426 matches
-
se mai poate trăi. Mihail Gorbaciov (soției, martie 1985) Cel mai periculos moment pentru un guvern prost vine atunci când el Încearcă să se reformeze. Alexis de Tocqueville Nu avem nici o intenție să rănim sau să destabilizăm RDG. Heinrich Windelen, ministru vest-german pentru relații intergermane Experiența istorică arată că, uneori, comuniștii au fost forțați de circumstanțe să se comporte rațional și să accepte compromisuri. Adam Michnik Popor, guvernul este din nou al tău! Václav Havel, discurs prezidențial (1 ianuarie 1990) În versiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
50 de divizii de infanterie și infanterie mecanizată, 16.000 de tancuri, 26.000 de mașini de luptă și 4.000 de avioane de luptă. Acesta este motivul pentru care premierii britanici (Margaret Thatcher și, Înaintea ei, James Callaghan), cancelarii vest-germani și liderii Belgiei, Italiei și Olandei au primit cu brațele deschise noile rachete nucleare și au aprobat amplasarea acestora pe teritoriile țărilor lor. Cel mai Încântat de alianța occidentală era François Mitterrand: Într-un discurs dramatic ținut În ianuarie 1983
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu numai că hrăneau iluziile nomenklaturii din RDG, ci Își făceau la rândul lor iluzii. Repetând de atâtea ori că Ostpolitik avea ca efect reducerea tensiunilor față de Est, ajunseseră chiar să o creadă. Preocupați de „pace”, „ordine” și „stabilitate”, mulți vest-germani au sfârșit prin a Împărtăși punctele de vedere ale politicienilor din Est cu care veneau În contact. Egon Bahr, un proeminent social-democrat, explica În ianuarie 1982 (imediat după proclamarea legii marțiale În Polonia) că, așa cum germanii renunțaseră la dezideratul unității
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rânduri declarații confidențiale și compromițătoare politicienilor est-germani aflați În vizită În Occident. Björn Engholm aprecia În 1987 politica internă a RDG drept „istorică”, iar În anul următor, colegul său Oskar Lafontaine promitea să facă tot posibilul pentru a tempera sprijinul vest-german pentru disidenții est-germani. „Social-democrații”, Își asigura el interlocutorii, „trebuie să evite tot ce ar putea Întări astfel de forțe”. După cum nota un raport sovietic către Biroului Politic din RDG, „multe argumente pe care noi le-am prezentat Înainte reprezentanților PSD
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
trebuie să evite tot ce ar putea Întări astfel de forțe”. După cum nota un raport sovietic către Biroului Politic din RDG, „multe argumente pe care noi le-am prezentat Înainte reprezentanților PSD sunt acum preluate de aceștia”20. Iluziile social-democraților vest-germani sunt, poate, de Înțeles. Dar ele erau Împărtășite și de mulți creștin-democrați, aproape cu aceeași fervoare. Helmut Kohl, cancelarul Germaniei de Vest În 1982, era la fel de dornic să cultive relații bune cu RDG ca și adversarii săi politici. El s-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nou În anul următor, la Înmormântarea lui Cernenko. Cele două părți au ajuns la Înțelegeri privind schimburile culturale și Îndepărtarea minelor de la granița intergermană. În septembrie 1987, Honecker devenea primul lider est-german care vizita Republica Federală. În același timp, ajutorul vest-german pentru RDG continua să sosească În ritm susținut (opoziția internă est-germană nu a primit nici un fel de sprijin). Înviorat de sponsorizarea vest-germană, Încrezător În sprijinul Moscovei și liber să expulzeze În Vest disidenții care Îi făceau probleme, regimul est-german ar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
granița intergermană. În septembrie 1987, Honecker devenea primul lider est-german care vizita Republica Federală. În același timp, ajutorul vest-german pentru RDG continua să sosească În ritm susținut (opoziția internă est-germană nu a primit nici un fel de sprijin). Înviorat de sponsorizarea vest-germană, Încrezător În sprijinul Moscovei și liber să expulzeze În Vest disidenții care Îi făceau probleme, regimul est-german ar fi putut supraviețui la nesfârșit. Cert este că părea imun la schimbare: În iunie 1987, demonstranții din Berlinul de Est care manifestau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a țării, deși, În mod oficial, granița rămânea Închisă. Est-germanii au Început să migreze spre Ungaria. La 1 iulie 1989, 25.000 erau deja „În vacanță” acolo. I-au urmat alte mii, mulți dintre ei căutând refugiu temporar În ambasadele vest-germane din Praga și Budapesta. Unii au reușit să treacă frontiera austro-ungară, care Încă era Închisă, Însă majoritatea au rămas În Ungaria. Până la Începutul lunii septembrie, În Ungaria se adunaseră 60.000 de cetățeni din RDG - În așteptare. Întrebat Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
conducătoare În Neues Forum, a mers până la a califica deschiderea Zidului drept „nefericită” pentru că Întârzia „reforma” și precipita alegerile Înainte ca partidele și electoratul să fie „pregătite”. Ca mulți intelectuali „contestatari” din RDG (fără a mai vorbi despre admiratorii lor vest-germani), Bohley și colegii ei nutreau Încă viziunea unui socialism reformat, curățat de poliție secretă și de partidul conducător, dar care să păstreze o distanță sigură față de prădătorul doppelgänger capitalist de la vest. După cum aveau să demonstreze evenimentele, această viziune era la fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sine reconfigurarea instituțională a Europei de Est. Ca de atâtea ori, soarta regiunii a fost determinată de evenimentele din Germania. Meritul reunificării Germaniei - un caz unic de fuziune Într-o epocă de fisiune - aparține, fără Îndoială, lui Helmut Kohl. Cancelarul vest-german a fost inițial la fel de ezitant ca toți ceilalți: pe 28 noiembrie 1989, el a prezentat Bundestagului un program pe cinci ani care conducea prudent la unificarea Germaniei. Dar, după ce a ascultat mulțimile est-germane (și după ce s-a asigurat de sprijinul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ci și urgentă. Era clar că singurul mod de a opri exodul est-germanilor Înspre vest (200 de persoane pe zi la un moment dat) era să aducă Germania de Vest În Est. Pentru ca est-germanii să nu Își părăsească țara, liderul vest-german s-a gândit să o desființeze. La fel ca În secolul al XIX-lea, unificarea Germaniei urma să fie realizată În primul rând printr-o unire monetară, căreia i-a urmat În mod inevitabil unificarea politică. Ideea unei „confederații”, sprijinită
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de a conduce țara spre unificare 3. Pe 18 mai 1990, a fost semnat un acord vizând o „uniune monetară, socială și economică” Între cele două Germanii, iar pe 1 iulie a intrat În vigoare clauza ei crucială: circulația mărcii vest-germane În RDG. Est-germanii Își puteau schimba acum mărcile slabe la rata extrem de avantajoasă de 1:1 (nu mai mult de 40.000 DM). Din acel moment, salariile au fost plătite În RDG În mărci germane, conform unui model paritar - un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
va produce la sfârșitul unei serii de schimbări imprevizibile din URSS și Europa de Est și atunci numai cu acordul sovietic. Dar Washingtonul a sesizat mai repede tendința prevalentă, mai ales după ce un sondaj din februarie 1990 a revelat că 58% dintre vest-germani erau În favoarea unei Germanii unite și neutre. Era tocmai situația de care se temeau SUA: o Germanie Întregită, neutră și necontrolată În centrul Europei, destabilizându-și vecinii de ambele părți. Așa că Statele Unite s-au angajat să sprijine obiectivele lui Kohl
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
recunoscătoare decât să și-o facă dușman; din perspectiva sovietică, o Germanie unită, prinsă (și strânsă) ferm În Îmbrățișarea Vestului nu era deloc un rezultat rău. Republica Democrată Germană nu era foarte iubită. Dar unii au regretat-o. Pe lângă intelectuali vest-germani ca Günter Grass și Jürgen Habermas, care se temeau pentru sufletul unei Germanii 8 reunite „mai mari”, mulți est-germani ce nu cunoscuseră altă patrie au Încercat sentimente confuze când Germania „lor” le-a fost furată. Două generații au crescut În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au primit subvenții din partea Germaniei Federale: slujbele lor, pensiile, transportul, educația și locuințele au adus cheltuieli uriașe pentu guvern. Pe termen scurt metoda a funcționat, confirmând Încrederea est-germanilor nu atât În economia de piață, cât În cuferele pline ale trezoreriei vest-germane. Dar, după entuziasmul inițial al reunificării, superioritatea și triumfalismul verilor din vest au Început să-i enerveze pe Ossies - sentiment exploatat de ex-comuniști cu oarecare succes la următoarele alegeri. Între timp, pentru a nu-i supăra pe alegătorii vest-germani - nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
trezoreriei vest-germane. Dar, după entuziasmul inițial al reunificării, superioritatea și triumfalismul verilor din vest au Început să-i enerveze pe Ossies - sentiment exploatat de ex-comuniști cu oarecare succes la următoarele alegeri. Între timp, pentru a nu-i supăra pe alegătorii vest-germani - nu toți au sărit În sus de bucurie la vestea unificării -, Kohl a ales să nu perceapă taxe. Pentru a face față noilor și masivelor ei angajamente, Republica Federală - care până atunci Înregistra surplusuri substanțiale de cont curent - a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anilor ’90, Germania s-a confruntat cu un val de crime Îndreptate Împotriva străinilor și a minorităților care i-a determinat pe unii comentatori să ridice probleme de natură mai generală: Günter Grass a acuzat indiferența egoistă a culturii politice vest-germane și entuziasmul orbesc al țării pentru o unire „nemeritată”, susținând că responsabilitatea pentru violența rasială (mai ales În orașele industriale defuncte, aflate În paragină, din fosta RDG, unde sentimentele xenofobe erau cele mai puternice) trebuia atribuită În mod direct elitei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
val de vandalism antisemit de la sfârșitul anilor ’50 și de dovezile tot mai numeoase că tinerii germani erau complet ignoranți În privința celui de-al Treilea Reich: părinții lor nu le povestiseră nimic, iar profesorii evitau subiectul. În 1962, zece landuri vest-germane au anunțat că istoria anilor 1933-1945 - inclusiv exterminarea evreilor - urma să devină un subiect de studiu obligatoriu În toate școlile. Presupoziția emisă de Konrad Adenauer după război s-a văzut infirmată: pentru sănătatea democrației germane, amintirea nazismului trebuia nu Îngropată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
așa cum o făcuseră În anii ’50, ori să Îi elogieze pe naziștii „buni”. În conștiința publică se Înrădăcina ideea că trecutul recent al germanilor era inacceptabil și rușinos. Proporțiile schimbării nu trebuie totuși exagerate. În anii ’60, unul dintre cancelarii vest-germani (Kiesinger) și președintele (Heinrich Lübke) erau foști naziști - o contradicție flagrantă cu imaginea de sine a republicii de la Bonn, sesizată prompt, așa cum am văzut În capitolul XII, de comentatorii mai tineri. Una era să spui adevărul despre naziști și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
transformă istoria germană În telenovelă, redând Într-o manieră facilă și comprehensibilă lucruri care ar trebui să rămână pe veci indescriptibile și impenetrabile. Dar efectul filmului s-a datorat exact acestor neajunsuri. Programat În patru seri succesive pe postul național vest-german, el a fost urmărit de circa 20 de milioane de telespectatori - mai mult de jumătate din populația adultă. Întâmplarea a făcut ca difuzarea lui să coincidă cu un alt proces, cel al foștilor gardieni din lagărul morții de la Maidanek, reamintind
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tranziție de la comunism la capitalism 627; tranziția de la stalinismul național la comunismul reformist 401 Cei Trei (Stalin-Roosevelt-Churchill) 105 CEJ - vezi Curtea Europeană de Justiție (CEJ) Central Intelligence Agency (CIA) 210 cenzură; Cehoslovacia - vezi Cehoslovacia; Europa de Est 524; Europa de Vest 347; În cinematografele vest-germane 250; Marea Britanie 349; petrecerea timpului În Uniunea Sovietică 549 Cernenko, Constantin 544-545, 561, 593 Černík, Oldøich 406 Cernomîrdin, Viktor 627 certificate „Persil” 65 Charles, John 712 Chesterton, G.K. 206 chestiunea germană 106, 109, 226, 229 Chiaromonte, Nicola 210 China; Albania
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Germania de Vest 387; Neues Forum 562, 564, 584; partid din Dresda 564; Partidul Socialismului Democratic 563; Partidul Socialist Unit 563; perestroika 563; programul sovietic de reeducare și denazificare 67-68; recunoașterea Holocaustului 748-749; refugiați 233-235; revoluția (din 1989) 561-564; sponsorizarea vest-germană 561-562; subvenții pentru fosta Î 588; ștearsă din Însemnările oficiale 588; tineri radicali 387-388; țintă 144; vizita lui Gorbaciov 562; vot măsluit 561 Germania de Vest; acceptarea În cadrul Națiunilor Unite 459; acorduri diplomatice cu Estul 458-459; aderarea la CEE 281-282
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu excepția celor de naționalitate germană. Aceste unități aveau să fie ulterior grupate în batalioane care să ducă un război psihologic american împotriva Uniunii Sovietice 690. Ideea acestui Corp Voluntar era pe placul unor congresmani americani, dar nu și al cancelarului vest-german, Konrad Adenauer. Pe 26 iunie, acesta din urmă a refuzat să găzduiască un asemenea CVL. Era convins că atît sovieticii, cît și vest-germanii ar fi considerat o asemenea acțiune ca fiind provocatoare și agresivă 691. Deși CSN a continuat să
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
serios de iritare în ceea ce privește relațiile între București și Washington. Și Moscova era îngrijorată, căci Pacepa deținea informații despre Pactul de la Varșovia. Administrația americană nu a pomenit nimic despre această trădare și singura informație apărută în presa americană provenea din cotidianul vest-german "Die Welt". Consilierul Departamentului de Stat, Matthew Nimitz, a sosit, în septembrie, la București, pentru a-l "mîngîia" pe Ceaușescu, însă nemulțumirea președintelui român nu era ușor de domolit 1957. Cel mai mult pare să fi suferit Nicolae Nicolae. Ceaușescu
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
România pentru a pleca în Germania Federală. Pe 31 mai, Hans-Dietrich Genscher a făcut o vizită la București, pentru a negocia un nou acord financiar, în vederea suspendării noii taxe de învățămînt. Deși acest fapt nu a fost dezvăluit publicității, ministrul vest-german de Externe se pare că a acceptat ca Bucureștiului să i se plătească o compensație de 7.000 de mărci germane pentru fiecare emigrant german 2232. Oricare ar fi cauza, taxa de învățămînt impusă de Ceaușescu s-a soldat cu
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]