum ne dăm seama dacă opiniile vehiculate discursiv sunt cunoștințe verosimile sau nu? Ca răspuns la aceste întrebări vom adopta poziția lui Popper, pentru care există trei categorii de căutători ai cunoașterii adevărate
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
putem acționa într-un mod adecvat, eficient în cadrul ei. Problema este: cum ne dăm seama că intervenția discursivă a celuilalt exprimă cunoștințe verosimile sau doar opinii subiective? Sau mai curând, cum ne dăm seama dacă opiniile vehiculate discursiv sunt cunoștințe verosimile sau nu? Ca răspuns la aceste întrebări vom adopta poziția lui Popper, pentru care există trei categorii de căutători ai cunoașterii adevărate și astfel trei posibilități de evaluare a opiniilor vehiculate discursiv. Verificaționiștii, sau justificaționiștii, pozitiviști, care „cer să acceptăm
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
numele de "Mănăstirea Frumoasa" ar veni de la o domniță frumoasă care ar fi fost exilată aici și care aici ar fi trăit toată viața. Este o afirmație fără acoperire. Alte păreri, atribuie acest nume, frumuseții priveliștii ce o înconjoară. Mai verosimile par însă afirmațiile legate de evenimente și personaje istorice reale contemporane înființării și trecerii ei prin vremuri. Din timpuri vechi și necunoscute, pe un teren de la poalele dealului Galata situat între vechiul târg al ieșilor și fortul târgușor de atunci
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
al unei filosofii noi, a fost criticat elegant de către Descartes care a dovedit inconsistența afirmațiilor lui. Lui Chandoux, arată Descartes, îi lipsește ca și scolasticilor, un criteriu prin care să deosebească adevărata știință de eroare sau de o concepție doar verosimilă dar nu și certă. În decursul aceleiași întâlniri, Descartes a demonstrat necesitatea fundamentării adevărului cert pe baze demonstrate riguros și mai mult, a evidențiat falsitatea multora din ideile considerate ca adevărate. Tot atunci și-a exprimat Descartes convingerea că adevărul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]