1,213 matches
-
și datează, de altfel, de la finele lunii noiembrie a.c., lună posacă, nedispusă la ghidușii, jocuri de umbre chinezești. Găzduită într-un bazin calculat pe lungimea și pofta de zbenguială a viețuitoarei, bazin în formă de opt și podit cu ceramică verzuie spre a da optima culoare micilor valuri electric create, dar a nu tulbura limpezimea de cristal grație căreia va putea fi urmărit în fiecare clipă prizonierul, acesta se va simți măgulit, cu atât mai mulțumit de noul său statut cu
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]
-
păzită de orice fel de minciuni sau fantasme! Am avut emoția de a urca scara celor 168 de trepte prin eșafodajul interior de oțel al Statuii, plănuit, cu mulți ani înainte, de constructorul Turnului parizian ce-i poartă numele. Pielea verzuie de oxizi a Zeiței, trupul înalt de peste cincizeci de metri cîntărind 90 de tone, creatorul ei de fapt, alzacianul Frédéric Bartholdi, avea să-l îmbrace în trei sute de foi mari de cupru scînteind, la începuturi, în soarele Atlanticului, dar pe
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
Cabernet Sauvignon în Bordeaux. În pofida numelor asemănătoare Sauvignon blanc nu are nicio relație cunoscută de rudenie cu mutația Sauvignon Rosé care se cultivă în valea Loirei, în Franța. Sauvignon blanc este un vin demisec, cu o culoare galbenă-canar cu reflexe verzui strălucitoare. Are aromă destul de intensă, amintind-o pe cea de iasomie sau de mirosul florilor de viță-de-vie. După o perioadă de păstrare, o parte din aromă este estompată și înlocuită de un buchet complex de învechire, care-i accentuează unicitatea
Sauvignon blanc () [Corola-website/Science/315956_a_317285]
-
câteva săptămâni înainte să nasc ajunsesem enormă. Eram complet circulară. Din cauza faptului că singurul lucru care mă mai încăpea era un soi de pulover, lung, din lână verde, și a faptului că, de la vomatul încontinuu, fața îmi era tot timpul verzuie, arătam ca un pepene verde care și-a tras o pereche de ghete și s-a dat cu puțin ruj. Acum, cu toate că nu mai eram verde, din toate celelalte puncte de vedere tot ca un pepene arătam. Ca un pepene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu toate acestea, începusem să mă tem de dragoste mai mult decật de moarte. După atậta abstinență, sậnii mei împietriseră, coapsele mele tremurau...Așteptarea clipei unice, a revederii, îmi dădea fiori.Toamna se așternu curậnd covor de frunze galbene, roșii, verzui. Satul îmi lipsea din ce în ce mai mult. Nu mai era de acum un sat în spațiu, ci unul în timp, măsurậnd orele tainice care mă despărțeau de Yon. În același timp, preocupările mele păreau a-l exclude pentru totdeauna pe cel cu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
aveam dirigenția era un coșmar pentru mine . Foarte mulți dintre profesori erau tineri, proaspăt absolvenți de pe băncile facultății, dar deosebit de pasionați de meserie. Acolo, printre schele și sonde, cu miros de petrol prin preajmă și cu licăriri soioase prin sticleții verzui ai ploilor de mai, școala dăinuie ca o fortăreață, cu o disciplină de cazarmă. Nimeni nu îndrăznea să rupă vreo floare, să arunce vreo hậrtie, să zgậrậie vreo bancă sau să nu învețe. Clasa era perfectă, cu elevi numai de
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
scap de această neliniște, un diamant mare cât aluna? Strânge odgonul, randa, trinchetul și ce mai vrei, cobe blestemată, acolo suflă, nu glumă! Toți dinții Îmi clănțăne groaznic, În timp ce o paloare de moarte mi-acoperă fața de ceară cu flăcări verzui. Cum de-am ajuns aici eu, care par Însăși icoana răzbunării? Duhurile infernului vor râde cu dispreț de lacrimile celui a cărui voce amenințătoare le-a făcut să tremure de-atâtea ori, chiar În sânul abisului lor de foc. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu se poate substitui un prizonier fără ca nimeni să-și dea seama, nu mai suntem pe timpurile Măștii de Fier... Naiv! Într-o sclipire Înțeleg, În timp ce călăul Îmi Împinge capul deasupra unui vas de aramă din care se ridică aburi verzui... Vitriolul! Mi se aplică o pânză peste ochi, iar fața e Împinsă În contact cu lichidul vorace, o durere insuportabilă, străpungătoare, pielea de pe obrajii mei, de pe nas, de pe gură, de pe bărbie se zbârcește, se jupoaie, e de-ajuns o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a plânge toată noaptea, aparent de foame. Alice spera ca în noaptea respectivă să nu se întâmple la fel. Știi, i-a spus ea pe un ton de conversație, lui Jake, care intrase în sufragerie cu două căni cu apă verzuie, fără lapte, am început să mă întreb dacă, pentru Rosa, n-ar fi o idee mai bună s-o alăptăm cu biberonul. —Cu biberonul? a repetat Jake. Alice a detectat în vocea lui o notă amenințătoare. A, evident, nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
haioși În robe cinabru. —Uită-te la fețele lor, Îi zise lui Wendy. Sunt incredibili! Wendy i-ar fi descris mai degrabă ca nespălați. Băieții erau murdari pe față, În nas aveau muci uscați, iar În colțurile ochilor o chestie verzuie. Mulți aveau și herpesuri la gură. Wyatt Își porni aparatul digital și-i făcu o poză unuia dintre micii călugări. Îi chemă să vadă poza pe ecranul aparatului. Băieții se arătară cu degetul unii pe ceilalți, râseră și exclamară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
supraviețuirea. Și dacă ar avea o emisiune, toată lumea i-ar admira. Și apoi SLORC-ului i-ar fi prea rușine să ucidă un trib care era numărul unu. La sfârșitul emisiunii, gazdele Își conduseră oaspeții la camerele lor. Primiră pături verzui Împletite din măduva tulpinilor fragede de bambus, iar bucățile erau legate cu sfoară grosolană. Rupert, Wyatt și Wendy zâmbeau cu gura până la urechi auzind că vor Înnopta În „bungalow-urile“ din smochinii strangulatori. Bennie remarcă dintr-o privire că podeaua era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe o mare agitată. Peste tot, locuințe sărace, oameni zdrențăroși și murdari, femei desculțe, copii anemici și palizi... Tiens, tiens! exclamă, la un moment dat, soția unui deputat francez, care zărise pe aproape un porc bălăcindu-se într-o băltoacă verzuie... Uite, uite... exclamă ea, adresându-se pe cât de uimită pe atât și de amuzată soțului său. N-ai crede că ne găsim la...? Și rosti numele, pe care nu mi-l mai amintesc, al unei localități neînsemnate din Nordul Africei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
răzbunare, în iunie 1884, a ticluit chiar el scrisoarea veninoasă prin care Eminescu era distrus. Ba chiar a pus-o în versuri și-a semnat-o: Macedonski , înainte de-a o împrăștia prin București. Foile volante, pe care, în cerneală verzuie, plutea marca otrăvitoare a infamiei, zburau de la Filaret la Cotroceni și din Podul Mogoșoaiei în Dealul Spirii. Oamenii vorbeau, puținii cu știință de carte le citeau celorlalți, mânia creștea la foc mic: încet, dar sigur. Un nume flutura pe buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de țigări. A așezat-o pe scaun în locul sacoșei. Apoi, cu un gest simplu, exact, a deschis și cutiuța, apăsând pe-o clapetă. Înăuntru, turnat în învelișul de lemn, un paralelipiped metalic, mic, rafinat, cu taste de lemn și geam verzui. „Nanocomputerul lui Camil Petrescu!“, am exclamat. „Nano...ce?“, s-a mirat Maria. Am privit-o cu surprindere. Mai auzise cuvântul, și nu reacționase; sau poate nu-mi aminteam eu bine? „Nanocomputerul este un computer miniatural, care funcționează la nivel atomic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
groase, carpetele nelipsite de pe Litoral: răpirea din Serai, lampa lui Aladdin, partida de poker dintre căței. Prin materialul plușat, buldogul îi pasa cu laba un as de treflă șoricarului pe sub masă. În rest, pereții arătau normal: albi, coșcoviți, cu floricele verzui pictate pe tavan. M-am uitat împrejur. Camera nu-ți oferea decât o fereastră, lată și joasă. Puteai s-o încaleci și săreai în grădină. Mihnea a acoperit-o cu un fel de draperie sau de perdea opacă, nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scria nimic pe ele sau se șterseseră semnele sau poate nu le deslușeam eu. Păreau în același timp lăcuite și uscate; unele cedaseră, brăzdate de mici crăpături care se întinseseră pe două-trei striații. Ecranul fusese plasat în centru, printre taste. Verzui, apos, cu o mică scrijelitură în partea stângă; avea dimensiunea unui timbru. Parcă semnase cineva pe el cu un stilet sau o șurubelniță fină. Tânărul Lupu a apăsat repede pe câteva taste și ecranul s-a luminat. Ne-am aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am întins poza. A apucat-o cu delicatețe, ca un adevărat colecționar de ceasuri, fără să-i atingă pelicula. Apoi a întors-o cu fața în jos și-a trecut colțul cu code-bar-ul prin dreptul ecranului. Am observat cum dreptunghiul verzui se stinge și se luminează de câteva ori la rând. Nu se-auzea nici un sunet, tastele nu mișcau, fotografia încremenise în mâna lui Lupu. A ținut-o deasupra ecranului încă vreo cinci secunde, după care mi-a înapoiat-o. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că semăn cu un moș), grămezile de vase murdare (cățărându-se pe pervazul ferestrei, cum le lăsam eu la prânz), firimiturile de pe masă (asta era de înțeles, nici pe mine nu mă încântau la alții). Îmi ascundea punga de medicamente, verzuie, adâncă, din care scoteam ba Debridatul, ba Pananginul, ba Nizoralul, în funcție de situație (totul era sortat pe mărimi, culori și forme, ca o colecție de mașinuțe). Unele medicamente purtau nume festive, copleșitoare: Rupan, Celebrex, Essentiale (ăsta îți dădea sentimentul indiscutabil al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu furnirul de cireș negru plesnit, fuseseră aruncate pe trotuar. Bufetul cu vitrină și trei ușițe cu cheie, care se deschideau în sus, ca aripile unui Lamborghini Espada, la fel. Acolo dormeau vesela de porțelan și tacâmurile nemțești de argint, verzui, cu arome de fier și mentă. Plonjase de la etaj și cufărul striat, cu capac din rafie și clapete aurii, în care bunica Aneta își îndesa pernele dolofane și răcoroase (exact cum îmi plăceau mie) și-o plapumă stufoasă de lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
singur picior și-o tăblie rotundă și inaccesibilă, ca-n „Lacto-Bar“. Un gest, o simplă atingere a degetelor, și farfuriile aterizau pe pardoseală, în zgomot de frișcă și lingurițe; le însoțeau paharele înalte și groase, umplute cu lichide roz sau verzui acidulate. Și, oricum, apăruseră cafenelele și ciocolateriile. Galantarele nu te ispiteau, deși păreau să colcăie de viață. În vitrina lor rece și alburie, tremurau niște creaturi ciudate: „negrese“ la pachet (cum or fi încăput înăuntru?); „Diplomat“ (o ruladă grețoasă, mustind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de ctitori sau poate doar de maniaci, unde suceai privirea, te lua-n primire un obiect imposibil: capsule, pastile, pietroaie, aripi, mutre de eroi, țepușe, arbuști, poeți, angrenaje. Specii hibride populau acum piețe și scuaruri, vopsite în rugină sau pișate verzui când de-oxizii eșapamentelor, când de găinațul păsărilor: la „Casa Scânteii“, Lenin fusese dat jos și-n locul lui aterizase o rachetă cu două steaguri înfipte-n capac; în Aviatorilor, trântiseră un disc metalic, ciuruit, pe iarba din scuar (i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
plasticul nu mai păstra același miros, aceeași consistență a Pif-urilor aduse de poștaș. I-am lăsat pe puștani sărutându-se sub brațul protector al „Marelui Clasic“ și-am trecut prin pasaj spre facultate. În jur, statuile aruncau străluciri metalice, iluminate verzui de poluare și becurile cu halogen: Asachi, mustăcios și-n palton de fontă; Mihai Viteazul, cocoțat pe cal, cu fesul ăla strâmb ca un stup de-albine; Heliade-Rădulescu, fiert de eșapamente și neoanele Băncii Comerciale. Era o zonă frumoasă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi pierdut lupta. Căci nici un luptător cu o sabie În mână nu l-a putut atinge. A câștigat. Nimeni nu mai rosti nimic. Fregata se legăna ușor pe valurile Mării Adriatice, iar căpitanul Cosmin Oană continua să privească jocul lor verzui și Înspumat. Primul vas de pescuit se apropiase la o sută de pași de fregata căpitanului Girolamo Estorga. Era o ambarcațiune simplă, cu o singură pânză, În care se aflau patru pescari. Plasele atârnau pe marginea de la babord, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
apă și transformau marea Într-un infern lichid. Abia acum, odată cu ieșirea de pe cursul Dunării, prin brațul Chilia, Întâlnea cu adevărat ceea ce i se părea una din formele infinitului. Bătea un vânt rece, iar valurile aveau o culoare ciudată, un verzui amestecat cu gri, o nuanță pe care nu văzuse la Adriatica. Sau, cel puțin, nu la mal. Deși era dimineață, cerul rămăsese Întunecat. Ziua nu reușea să pătrundă până la corabia lui Morovan și nici să facă din zbuciumul mării un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
aceea. -Haide! Imi zise el în timp ce eu stăteam cu ochii pironiți pe fotografie. Am ieșit amândoi pe terasă. Admiram de sus minunata cupolă de lumină așezată peste pământ și apă. Munții erau colorați într-un albastru-violaceu și pe cerul palid verzui se descifra o lumină blândă.Costash mă întrebă: -Ești logodit? -Nu. -Un tânăr atât de arătos... -Am avut mai multe aventuri, dar... -Dar ce? -Nu mă pot decide.Încă nu este timpul. Ador libertatea. -Pot să te rog să nu
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]