1,179 matches
-
curtea cu grădină . Pomi încarcați de roade, flori ce zâmbesc fericite, legume ce se doresc folosite se lasă mângâiate de razele diminetii.In fața casei străjuiește un măr împovărat de ani. În fiecare an omizile își încleștează trupul spiralat și verzui pe crengile perene. Primăvară , devreme, cleiul transparent , ca niște plasturi aplicați ad-hoc, sclipește în lumina caldă a diminetii.Acum merele aurii se înghesuiesc printre frunzele protectoare și râd că o grămadă de smaralde la sânul suav al tinerei prințese. Mai
GAZELA SI JUNGLA de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347390_a_348719]
-
ar începea să cânte dacă n-ar avea gura de sticlă o, glorie dumitale Veronica Micle cea care l-ai făcut o clipă fericit pe poet el trece asemenea unui echilibrist pe orizont în toga lui ce răspândește o lumină verzui roșietică în mijlocul oricărei toamne arde o candelă pe țărm un atom tăiat în două sângerează în paharul de pe masa văduvei o inimă înflorește (oh, și într-un târziu iată vedem realitatea fugind ca o cârtiță în fundul lumii) câtă tragedie
VERONICA MICLE, MIHAI EMINESCU, ION CREANGĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348853_a_350182]
-
un cer plin de sfinți cu Beatrice de mână; un cer plin de flori, de stele, luceferi, iubire, într-o primăvară universală, să luăm o gustare la umbra teiului lui Eminescu când razele soarelui întoarce fagurii luminii într-un roșu verzui peste florile și mirosurile lui într-un zumzet de albine? nu vreai să delirăm ca Shellei, o, eul nostru nemuritor, habar n-ai că nu știi de iubirea noastră care n-are legi în nicio fizică, ea se hrănește cu
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377049_a_378378]
-
de aproape, li se păreau deosebite, uluitoare. Străzile erau asfaltate cu pietre nestemate, trotuarele acoperite cu plăci de gresie albăstrii, aurii, cu încrustații de safire, rubine și smaralde, de-ți era teamă să pășești. Casele din marmură albă, liliachie, azurie, verzuie, cu încrustații de sidef pe la uși și ferestre, înconjurate de palmieri, cu revărsări de flori la balcoane și pe alei, în mii de nuanțe și culori, de-ți luau ochii cu sclipirile lor. Oamenii erau îmbrăcați în veșminte vaporoase din
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
fie? Revărsare de flori și fluturi în cascade de nuanțe? Pomi înfloriți într-un vârtej dansant? Sau un joc miraculos de raze?... Și, din acest ocean de culori, răsări un palat sclipitor de aur și argint cu scări de jad verzui și gălbui, coloane de smaralde și safire, iar trandafiri în mii de nuanțe se revărsau în cascade de pe acoperișul cu turnulețe argintii pe zidurile palatului, pe pardoseală și pe trepte, curgând în valuri pe alei, până hăt departe de palat
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
pâine drept antreu. Noroc avură cu Patriarhul, autentic știutor de vinuri. După cana de vin gustată, decretă: -Vinul servit e o băutură care se dă la mâncăruri grase, consistente, nu la fructe! Și-și trase pe farfurie o pară cam verzuie din care mușcă hulpav. Doar vinul îi acutizase pofta de mâncare! Îmbucătura îi produse mulțumire, așa că-și păstră figura satisfăcută. În vremea asta, Miramoț desfăcea în două o nucă, al cărui conținut ușor albicios îi făcu o mega-plăcere, încât nu
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
eu știu că te-apropii îmi privești mâinile și te miri că am și eu zece degete apoi fugi nici n-apuc să-ți șoptesc despre venirea ta să-ți dau o gleznă udă s-o săruți uit acolo ulcica verzuie cu sete cu tot te-aștept mereu sâmbătă dimineața în piața publică florile vin spre mine și deocamdată nu-mi pot înfrânge o primitivă stare de țipat * cuvântul meu spune că nu sunt de pe-aici el, cu carentele lui
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
a fost foame, frig și te-am ocolit! De mă vei ierta, iti promit îndată Că n-ai să mai fii, nicicand supărată! Trei pisoi A adus bună la noi Un coș mic cu trei pisoi Unul alb, cu ochi verzui Unul gri, cu ochi aslbastrui, Si-altul negru că de țuci Cu lăbuțele pătate, De zici că poartă păpuci, Mai frumoși nici că se poate! Cînd pe nume vrei să-i strigi, Negreșit poți să le zici Mieunica, Mieunel și
POEZII DIN VOLUMUL ,, PRIETENII COPILARIEI' (1992) PARTEA 1 de TELA MOCANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375921_a_377250]
-
tăvălug lumi hulește minte calomniază trage șforile tartarul blindat lins de-ai lui slugoi lepădați de târfele babilonului oficiale șerparii în gropi tutelare șerpi cu ochelari umflați în cozi de topor târâturi cu clopoței pe cranii boa constrictor aspide negre verzui vipere H cu scârbos corn burduhoase năpârci la zile festive kilometric maț de șerpi sâsâind strangulează planeta-n lung și-n lat moarte spoite piei năpârlite apoteoza golurilor în falsetul nimicurilor gonflabile în gură fanafaronului pocnesc de otrăvi obtuzii paingi
PAINGII DIN RAMĂ de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376028_a_377357]
-
Și lîngă mine parcă înflorește O scumpă și frumoasă mamă. Atîta armonie simt în jur Privind la cer cum zboară păsărele, Așa cum azi e vineri... Și mîine Duminica-nvierii. Pe delurele se ivește iarba Și grînele zîmbesc în haina cea verzuie, Doar ici colo se tot zărește Felii mai mici ce-s de zăpadă, că iată este, nu e! Dar, țin în mîini o mică floare Ce nici un om nu a văzut-o, E darul sfînt ce i l-am dat
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
parcă viața-ș reîncepe, Și lîngă mine parcă înfloreșteO scumpă și frumoasă mamă.Atîta armonie simt în jurPrivind la cer cum zboară păsărele,Așa cum azi e vineri...Și mîine Duminica-nvierii.Pe delurele se ivește iarbași grînele zîmbesc în haina cea verzuie,Doar ici colo se tot zăreșteFelii mai mici ce-s de zăpadă, că iată este, nu e!Dar, țin în mîini o mică floareCe nici un om nu a văzut-o,E darul sfînt ce i l-am datFrumoase-i și
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
tăvălug lumi hulește minte calomniază trage șforile tartarul blindat lins de-ai lui slugoi lepădați de târfele babilonului oficiale șerparii în gropi tutelare șerpi cu ochelari umflați în cozi de topor târâturi cu clopoței pe cranii boa constrictor aspide negre verzui vipere H cu scârbos corn burduhoase năpârci la zile festive kilometric maț de șerpi sâsâind strangulează planeta-n lung și-n lat moarte spoite piei năpârlite apoteoza golurilor în falsetul nimicurilor gonflabile în gură fanafaronului pocnesc de otrăvi obtuzii paingi
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
supureazăeternul zoilyagocainîn toți evii prin trânde sub tăvălug lumihulește minte calomniază trage sforiletartarul blindat lins de-ai lui slugoilepădați de târfele babilonuluioficiale șerparii în gropi tutelareșerpi cu ochelari umflați în cozi de toportârâturi cu clopoței pe cranii boa constrictoraspide negre verzui vipere H cu scârbos cornburduhoase năpârci la zile festive kilometric maț de șerpi sâsâindstrangulează planeta-n lung și-n latmoarte spoite piei năpârliteapoteoza golurilorîn falsetul nimicurilor gonflabileîn gură fanafaronului pocnesc de otrăviobtuzii paingi din râma ...în plasele lor se zbat
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
În reverențe stele îmbrățișează cerbii. Sub arc de cer senin sfidez minute stinse, Pe file-ngălbenite se-amestecă cerneluri, Din vechi fotografii surâd de iarnă ninse Figuri cu chipuri șterse, proscrise-n gări de cețuri. Vibrează cânt de nai în țurțurii verzui, Un gând se despletește din caier de ninsoare, Cu geana unui fulg aș scrie, dar n-am cui, Iubirea-i ațipită-n miresme de scrisoare. Referință Bibliografica: DIN CAIER DE NINSOARE / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DIN CAIER DE NINSOARE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376640_a_377969]
-
locuiau gazdele și bucătăria. În toate se intra dintr-un hol pe lungimea casei, din care pleca în capăt, scara spre etaj. Cel mai mult i-a plăcut bucătăria, mare aproape cât o cameră normală, cu o mobilă de culoare verzuie ca a oului de rață, așezată pe tot peretele din capătul camerei. Și aici pereții erau zugrăviți în culoarea spicului de grâu și la fel și tot cu niște dungi late la culoarea mobilei, așezate dintr-un colț în altul
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
începuse să consume alcool și să fumeze, ceea ce se pare că a contribuit la dereglarea sa psihică, sau i-a accentuat predispoziția spre dezechilibrul nervos. În 1887 pictase tabloul „Un pahar și o carafă cu Absint”, reprezentând licoarea de culoare verzuie din carafă și pahar care, a intoxicat o întreagă generație de artiști și literați. Între Van Gogh și fratele său Theo s-au ivit neînțelegeri și acesta scria: „Odată este o persoană normală, dulce, iar apoi devine egoist și rece
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
cu zâmbete gioconde. Te-am strigat din adâncuri, dar noaptea polară trecea spre zenit și obosit am adormit în brațele trandafirului pictat pe o mare. tăgadă nu-i Tăgadă nu-i și-n clipele arzânde mă ninge dorul cu clipiri verzui că beau izvor din mâna ta, iubire, izvorul tău, izvorul dorului. Și pietrele se pleacă a mirare sub palma ta-nflorită în lotușii albii iar timpul greu adoarme pe-a crugului cărare și visu-mi e colindă sub stelele târzii. Prin
PICTURA DIN SUFLET de LEONID IACOB în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369262_a_370591]
-
de prestidigitator, de papionul cu buline, de batista butonierei, hipergonflată. Dar mai ales... mai ales... de privirea brună, părelnic brună. Părelnic, pentru că mărturia fostului student Mihai Șora explică enigma acestei priviri: magistrul era ceacîr, unul din ochi era albastru, celălalt verzui. 18 decembrie E înduioșător cît talent avem în a ne dezavua, cîtă vocație (nou descoperită) în a ne adulmeca vintrele și a exulta în descrierea minuțioasă a zemurilor fetide. Nu știu alții cum sînt bulgarii, albanezii, rușii, sîrbii, care, probabil
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
foc de artificii al spiritului, un crez (și un program) estetic: cel al poeziei pure, fixat mai ales polemic, în contradicție. Poezia „tristă de însăși tristețea materiei” a lui Tudor Arghezi („fără mesagiu, respins de idee”), sincronismul lovinescian „ca o verzuie pastă”, cu a sa „durată curentă” ce se cere concurată printr-o poezie ridicată la totala depersonalizare, poemele în stil „pastiș sau pestriț” ale gândiriștilor, de la care B. se întoarce „cu un dezgust ilimitat”, noile curente poetice, avangardiste, în care
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
adesea să-l însoțesc pe Pașka în expedițiile lui de pescar, pe malurile înzăpezite ale Volgăi. Găurea gheața cu ajutorul unui puternic arbore cotit, își arunca undița în spărtură și rămânea nemișcat deasupra copcii rotunde care lăsa să se vadă grosimea verzuie a gheții. Îmi imaginam un pește care, la capătul unui tunel îngust, uneori lung de un metru, se apropia prudent de momeală... Bibani cu spatele dungat, știuci pestrițe, babuște cu coada de un roșu aprins se iveau din copcă și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
conducător, m-am luat după călugării ăștia care ziceau că știu ce fac și uite cu ce m-am ales! Cu bâlbâielile unui... unui... Apostol. Ce mă fac acum? Vorbise privind la hubloul larg prin care se vedea o stea verzuie, de parcă ar fi întrebat o divinitate aflată undeva între apele alburii ale planetei Praxtor, ultima Lume Agricolă a provinciei autonome Sagittarius. Dacă însămînțarea dăduse greș, nu mai avea altă soluție decât să ceară ajutorul Curții Imperiale și să-și asume
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
încleștat parcă în lumina torței puturoase pe care Abatele o folosise ca să-și lumineze drumul. Mișcările Abatelui îi atraseră Mariei atenția asupra capului bărbatului crucificat în stânga lui Iisus. Chipul se retrăsese, și, în locul lui, se putea vedea licărirea slabă și verzuie a unui... ― Scaner de retină? Care are configurația ta în memorie? întrebă femeia. ― Uneori, tehnologia este singura modalitate de a păstra un secret. Vocea, retina... ― Pot fi lesne imitate! Ideea asta era poate cea mai ingenioasă dintre capcanele puse acolo
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nu mai spuse nimic. Nici nu era nevoie. Kasser știa că nimic nu îl enervează mai tare pe tovarășul sau decât să se încreadă într-o judecată a cărei logică nu o putea pătrunde. 23. Chipul micuțului guvernator bătea în verzui. ― Vrei să spui că după toate chinurile astea, după investițiile incredibile și în tensiunea fantastică în care sunt condamnat să stau, trebuie să privesc șleahta asta de neisprăviți cum se transformă într-o ceată de zugravi? În ciuda furiei oficialului de pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lucru pe care ți-l amintești este că ai dat probe de sânge și că apoi cineva ți-a tăiat părul pentru ca să se potrivească mai bine cornul. Restul e întuneric. Johansson privi spre soarele al cărui crepuscul bătea ușor în verzui. Își amintea de un alt asfințit, de o altă ultima seară, pierdută undeva la poalele unor munți. De jos, ceilalți îi așteptau tăcuți hotărârea. Nu era ușor să mori a doua oară. Dar cine poate ști cu adevărat cum e
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
e să trăiești a doua oară? Nici viețile lor nu erau apărate de spectrul nefiresc sub care păreau că își trăiesc prezentul. Poate că halucinația asta, în care se trezise în pielea unui fel de maniac religios sub un soare verzui, nu era decât felul în care Dumnezeu se răzbuna pe el pentru păcatele vieții anterioare. Dar nu. Nu exista Dumnezeu. Dumnezeu murise. Duhoarea pe care o emana întreg Universul nu putea fi produsă decât de un hoit imens ca al
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]