1,533 matches
-
nimeni. Dacă e cazul, nici măcar miorița proțăpită ascultătoare fix deasupra jeraticului. Între luptele fără capăt, românul zăbovește. Se repauzează în loisir. Se odihnește. Petrece cu neamurile, prietenii, cunoștințele, vecinii, dar, mai ales cu duducile. Și flecărește. Copios. E plin de vervă, are toane febrile, șuguie spumos, tremură de mândrie, se mortifică fastuos, își pune odăjdii cu răsunet, se scobește în dinții fanteziei. În timp ce stă răbunit în poziția voinicului, binecunoscuta rână națională, precum și cu nelipsitul fir de iarbă în colțul gurii, el
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
și l-a autoimpus; dar, desigur, și cu intenția publicării în străinătate, intenție curmată brusc de implacabila somație a morții. Novella este o fantezie ludică, o farsă zglobie, jucăușă, în care imaginația luxuriantă, extravagantă, a autorului se asociază cu umorul, verva și vivacitatea lui. Protagoniștii narațiunii sunt două figuri emblematice ale literaturii secolului 20: poetul, prozatorul și eseistul argentinian Jorge Luis Borges și tulburătorul, misteriosul poet portughez Fernando Pessoa. Înfocat admirator al lui Borges, Leo Șerban încearcă o parodie benignă, hazoasă
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
o relativizare treptată a oricărui accent excesiv. În final, cititorul capătă un mozaic de nuanțe pentru a căror descriere istoricul lasă impresia că nu a depus nici un efort, cînd de fapt totul e o punere în scenă făcută cu o vervă de comentator ironic. Din acest motiv, privit cu ochii lui Boia, trecutul își sporește claritatea și își pierde încordarea, umoarea lui sarcastică golind evenimentele de tensiunea patetică pe care au avut-o în epocă. Așa se face că cititorul simte
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
onoare neverosimilă - s-a văzut numit subsemnatul. Amintirile acelei perioade se îmbulzesc acum, neputîndu-se desprinde de figura acestui dascăl de mare vocație. Jonglînd cu subtilitățile gramaticești, Traian Blajovici putea aborda orice subiect de literatură cu o lejeritate și cu o vervă în care punea mai totdeauna un pigment de umor. Congener al membrilor Cercului literar de la Sibiu (a urmat cam în același timp cu corifeii acestuia, pe care însă, din cîte mi-am dat seama, nu-i prea simpatiza, cursurile Facultății
„Un risipitor fericit” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5334_a_6659]
-
M. H. S., doritori să afle mai multe decât știau până atunci despre creatorul Ingeniosului bine temperat, al prozelor din După 1900, pe la amiază, al romanului Nesfârșitele primejdii, al Toxicologiei și al altor scrieri care îi câștigase prin inedit, prin vervă și inventivitate. Ar fi prin urmare, simplificând desigur, două categorii de cititori vizați de cartea Gabrielei Gheorghișor, pregătiți să o întâmpine cu două feluri de exigențe. Una este a celor pe care i-am numit studioșii, cercetătorii cu predilecție ai
O carte despre M. H. S. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5224_a_6549]
-
nu mai reprezintă o continuitate firească. Privirea noastră ajunge doar pînă la vîrful sandalei, iar viitorul este amanetat la bancă, este o datorie". De fapt, stăm pe loc. Păcatul obștii autohtone ar fi o imobilitate cu pretenții de sapiență națională. Verva sarcastică a eseistului trece la calambururi: "Statul pe loc nu e același lucru nici cu statuia, nici cu statorul, nici cu statul pur și simplu. În statul pur și simplu e o filosofie, în timp ce în statul pe loc e cea
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
Poezie pe cont propriu În revista de cultură Caiete silvane, ce apare lunar la Zalău în ziua de "20 a fiecărei luni", cum putem citi în pagina a doua, Cronicarul a descoperit (numărul din octombrie 2009) un interviu plin de vervă pe care Daniel Săuca i-l ia poetului Claudiu Komartin. În ciuda simpatiei pe care i-o poartă, Cronicarul a tresărit neplăcut constatînd culorile în care tînărul poet zugrăvește epoca actuală: "Eu cred că trăim într-o epocă foarte deschisă și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6727_a_8052]
-
se discută despre felul de a fi al scriitorilor, dacă stau cu fața la perete când scriu sau deschid fereastra, ce mănâncă înainte de a se apuca de scris și o mulțime de alte lucruri ce stârnesc curiozitatea cititorilor. Sunt scriitori cu multă vervă în discuții. Sau în articolele pe care le scriu prin ziare, reviste. Declarațiile apoi, interviurile. S-ar putea spune că unii au mai mult talent în ce declară, decât în cărțile lor. Istoria literaturii române ar ptuea avea un capitol
Scriitoricești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6624_a_7949]
-
în care este scrisă piesa, diferit de cel al lui Creangă, deși la fel de "cult", de prețios, de ceremonios. Ca Sadoveanu, Iorga își impune și aici o limbă a sa proprie, care se vrea autentică, fiind în realitate artificioasă, lipsită de vervă imaginativă. N. Iorga rămâne primul mare exeget care l-a consacrat pe Ion Creangă în clasicitate. NOTE 1) Năpasta, în "Lupta", VII, nr. 1054/ 18 febr. 1890. Reluat în N. Iorga, Pagini de tinerețe, I, ediție de de Barbu Theodorescu
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
aproape de plăcerile și ritmurile vieții de zi cu zi. Unor creații dedicate eroismului istoric sau mitologic li se alătură altele cu subiecte mai frivole. Trupele de comedianți italieni alungate în 1697 de Madame de Maintenon sunt rechemate. Caractere pline de vervă - Arlequin, Scaramouche, Pierrot, Mezzetin - se reîntorc pe scenele pariziene. Toate patru apar de altfel în imaginea nocturnă pe care Watteau a intitulat-o Dragoste în Teatrul Italian și sunt prezente în numeroase alte lucrări ale artistului... Pierrot, figura centrală a
Watteau, poetul by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6564_a_7889]
-
cuceritorul eseu al lui Mihnea Rudoiu, inspirat de lunile petrecute de autor în Sudan. Textul se intitulează „I'll follow the sun. Sudan: loc încremenit" și este trecut la categoria reportaj, încadrare care nu l-ar nemulțumi pe Cronicar dacă verva autorului n-ar preschimba textul într-o veritabilă bijuterie de limbă. De aceea, articolul care se întinde pe patru pagini de revistă e mai mult decît un reportaj, este o reușită literară. Mihnea Rudoiu descrie ce a văzut la fața
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6398_a_7723]
-
al tainelor universului. Fatalitatea acestei superstiții e cu atît mai răspîndită cu cît nu e recunoscută de cei care o trăiesc. Umberto Eco are meritul de a nu-și ascunde nostalgiile care i-au hrănit odată interesul semiotic, de aici verva cu care se apleacă asupra unor teme a căror uscăciune descurajează de obicei pe cititor. Eco e un filolog care are darul de a nu plictisi chiar și atunci cînd erudiția lui atinge treapta pietroasă a considerațiilor de seacă specialitate
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
aluziile transparente la un Afganistan prezent, mai degrabă, în istoria noastră decât a lui Holmes. Mai abitir decât în primul episod, Sherlock Holmes (2009), detectivul, interpretat de un tot mai șleampăt și trivial Robert Downey Jr., se află într-o vervă bufonă cu pasiunea redescoperită a digresiunii limbute. Ritmul discuției, replici seci, casante, ironice, devine ritmul acțiunii, astfel încât, luat de val sau călare pe el, regizorul surfează vertiginos uitând de rațiunea fiecărei acțiuni și de sensul pe care prozatorul îl acorda
La circ cu Sherlock Holmes by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5006_a_6331]
-
modelul» critic al acestuia. E o cercetare de scrupul, atentă la toate nuanțele de atitudine și care scoate din aproximațiile folclorizate întreg episodul «realist socialist », restituindu-i toată epica de idee și atitudine, cu o acuitate interpretativă ce bate în vervă, dar rămâne în rigoare.” Și alți comentatori remarcă absența inflamării, semn că focurile de artificii nu prea mai sunt gustate. „Empatic și lipsit de prejudecăți”, cum bine îl descrie Sanda Cordoș, Alex Goldiș coboară în tranșeele perioadei 1948-1971 și îi
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
Shakespeare și Răceala. Nu concepându- l însă ca pe un colaj, ci ca pe un text cu un subiect coerent, unitar, cu o „poveste” proprie, care să includă atât temele operei soresciene, cât și subtilitățile ei stilistice, ironia și umorul, verva și hazul replicilor etc. Totul structurat la tensiunea unei existențe tragice, dominantă de imaginea suferinței și trecerii poetului în lumea de dincolo. Născocisem chiar și un titlu: La căpătâiul bolnavului. Mai târziu am vrut să-l schimb, dar Petru nu
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
combinată deopotrivă cu o anumită relaxare a moravurilor, dar și un conservatorism radical, o anumită senzualitate care face casă bună cu cruzimea, un neastâmpăr revolutionar arzând mocnit sub aparentul calm al administrațiilor imperiale în contrapondere cu o lene levantină, o vervă lingvistică în pasta atâtor limbi și dialecte, dar și un laconism spiritualizat etc. Ia ființă astfel un spațiu infinit de adânc, în care civilizația occidentală își proiectează dorințe inavuabile sau gustul pentru aventură. Balcanii devin un Orient mai apropiat, sau
Cu Orient Expressul prin Balcania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4955_a_6280]
-
cei mai buni prim balerini ai Operei, Bianca Fota și Gigel Ungureanu, în rolurile prime, Kitri și Basil, pe care le-au preluat, după întoarcerea dintr-un turneu. Reîntâlnirea cu ei a fost însă surprinzător de neplăcută. Duși de o vervă inexplicabilă la doi interpreți aflați în plină maturitate artistică, au făcut praf partiturile binecunoscute, nerespectând preparațiile, pauzele, nimic, dar adăugând de la ei înflorituri, exces de echilibru în prize, ca la circ. Unde a fost ochiul atent al maeștrilor de repetiții
Don Quijote din nou pe scena Operei din București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4409_a_5734]
-
de satiră politică, revoltă genuină și confuzie. Dar, deși e alert, aproape agitat, și nu evită să consemneze abuzurile la care e supusă populația, subliniindu-le în mod special pe cele venite din partea propagandei, tonul textului este plin de o vervă dată nu doar de aceste numeroase voci pe care le citează, ci și de un foarte discret, dar constant optimism. Nu avem decât să sperăm că el e întemeiat.
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4617_a_5942]
-
la Lido. După cum nu evită nici „târgul moldovenesc uitat de lume” de unde proveneau ascendenții unuia dintre eroi. Ce izbește în noul roman al lui Virgil Duda este diversitatea și mobilitatea, aptitudinea de a sări ușor peste timp și spații, cu vervă evocatoare și cu deschideri către probleme acute ale actualității: emigrația, terorismul, naționalismele, exportul de democrație (cu binefaceri și riscuri).
Noi teritorii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4652_a_5977]
-
la Lido. După cum nu evită nici „târgul moldovenesc uitat de lume” de unde proveneau ascendenții unuia dintre eroi. Ce izbește în noul roman al lui Virgil Duda este diversitatea și mobilitatea, aptitudinea de a sări ușor peste timp și spații, cu vervă evocatoare și cu deschideri către probleme acute ale actualității: emigrația, terorismul, naționalismele, exportul de democrație (cu binefaceri și riscuri).
Noi teritorii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4653_a_5978]
-
la Hobbes și Darwin. Azi, deși trofeul nu e adjudecat de vreo tabără, aplombul e de partea relativiștilor, aflați în ofensivă evidentă, în vreme ce absolutiștii bat în retragere, adunîndu-se în fortărețe conservatoare. Simon Blackburn reușește să fie imparțial și didactic, avînd verva unui profesor care știe să explice cu umor distincții dificile. Un volum care face din epistemologie o disciplină suficient de atrăgătoare ca să fie gustată de literați.
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
real interes, Spectacol cu Dimov (2002), transpune secvențe retrospective ale unor episoade avândui drept protagoniști pe cei doi corifei ai onirismului românesc (D. Țepeneag și Leonid Dimov), în imagini ce fascinează prin concretețea halucinatorie a tectonicii unui vis construit cu vervă minuțioasă și printr-o scenografie halucinantă, ce deplasează detaliile în avanscena poemului: „Or, domnul Leonid/ în blocul-stup, la catul IX,/ privind, ca într-un glob de rouă/ sau prin ocheane-ntoarse, strada/ cu lungi tramvaie, dedesubt,/ și-ncălecând cu gând abrupt
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
pînă într-atît de tern ca să nu poată fi însuflețit de un ochi înzestrat cu spirit. Eadem, sed aliter - acesta e principiul volumului: despre același lucru (tranziția), dar în alt fel, în funcție de virtuțile interlocutorilor. Pleșu, Doinaș sau Sorin Alexandrescu sunt în vervă și molipsesc tema cu ținuta lor și, dacă lăsăm deoparte excepția numită Mircea Dinescu, care face figura unui intrus care nu-și găsește locul în mijlocul intelectualilor pomeniți, toți își aduc partea de șarm personal. Tranziția e privită de vorbitori cu ajutorul
În mijlocul Purgatoriului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5779_a_7104]
-
anume și mobilat pe măsură. O balansare inspirată între inceptiv și exceptiv la Nichita Danilov, cel din Ambasadorul invizibil. Interceptivii lucrează declarat parodic, ironic, parabolic; nu ignoră regulile altora, ci le interceptează și le exploatează pe cont propriu cu o vervă molipsitoare și cu o mică vână tragică, dezîncântată, în fundal - sunt postmodernii, intertextualiștii, fragmentaliștii. Polifonia existențială/ scripturală îi excită și joacă dezinvolt voci, piste, interpretări posibile. Tratamentul fabulatoriu - unul cu efecte homeopatice - pe care îl aplică realului e varianta acutizată
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
dăduse de înțeles că sfîrșitul e aproape și-mi spusese că tatăl său vroia să mă vadă. Slăbit, întins pe fotoliul-pat din camera de lucru, „tapetată” de jur-împrejur cu cărți, era perfect limpede și prezent în conversație, ba chiar în vervă. Mi-am închipuit că va fi o vizită scurtă; am stat vreo trei ore, timp în care am tot vorbit amîndoi vrute și nevrute, acompaniați cînd de doamna Dorina, cînd de Nana. Își dădea seama în ce stare șubredă se află, dar
Ultimul mare „tîrgoviștean“... by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/5516_a_6841]