3,681 matches
-
îți apare, sus pe-o colină, o biserică. De fapt, o mănăstire, ce-și croiește, cu trudă și osteneală, cu ajunsuri și neajunsuri, rostul în lumea în care trăim! Zi de zi - clopotul răsună în cele patru zări, pentru a vesti începutul și sfârșitul unei zile, pentru a chema la rugăciune poporul credincios, pentru a binecuvânta ținutul legendar. Suntem la granițuirea celor trei județe - Cluj - cu Țara Clujului și-a Feleacului, Bistrița - cu ținutul de basm al Țării Bistriței și noi
ŢINUT DE BASM ŞI LEGENDĂ, RENĂSCUT ÎNTRU SPIRITUALITATE ŞI DUMNEZEIRE de VASILE BELE în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 by http://confluente.ro/Manastirea_rohita_tinut_de_basm_s_vasile_bele_1331966161.html [Corola-blog/BlogPost/348282_a_349611]
-
tristețe azi trupul îmi îmbracă În numele iubirii ce am simțit o dată Să mai lăsăm să zburde fiorul vechi pe strună. Din ceruri stele ne-or veni aproape Pe margine de râu și ascultând povestea Vor duce peste tot prin ceruri vestea Ca să iubești o viață același om se poate. Și chiar de soarta ne poartă pe alt drum Iubirea ce-a dintâi e-aceeași și acum. Referință Bibliografică: Că mă iubești / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 245
CĂ MĂ IUBEŞTI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ca_ma_iubesti.html [Corola-blog/BlogPost/359320_a_360649]
-
Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului 22 Noiembrie 2013 Azi e ziua mea, azi fără tine, Ziua din toate cea mai presus, Îți mulțumesc Mamă cum se cuvinte Pentru nașterea vestită de sus! Acolo pe Deal era joi dimineața Și atâta lumină în căsuța noastră! Cu lacrimile tale mi-ai spălat fața Și-un înger parcă suspina la fereastră... Era în Postul Crăciunului, știu, Postul acela mi-a rămas de merinde
AZI E ZIUA MEA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Azi_e_ziua_mea_nicolae_nicoara_horia_1385103905.html [Corola-blog/BlogPost/372344_a_373673]
-
de amiază, Ce fericită e născătoarea de prunci! Dumnezeu să o țină de-a pururea trează. Azi e ziua mea, azi fără tine, Cu toamna sub pleoapele grele te-ai dus, Îți mulțumesc Mamă cum se cuvine Pentru nașterea cea vestită de sus... Referință Bibliografică: Azi e ziua mea... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1057, Anul III, 22 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
AZI E ZIUA MEA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Azi_e_ziua_mea_nicolae_nicoara_horia_1385103905.html [Corola-blog/BlogPost/372344_a_373673]
-
și l‑au osândit răstignindu‑l. Și iată, au trecut trei zile de la moartea Lui și unele dintre femeile care l‑au urmat au venit și au spus că mormântul era gol și li s‑au arătat îngeri care au vestit învierea Lui. Și au aflat că într‑adevăr „așa este cum au spus mironosițele femei, dar pe El nu L‑au văzut”. Și ochii lor erau ținuți închiși, ca să nu‑L cunoască. Atunci străinul, cu tristețe, dar cu fața blândă
DRUMUL SPRE EMAUS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stefan_popa_1398165078.html [Corola-blog/BlogPost/347864_a_349193]
-
Darie Publicat în: Ediția nr. 1679 din 06 august 2015 Toate Articolele Autorului Porunca a șasea Pe râul Velica, ce își varsă apele în râul Marea Morava, la sud de Beograd, exista, din vremuri străvechi, o localitate numită Jagodina, foarte vestită în istoria Serbiei. Era locul cel mai frumos de locuit pentru oameni care iubeau să cultive grâu, orz, secară, dar să și crească animale multe: vite, cai, oi, măgari, animale de curte. Localitate aflată într-un ținut de dealuri blajine
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1438833536.html [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CÂND LUMÂNĂRILE SE-APRIND Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1446 din 16 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Când lumânările se-aprind pe la ferestre-n fiecare casă, auzi colindători umblând nașterea Pruncului să o vestească. Cu bucurie strălucesc în noapte luminile speranțelor creștine și se deschinde-ndată orice poartă atunci când, colindând, Crăciunul vine! În clinchet viu de clopoței, spre ceruri, îngerească se adună cântarea sufletelor credincioase, așa cum e lăsat de datina străbună. La mesele împovărate colorat
CÂND LUMÂNĂRILE SE-APRIND de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1418711115.html [Corola-blog/BlogPost/367779_a_369108]
-
Și noră-si, casa pe care A ridicat-o-n răsărit. Casa aflată-n asfințit, O lasă mijlociului / Și-asemenea nevestei lui. Pe noi, care mezini suntem, / Ne-ndeamnă ca să rămânem Aici, în casa bătrânească. / Asta a vrut să ne vestească Mămuca. Priceput-ați voi?” Bărbatul ei a zis apoi: „Nevastă, bine ai grăit! / Așa-i, precum ne-ai tălmăcit!” Ceilalți atuncea au făcut / Precum crezură c-a cerut Baba, ‘nainte ca să piară. Bătrâna a murit spre seară. Nurorile, căci au
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1448553458.html [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
ginerele său. -Iar acum trebuie să mergem la Pilat, să cerem pază la mormântul nazarineanului pentru că ucenicii acestuia vor încerca să-i fure trupul și dacă vor reuși vor spune tuturor că acela a înviat din morți după cum a și vestit, amăgitorul. -Dar vor trebui să-l și arate viu și nevătămat preamărite arhiereu, deci cum vor face ucenicii, aceasta după ce îl vor fura pe cel mort? întrebă fariseul Boriel ridicându-se din nou din jilțul său. -Se spune că a
AL PATRULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_condur_1399757558.html [Corola-blog/BlogPost/350714_a_352043]
-
zboară niciunde Leandrul bunicii- lumina fulgerului foarte aproape După furtună printre crinii în floare singur motanul Miez de Cireșar- pe turla bisericii poposind îngeri Cântec de greier captiv într-o lacrimă- taina unei nopți (II) O crizantemă în cerdacul verii vestește toamna Bruma toamnei pictează ... Citește mai mult (I)Zbor de pescăruși-în amurg pe falezănici urme de pașiCules de gutui-primul an fără mamaplecată de-aiciLungi șiruri de ciorităind cale prin burnițăzboară niciundeLeandrul bunicii-lumina fulgeruluifoarte aproapeDupă furtunăprintre crinii în floaresingur motanulMiez de
GENŢIANA GROZA by http://confluente.ro/articole/gen%C5%A3iana_groza/canal [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]
-
această lume, dar și promisiunea unei vieți veșnice, cu totul diferită în comparație cu ceea ce se poate trăi pe acest pământ plin de păcate și suferință. Ca să zădărnicească lucrarea, cel rău își alegea mijloacele și oamenii săi. Întocmai cum sufereau apostolii când vesteau Evanghelia printre neamuri, așa și Theodoros și cu Artemios aveau de îndurat multe necazuri. Erau unii oameni batjocoritori, care luau în derâdere lucrarea, descumpănind pe cei slabi de credință. O altă cale a celui rău era de a întărâta autoritățile
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1432015240.html [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
în normal, iar oamenii reveneau iarăși în satele părăsite, căci pământul din jurul vulcanului era deosebit de roditor. În localitatea Catania, cei doi misionari tocmai întemeiaseră o biserică frumoasă de vreo patruzeci de suflete, care aveau o râvnă deosebită pentru noua credință vestită de Theodoros și de ucenicul său, Artemios. Erau oameni atât de dragi celor doi, care și-ar fi dat și viața pentru misionari. Credincioșii erau oameni simpli, unii agricultori, ații păstori. Acum, de când veniseră misionarii, aflaseră adevăruri atât de însemnate
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1432015240.html [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
-ul, Domnul cel Dintâi în toate, Ce cu patimă și sânge Poartă dar de Libertate. Astăzi S-a născut Minunea - Orbii să poată privi, Surzii s-aibă mângâiere Și-n auz glas de copii. Astăzi s-a născut Mesia, Cel vestit din străvechime, Să urce scară spre cer Pentru-Alesul din mulțime. Astăzi s-a născut Preabunul, Slăvitul Mântuitor, Să aducă pace în lume Și-un trecut cu... viitor. Astăzi s-a născut Preasfântul, Cerul ca de foc Îl cheamă - Să-mplinească
APĂ VIE… (COLIND DE CRĂCIUN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1419552484.html [Corola-blog/BlogPost/357634_a_358963]
-
cern Lin, peste rotund pământul, Căci s-au pogorât întregi Mântuirea și Cuvântul. Apele din a lor matcă, Munții cei înviforați, Sunt acum, la ceas de seară, Legați pe vecie, frați. În Preasfântă zi de-Ajun, Pelerini pornesc pe cale, Să vestească peste zări Dalbe flori, florile dalbe. Clipa Marelui Ajun Minunea să o vestească: Tot sufletul primenit Crăciunul să îl primească! Ceas de sărbătoare Sfântă, Cu-aromă de Copilărie, Fie ca Bunul, Blândul Prunc Să te transforme-n APĂ VIE! Cu
APĂ VIE… (COLIND DE CRĂCIUN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1419552484.html [Corola-blog/BlogPost/357634_a_358963]
-
Apele din a lor matcă, Munții cei înviforați, Sunt acum, la ceas de seară, Legați pe vecie, frați. În Preasfântă zi de-Ajun, Pelerini pornesc pe cale, Să vestească peste zări Dalbe flori, florile dalbe. Clipa Marelui Ajun Minunea să o vestească: Tot sufletul primenit Crăciunul să îl primească! Ceas de sărbătoare Sfântă, Cu-aromă de Copilărie, Fie ca Bunul, Blândul Prunc Să te transforme-n APĂ VIE! Cu drag, pentru oameni dragi, Gheorghe A. STROIA Decembrie 2014 Referință Bibliografică: Gheorghe A
APĂ VIE… (COLIND DE CRĂCIUN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1419552484.html [Corola-blog/BlogPost/357634_a_358963]
-
rândunele, stau neclintiți în veșnicia lor Carpații. Din Aiudul crud și-al deselor prigoane, și-a răstignit din suflet, jertfă, sfânt-altar, în piroanele lui Iuda a sculptat Icoane, poleind cu sânge, sfinți în Calendar. Din trâmbițele ființei, șoapte ne-a vestit neprihănirea jertfei sale de erou-martir, viața în credința-dreaptă ne-a mărturisit, cuminecat cu pâinea Hristosului Potir. Prin iubire a urcat în conștiință Taborul să nu moară în noi, niciodată credința: veșmânt durabil al Crucii, el, luptătorul pentru cei ce nu
SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1426587570.html [Corola-blog/BlogPost/363007_a_364336]
-
LIRIK: FELICIA STAMATIN*Marginea, Suceava - PICĂTURI DE MIERE (poezie) E-atâta liniște și pace în versurile Feliciei Stamatin! Este atâta culoare și senin, încât dragostea își încheagă nestingherit cântul, ce capătă conturul copacului pe ramurile căruia mugurii plesnesc grăbiți să vestească primăvara, frunzele înverzesc frenetic, ca să completeze clorofilia vieții. Iubirea este o ploaie caldă de vară, căzută în cascadă, răcorind inimile și aprinzând vraja visului de noapte, născut sub lumina lunii. Un vers clar, limpede, ce susură ca apa unui izvor
APRILIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1492692168.html [Corola-blog/BlogPost/370765_a_372094]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > M-AI PREFĂCUT ÎN LUT Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2041 din 02 august 2016 Toate Articolele Autorului M-AI PREFĂCUT ÎN LUT Apusuri care mor născând un răsărit Și nașteri care dor, vestind un nou venit, Iubiri care se pierd chiar fără nicio vină, Când nu pot deveni iubirea cea deplină, Sărutul tău pe buze, așa ca în povești, Avea puterea vieții pe care o trezești Din negura pierdutelor, dalbe depărtări, Din încă
M-AI PREFĂCUT ÎN LUT de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1470089576.html [Corola-blog/BlogPost/374188_a_375517]
-
Acasă > Stihuri > Cugetare > IOAN BOTEZĂTORUL Autor: Lucia Tudosa Fundureanu Publicat în: Ediția nr. 736 din 05 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului IOAN BOTEZĂTORUL În celula singuratic, Stă profetul meditând: A vestit împărăția, A fost focului solia, Și-acum moartea așteptând, Sigur vrea acum să fie, Isus vine din înalt? E Mesia din vecie, Din cereasca-mparatie, Este-Acela așteptat? Și-a trimis pe-ai săi sa-ntrebe: Ești Tu Cel mult așteptat
IOAN BOTEZATORUL de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Ioan_botezatorulnone_lucia_tudosa_fundureanu_1357447909.html [Corola-blog/BlogPost/350203_a_351532]
-
au înviat. Slabii-si capătă puterea, Si săracii Evanghelia, De la Cel mult așteptat. Iar Ioan este acela , Înaintea mea trimis, Cel ce-mi pregătește calea, Curățind cu grijă aria. E Ilie cel promis. În celula singuratic, Stă profetul meditind. A vestit împărăția, A fost focului solia, Și-acum moartea asteptind, A primit în dar răspunsul La-ntrebare chinuit. Domnul Isus este Unsul, Hristos ce va fi străpunsul, Mesia ce-a fost promis. Îndoieli cînd te-or cuprinde, Poti sa-ntrebi, nu
IOAN BOTEZATORUL de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Ioan_botezatorulnone_lucia_tudosa_fundureanu_1357447909.html [Corola-blog/BlogPost/350203_a_351532]
-
tabloul destinului uman. Doamne, cât îmi este de greu să las mintea și sufletul meu să primească această veste! Eram lipiți cu sufletul, nu treceau săptămânile, uneori zilele, fără să vorbim... Vorbea cu mine, vorbea cu Elena, soția mea, ne vesteam unul celuilalt toate clipele mai bune sau mai umbrite, ale noastre, deși le-am fi simțit chiar și de nu ne-am fi vorbit, atât de apropiați eram. Ne-a părăsit corporal, nicidecum sufletesc, rapsodul cântecului ardelenesc, doinitoarea, mângâietoarea inimii
LUCREŢIA CIOBANU MÂNGÂIEREA CÂNTECULUI, SUS, PE FRUNŢILE MUNŢILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1443704686.html [Corola-blog/BlogPost/381838_a_383167]
-
acesta întruchipa zeul însuși. Creștinați, vechii locuitori ai pământului nostru străbun, au legat ritualul sacrificării porcului de nașterea Domnului, ziua de Craciun, care avea să devină sărbătoarea vieții și a luminii, posibil fiind ca de aceea Iisus să fi fost vestit magilor de către o stea. La Ignat, în tradiția poporului român, pentru prepararea mâncărurilor de Crăciun se sacrifica porcul, crescut în ograda gospodarului cam de prin luna februarie a anului în care urma ca, în ziua de 20 decembrie, să-și
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Sarbatoarea_de_ignat_in_satul_romanesc.html [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
vorba între noi, nu se găsesc pe toate drumurile meșteri dăruiți cu harul fântânăritului! Dar să vezi minune! Când mergeau treburile mai bine, în sensul că se vorbea deja de apa cea bună și rece a fântânii, menită să devină vestită spre gloria familiei Duluman, poarta sări din țâțâni și în curte apăru un comando în frunte cu doamna Veruca înarmată cu o umbrelă, fiică-sa Elfida, înarmată cu mă-sa, mecanicul de tancuri Costel, sergentul cel săritor, plus niște mașini
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1420477231.html [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
spună care. Slujbă mare, în care ctitorii au fost tămâiați, apoi masa la care au fost invitați toți sătenii, inclusiv cei care sfărâmau printre dinți înjurături, foarte meseriașe, demne de cartea recordurilor. Nu lipseau desigur nici meșterii cei vestiți, mai vestiți chiar decât magii biblici, numiții Lae, Luță și Lică. Ultimul bandajat încă la cap, dar fără nici o urmă de ranchiună, însă, ca recunoscut maestru fântânar ce era, se tot învârtea printre meseni și spunea cu glas profetic: - Băiii, pare ea
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1420477231.html [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
asupra acestui Palat, care are menirea să slujească de acum înainte, din neam în neam, la întărirea noastră nebiruită pe aceste plaiuri. Biserica se bucură ori de câte ori vede, că puterea spirituală a neamului se întrupează în opere mărețe, care arată și vestesc tuturor vrednicia poporului român. Astăzi se încheie o epocă de rătăciri și asupriri istorice și începe alta de ispășiri istorice. Stăpânirea vremilor trecute a fost o stăpânire ucigătoare a sufletului românesc, stăpânirea care intră și se sălășluiește acum în acest
DIN SERIA: PRO MEMORIA CRÂMPEIE DIN ACTIVITATEA PASTORAL – MISIONARĂ A EPISCOPULUI DR. NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI (1903 – 1960; EPISCOP: 1936 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1477295665.html [Corola-blog/BlogPost/343119_a_344448]