3,798 matches
-
calde și liniile clare denotă imaginație și subliniază frumusețea portului femeilor yi. Se spune că încălțămintea brodată ar fi salvat viața unei mirese, motiv pentru care, tinerele de naționalitate yi poartă obligatoriu la nuntă acest gen de încălțăminte. Mai mult, veselia și armonia inspirate de acest detaliu vestimentar sunt parcă o invitație subliminală la o viață fericită și liniștită. Pliculețe ornamentale parfumate Pliculețele ornamentale parfumate fac parte dintre obiectele artizanale tradiționale din China, fiind folosite în general la păstrarea lucrurilor mărunte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
25 de deținuți în urma torturilor și bătăilor. Și toate acestea nu s-au petrecut nicidecum în secret, pe întuneric, cu cagule pe față - dimpotrivă, militarii USA și UK au umilit, au torturat, au violat, au ucis la vedere, într-o veselie, sub obiectivele camerelor video și aparatelor foto - cagule li s-au pus nenorociților de prizonieri... Iar Mr Rumsfeld, împreună cu alți responsabili din conducerea Armatei, n-au avut altă preocupare decât să înăbușe totul, fie și în sânge. Canalul de televiziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de singur că era În stare să vorbească și cu un șobolan. Și totuși, În acele clipe frumoase, la micul dejun citind ziarul sau ascultînd muzică noaptea, În fotoliul cel impozant, trăiam cîteodată un alt gen de fericire. Nu era veselia exuberantă a zilelor de altădată, din librărie. Era un sentiment mai cald și mai blînd, de culoare aproape cafenie. Uneori, ne lăsam duși de val și-l puneam pe Bird să cînte la maximum, În timp ce Jerry bătea toba pe brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se contopea cu tapetul de pe perete; puțina lumină iradiată de scala aparatului de radio avea efectul unei lămpițe aprinse În odaia unui copil - un copil care se teme de Întuneric. În clipa aceea, se auzi o voce rostind, cu o veselie găunoasă: „Noapte bună, copii, noapte bună!“ Individul se prăbuși Într-unul dintre cele două fotolii și Începu să-și treacă degetele prin părul plin de mătreață. Era limpede că se simțea mai bine șezînd; În această poziție, umerii largi Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
N-are importanță. Merită să risc. — Bine, dar aș putea să vă cred pe cuvînt și să mă las dus cu taxiul tocmai la celălalt capăt al Londrei! — Nu-i nimic, domnule. Puneți-mă la Încercare, răspunse bătrînul cu o veselie afectată. Poate vă vînd și o carte, ca să-mi scot pîrleala. Din pricina slugărniciei anticarului sau poate din cauza danturii lui stricate, Rowe se cam codea să-i facă serviciul cerut. — Ce-ar fi să-l rugați pe portar să vă ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
chinuise piesa bietului moș, încercând să sune ca Hendrix. Nu reușise. Era cam șapte și un sfert dimineața. Eram furios. - Bine, mișto, am îngăimat, trăgându-mi pătura peste urechi. - Zău? - Da, da... - Am mai învățat ceva, zise ea, pocnind de veselie. - Bravo, Mona, dar e șapte... - Ascultă! Începu să zgârie corzile cu furie. Știam prea bine ce încerca să împletească din notele zbuciumate: Ashes To Ashes al lui Bowie. Dar nu era bine, nu, nu era bine deloc, hotărât lucru. - Mona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pus și ea lui un inel, s-au sărutat, preotul a zis ceva ce n-am înțeles, lumea în biserică a zâmbit fericită și îngăduitoare, eu l-am felicitat pe Yves, apoi pe Anca, și am ieșit. Alte râsete, lacrimi, veselie. Invitații defilau prin fața tinerei perechi și urau casă de piatră. Unii mai sclipitori ziceau vorbe de duh. Apoi m-am dus și am tras mașina în fața bisericii. Cineva legase un balonaș de antenă. Era de prost gust, dar l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
grimasă Dar ceilalți vorbesc de pariuri, de pariurile despre el, fără să le pese că el îi ascultă. O agitație veselă și încrezătoare, cu bătăi pe umeri, care-l înconjoară pe doctorul Marne, glume vechi și zeflemele, dar în centrul veseliei e o zonă de respect, căci Marne e doctor, agent sanitar sau așa ceva, dar și pentru că e prietenul lor, sau pentru că e nenorocit și-și poartă după sine nenorocirile, rămânând mai departe prietenul lor. — Comisarul Gorin sosește astăzi mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu te culpabilizezi cu nici un chip. „Du-te la mall sau în alt oraș!” Du-te tu și-ți dă foc pentru drepturile veverițelor din Colorado, psiholog de doi lei, cu recomandările tale pentru midle age crisis la americani și veselia de ginerică prescrisă! La mall nu pun piciorul, la MacDonald’s nu mănânc. Ete, am patruzeci de ani fără trei luni, optzeci și două de kilograme, un pic de burtă și, dacă n-am murit pân-acum și nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
respingător și diform. Căpitanul dădu ordin să fie destupat un butoi de bere și altul de rom pentru marinari, În timp ce pasagerii degustau o băutură Închisă la culoare, păstrată În frumoase butelci de sticlă șlefuită și prin urmare, la puțină vreme, veselia deveni și mai contagioasă, iar subofițerul scoase din Învelitoarea ei o chitară veche și Începu să cînte, cu o voce adîncă de bas, un cîntec spaniol de demult. Curînd i se alăturară și marinarii, mai apoi pasagerii - printre care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dintr-o comunitate ca aceea, decît de intensitatea amintirilor sale. Oricît de mult s-ar fi Întors În timp, nu Își amintea nici măcar o singură zi În care să-i fi fost Îngăduit să se alăture uneia dintre manifestările de veselie și amuzament și nici măcar prin cîrciumi, În bordeluri sau În nopțile liniștite de pe vapor nu se socotise vreodată integrat În vreun fel Într-un grup de oameni, fiindcă se putea spune că prezența lui sleia pînă și cele mai Înfierbîntate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bine strânse și frica mea profundă, iar Brandy Alexander ridică privirea chiar în ultima clipă și-mi face cu ochiul. Dumnezeu ar trebui să știe să facă așa de bine cu ochiul. Ca cineva care-ți face poză. Dă-mi veselie. Dă-mi distracție. Dă-mi dragoste. Flash. Îngerii din rai ar trebui să trimită bezele așa cum face Brandy Alexander și-mi luminează restul săptămânii. Înapoi în cameră, scriu: Cine e? — Nimeni cu care ar trebui să te încurci, zice infirmiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fata de top are nevoie. Pe combina stereo e o poză într-o ramă argintie înfățișând o fată frumoasă pe un fundal uniform de studio, zâmbind unui obiectiv nevăzut, un fotograf invizibil spunându-i: Dă-mi pasiune. Flash. Dă-mi veselie. Flash. Dă-mi tinerețe și energie și inocență și frumusețe. Flash. — Prima familie a lui Brandy, familia ei naturală, n-a vrut-o, așa că am adoptat-o noi, zise Dia Rhea. Arătând cu degetul ei lung spre fotografia surâzătoare de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lați, perfect aranjați în gură, avea o față sănătoasă, mereu proaspăt bărbierit, ceea ce ți-l făcea simpatic, un amănunt cu o uriașă greutate psihologică. Dacă te uitai atent la el nici nu-ți mai aminteai de cîți inși omorîse. O veselie ciudată și lipsită de orice responsabilitate se năștea în cercuri din ce în ce mai largi de cititori ai ziarelor, ieșiseră glume, cîțiva comersanți vindeau pălării "Cocoș" ori tabachere care pocneau ca un pistol, la restaurantele înșirate pe Moșilor se servea "plachie Cocoș" ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-l înconjurau, capabil de nebunii și de lucruri înțelepte, așa cum se cuvine unui zeu. Îi venise în minte acest cuvînt încă din primul an cînd umbla lipsit de griji prin viile Vladiei, simțindu-se cuprins de o necunoscută, pînă atunci, veselie, ușurătate în respirație, în mișcări, chiar în gîndire, putea să creadă că se poate desprinde de pămînt doar cu un minim efort. Se vedea pe sine cum alunecă așa dintr-o parte în alta a așezării, lăsîndu-și obrazul și fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Era uimit. La așa ceva nu se așteptase. Dorința domnișoarei K. F. venea împotriva a tot ce se petrecuse pînă atunci în fiecare vară și toamnă la Vladia. Venirea prințului era într-un fel ca revărsarea anuală a Nilului, aducea prosperitate, veselie și încredere în Vladia. Dacă el îl făcuse să plece, într-un fel era pentru că prințul încălcase obiceiul, rămăsese și iarna. Era de părerea, ce vorbea!, avea convingerea că tot ce este mult, ce este prea mult este dușmanul normalității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de nimic ce mai era prin depozit și s-au dus care încotro. La Bercu, la Iacobescu, la Șmil deverul era tot mai scăzut, s-au făcut reduceri de prețuri, s-au inventat tot felul de tertipuri, o "săptămînă a veseliei", o zi pe lună cu loterii, Iacobescu s-a dus special pînă la București să se consulte cu specialiștii în branșă, "Universul" și "Dimineața" erau citite, răsfoite, buchisite, doar-doar se va găsi o soluție miraculoasă pentru a se salva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
același tratament. Când mergeau, duminica, la țară sau la pădure, părinții ei invitau doar familia lui Dan. Sanda și fetița ei rămâneau, mai întotdeauna, acasă. Într-o seară, Dali se întoarse târziu de la birou. Roșu la față și de o veselie gălăgioasă, Ema înțelese că tatăl ei băuse. Nu se întâmpla pentru prima oară dar Vanda îl apostrofa, de fiecare dată, turnând gaz pe foc cu glasul pițigăiat și mustrările vehemente. Trimisă la culcare, fetița ascultă cu urechile ciulite. Prefer o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să respire, să-și amintească ori să plângă. Nu mai vorbise niciodată despre soțul ei. Puținul pe care-l știa Luana îl aflase de la bunica. Nu ezitase să-i spună cât de mult îl iubise, că fusese ginerele preferat, că veselia debordantă și puternicul simț al umorului îi făcuseră prezența plăcută oriunde. Bătrâna se strădui să-și adune puterile. Ridică fetița pe genunchi și încercă să-i lămurească, simplu și pe înțeles, o parte din neajunsurile materiale și sufletești ale vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îmbrăcă treningul și călare pe bicicletă își oferi binemeritata evadare. Încet, încet, străzile prinseră viață. Urletele, chiotele, râsetele sănătoase, puseră stăpânire pe oraș. Ghiozdanele zăceau aruncate după ușă, uniformele dormeau cocoțate pe umerașe, mingea se rostogolea bezmetică în mijlocul drumului și veselia coborâtă din cui însuflețea jocurile nevinovate ale copiilor. Zâmbete sincere, bucurie de-a trăi și lipsă de griji, toate ca o ploaie benefică peste micul târg moldovenesc. * * * În scurt timp înțelese că ierarhia funcțiilor și puterea banilor se fac simțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fire închisă și reținută, nu vorbea decât cu prietenul lui de la Casa de copii. De altfel, elevii nu se înghesuiau să-i adreseze vreun cuvânt. Veșnic încruntat și incomunicabil, școlarii se temeau de el. Vându era scund și de o veselie debordantă, în totală contradicție cu apatia celuilalt. Îi curgea încontinuu nasul și zilnic tovarășa îl lovea peste față din pricina asta. Prima lovitură peste obrazul băiatului izbise urechile Luanei ca o plesnitură de bici. I se oprise inima în loc. Se așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vizită la neamurile mai îndepărtate și hotărâră să meargă cu toții la țară, locul de baștină al bunicilor. Au plecat de dimineață, "călare", Oliviu cu Ema cocoțată pe cadrul bicicletei. Între cei doi se stabili, din prima clipă, un atașament aparte. Veselia băiatului și verva nestăpânită au cucerit-o pe Emanuela iar faptul că Oliviu suferea de aceeași boală, greutatea, numai fizic nu și psihic, a făcut-o să privească, pentru prima dată, cu detașare, kilogramele în plus pe care le avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
scena acestuia oriunde se aflau. Era unica încântare, adevărata distracție, o desfășurare de forțe în toată regula. Dar nu ținu foarte mult. Dădu cel cu coarne și se dărâmă gardul pe undeva, la un spectacol și se duse naibii toată veselia. Tinerii au fost nevoiți să se întoarcă la muzica ușoară, monotonă prin apariția acelorași chipuri, cu melodiile ei lipsite de culoare și forță. Când Angela Similea își reînnoi repertoriul, aducând pe micul ecran acorduri ample și versuri calde, Luana simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
loc, rând pe rând, mai bătrâni și mai obosiți, profesorii celor patru ani de liceu. Doamna dirigintă slăbise îngrozitor, i se trăseseră obrajii și se zvonea că e foarte bolnavă. Director era acum profu de geografie, care apăru cu aceeași veselie debordantă pe care i-o cunoșteau foarte bine. În timp ce foștii dascăli îi priveau direct, în față, elevii, acum oameni în toată firea, cu familii și responsabilități, schimbați și maturizați, se analizau cu reținere. Dana Lupe se îngrășase îngrozitor. Era, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
oare, să facă? Se plimbă pe străzi, așezându-se pe toate băncile din cale. Se trezi că îngână un cântec vechi, pe care nu credea că-l mai știa. Înnebunise? O luase razna? Vizită familia Darie și afișă o așa veselie și dezinvoltură, încât Iuliana nu bănui, măcar, că se întâmplase ceva deosebit. La serviciu se comportă cu un calm și-o indiferență dezarmante. Își salută șefa și îi zâmbi, lăsând-o cu gura căscată. Intuia că se petrece ceva neînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]