790 matches
-
nimerești!“ Băieți, liniștiți-vă: „simțul găurii“ îl au mai ales fetele, nu voi; că doar ele sunt acelea care dețin aceste zone... După cum v am mai spus, vaginul fetei are aspectul unui tub turtit, la intrarea căruia se află un vestibul cu două posibile piedici: inelul muscular (obligatoriu) și himenul (opțional). Inelul muscular este acela care, contractându-se, poate face imposibilă misiunea de introducere, iar aceasta se întâmplă mai ales din cauza fricii. De aceea, este foarte important ca cei doi să
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
automobil sunt comparate cu un turn oblic și, pentru a descifra biletul unor prieteni este obligat să urce câteva trepte. Casele de pe strada Plevnei îi atrag atenția prin etajele adăugate fără nici o logică arhitectonică, consolidate cu scări de lemn strâmbe. Vestibulul, din care apare Emilia, chiar dacă este întunecos, e și acesta prevăzut cu o scară. Atâtea imagini ce țin de verticalitate în doar câteva fraze aleatorii! Perceperea ascensionalului deconspiră, conform uzanțelor imaginarului aerian, o anumită disciplină a formelor, dublată de cultul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ridicol și sordid al vizitatorilor: "...tânărul, după ce a ezitat câteva clipe, neștiind ce să facă, sau poate la un semn, neobservat de mine, al vreuneia din femei, se decide și, după ce bălăbănește puțin mâinile, se strecoară prin ușa deschisă în vestibul, fără să salute (...) Toată mișcarea asta produsă de venirea mea mă stingherește și mă întristează, căci știu bine că prestigiul meu de om nu a câștigat nimic..."429 În al doilea rând, se constată în acest pasaj o ironie manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
poate ajunge "cioplitor de trandafiri în piramide" (Ovoid astral XIV din același volum). Gesticulația și întregul său cod atitudinal potențează misterul travaliului său inițiatic. Dornic să treacă "jurământul tăcerii și al supunerii", neofitul pătrunde "în sanctuar/ alături de hierofant", parcurge "un vestibul negru", apoi un tunel îngust, după care coboară adânc sub pământ, ajunge într-o sală ai cărei pereți sunt plini de fresce simbolice, cu litere revelate de "Marele Preot", în fine, condus de "cavalerii/ cu săbii, făclii și ramuri de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
preced reprezentarea. Succesul eroului depinde în mare parte de aptitudinile sale de a-si juca rolul 166. Ascensiunea lui Georges Duroy este exemplara sub acest aspect: "Îl connut leș coulisses des théâtres et celles de la politique, leș corridors et le vestibule des hommes d'Etat" [Maupassant, Bel-Ami, p.64]. Românul ar putea suplini scenă teatrală, observă Ph. Hamon [2001, p.74, 75]. Și aceasta sub mai multe aspecte: mai întâi, constituindu-se că mimesis al lumii sociale care este deja o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
care acești esteți îl dau locuirii. În absența unei intrigi, romanul se transformă într-un inventar estetic, o sistematică trecere în revistă a fiecărei camere cu tot ce conține aceasta, fiecare "cameră" deschizând un alt capitol de roman à tiroirs: Vestibul, Salle à manger, Petit salon, Grand salon, Escalier, Cabinet de travail, Cabinet de toilette, Chambre à coucher, Cabinet de l'Extrême-Orient, Boudoir, Second étage, Jardin. Demersul romanesc s-a transformat, în parte, într-unul muzeal; fiecare obiect beneficiază de atenția
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Nietzsche este unul dintre acei gânditori care nu sunt nici adevărați, nici falși, ci numai vii sau morți. Acum, pentru Heidegger, lucrul aflat în chestiune în gândirea lui Nietzsche este pus în lumină nu atât în opera publicată, care rămâne "vestibul" sau "preambul", ci în însemnările postume pe care Heidegger refuză până și să le numească "fragmente", considerându-le gânduri duse până la capăt și în ceea ce ar fi trebuit să fie "opera capitală" (Hauptwerk), adică Voința de putere. Filozofia propriu-zisă a
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
se ridica îndemnul spre contemplație ca și cum liniștea dinainte s-ar fi spart în mod necesar în afirmarea unei nevoi tot de liniște. Urcară două trepte, deschiseră o ușă grea de stejar înnegrit la flacără și apoi lustruit. Intrară într-un vestibul lung, alb, în care lumina pătrundea printr-o mulțime de ferestre lungi și atât de înguste încât un om n-ar fi putut intra prin ele. Argatul care-i însoțea mai deschise o ușă și-i lăsă să treacă un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fi construit șase de aceleași dimensiuni. Sala nu are decât trei rânduri de loji, fără benoare; primul rând se află aproape la nivelul parterului; înălțimea lojilor e excesivă; ar încăpea cu ușurință un al patrulea rând; scena e bine proporționată; vestibulul, scările, culoarele, foaierul, totul e mare și comod. Spectacolul e realizat de o trupă italiană și de una valahă care alternează. În 1861, alcătuirea personalului Operei era destul de ciudată: tenor maghiar, bariton austriac, o primadonă poloneză și una americană; ceilalți
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
la care vom reveni mai pe larg în Capitolul 2: opera naturalistului olandez Louis Couperus Of Old People, la începutul căreia o femeie, Ottilie, aude vocea fostului ei soț, Steyn. a) Vocea puternică de bas a lui Steyn răsună în vestibul. În această propoziție putem distinge: 1. Un eveniment într-o fabulă (aici, fictivă): sunetul vocii lui Steyn. 2. Cineva care aude această voce răsunînd, sensibil fiind la timbrul acelei voci și la rezonanța surdă specifică pe care o dobîndesc sunetele
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
propoziție putem distinge: 1. Un eveniment într-o fabulă (aici, fictivă): sunetul vocii lui Steyn. 2. Cineva care aude această voce răsunînd, sensibil fiind la timbrul acelei voci și la rezonanța surdă specifică pe care o dobîndesc sunetele într-un vestibul. 3. O instanță naratoare care numește acțiunea și percepția acesteia. Agentul narator nu se menționează pe sine în acest proces. Ar fi putut foarte bine să o facă. În acest caz am fi citit "(Eu narez:) Vocea puternică de bas
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
numește acțiunea și percepția acesteia. Agentul narator nu se menționează pe sine în acest proces. Ar fi putut foarte bine să o facă. În acest caz am fi citit "(Eu narez:) Vocea puternică de bas a lui Steyn răsună în vestibul". Acest lucru nu schimbă nimic în analiza de mai sus. În principiu, dacă naratorul se referă sau nu se referă la el însuși nu afectează statutul narației. Atîta timp cît există un limbaj, există și un vorbitor care rostește sunete
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
iarnă. Aceste indicații arată că este vorba despre o ficțiune. Fabula este fictivă, inventată. Tipuri de "eu"-ri Comparați următoarele pasaje, dintre care numai d) este din Of Old People de Couperus. d) Vocea groasă a lui Steyn răsună din vestibul. Vino, Jack, vino, cîine, vino lîngă stăpînul tău. Vii? Lătratul vesel al terierului umplu holul. Graba sa frenetică îl mînă de-a berbeleacul pe scări, de parcă se împiedica de propriile lăbuțe. Of, vocea asta a lui Steyn! șuieră printre dinți
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
întoarse cu mînie paginile din carte. e) Stăteam liniștit, moțăiam în cameră. Dar, încă o dată, nu mi se permise să stau așa. De-abia am stat cinci minute că se întîmplă din nou. Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. Of, vocea asta a lui Steyn! f) Într-o zi, un domn pe care, ca să nu mai lungesc vorba, îl voi numi Steyn, a ieșit la plimbare cu cîinele, în timp ce nevasta îi ațipise în cameră. Vocea groasă a lui Steyn
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
asta a lui Steyn! f) Într-o zi, un domn pe care, ca să nu mai lungesc vorba, îl voi numi Steyn, a ieșit la plimbare cu cîinele, în timp ce nevasta îi ațipise în cameră. Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. Ea tresări la vocea lui, pentru că e foarte sensibilă la zgomote. Of, vocea asta a lui Steyn! g) Deși Steyn m-a asigurat adesea că ieșea doar ca să își plimbe cîinele, soția lui era convinsă că are o amantă. De
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
a asigurat adesea că ieșea doar ca să își plimbe cîinele, soția lui era convinsă că are o amantă. De fiecare dată cînd ieșea, ea se irita. Într-o zi se întîmplă din nou. Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. Of, vocea asta a lui Steyn! Dacă comparăm relația între "eul" narativ și ceea ce este narat în aceste patru fragmente, putem pune în opoziție d) și f) cu e) și g). "Eul"este subiect narativ în d) și f), dar
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
avem de-a face cu un roman, ne putem aștepta ca fabula să fie inventată, dar nu prea contează în acest caz. Acum, putem interpreta fraza ca: (Eu narez: (Eu inventez: (Ottilie focalizează:))) Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. Dacă vrem să arătăm pe scurt cum funcțonează fraza, o putem formula astfel: NE[FP(Ottilie)-Steyn]. Naratorul, focalizatorul și actorul, fiecare are identitatea sa, naratorul este NE, focalizatorul este Ottilie și actorul este Steyn. În e), se pare că
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
evenimentele vieții sale într-o povestire ce va explica eventualul său final (să presupunem că va avea loc un divorț). Putem interpreta fraza în acest mod: (Eu narez: (afirm autobiografic pentru a explica:)) Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. Această frază relatează evenimentul cauzat de actorul Steyn, perceperea lui de focalizatorul "eu" și actul narativ de naratorul "eu", ambele "eu"-ri numindu-se Ottilie. Astfel avem: NP(Ott.)[FP(Ott.) -Steyn]. Doi dintre cei trei agenți au același nume
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
a personajului față de care este părtinitor: FE[FP(Ott.)] -Steyn sau, cu trimiteri la nivelurile focalizării: FE1[FP2(Ott.)] -Steyn. Faptul că focalizarea nu rezidă exclusiv în NE reiese din fraza ce urmează: "Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul". La urma urmelor, Ottilie tresări la sunetul vocii lui Steyn. Presupunînd din nou că acest fragment face parte dintr-un roman, îl considerăm fictiv. Dar naratorul poate fi în plin proces de explicare a unor situații ca aceea din roman
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
fi în plin proces de explicare a unor situații ca aceea din roman în termeni mai generali de unde părtinirea semnalată mai devreme. Astfel, avem: (Eu narez: (Eu inventez cu intenția de a explica:)) Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. Acum voi lua în considerare faptul că naratorul se manifestă el însuși în textul său, se referă la sine ca "eu", în același timp gîndindu-ne că "eu" nu este personaj, că nu este actor ca în e). Acest caz poate
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
considerată ca fiind "adevărată". Desigur, nu se dovedește că ea chiar ar fi adevărată; ea abia dă seama pentru dreptul implicit al naratorului. Interpretarea acestei propoziții este: (Eu narez: (Eu declar ca martor:)) Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. De vreme ce naratorul pretinde fără dubii că depune mărturie, s-ar presupune că trebuie să lămurească cum a primit informația. În prima propoziție din g) așa se procedează: sursa lui în acel moment este Steyn însuși. Cu privire la restul fragmentului nu ne
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
edentație totală mandibulară, de etiologie plurifactorială, cu tulburări funcționale, evoluție lentă, complicații locale, loco-regionale și generale, prognostic favorabil prin tratament, netratat (fig. 1.52). Bolta palatină este ogivală, simetrică în plan transversal și verical, cu 4 perechi de rugi palatine. Vestibulul oral mandibular este liber, suplu, fără formațiuni patologice. Se observă plici alveole jugale și fren labial superior subțiri, cu inserție joasă în raport cu coletul dinților, unică. Arcada dento-alveolară mandibulară este edentată total, creastă edentată resorbită (clasa V Atwood), clasa B Mitch
Modulul 3 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (protetică şi tehnologia protezelor) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101014_a_102306]
-
TREBUIE SĂ MĂ SCHIMB. ANUNȚĂ-MĂ CÂND ASISTENȚA ESTE COMPLETĂ. MERSE ÎN APARTAMENTUL LUI, SE ÎMBRĂCĂ APOI ȘI SE ÎNDREPTĂ SPRE BIBLIOTECĂ. URCĂ PE O SCARĂ CARE PLECA DINTR-UN SUBSOL UNDE SE DEPOZITAU DOSARELE VECHI. SCARA DĂDEA ÎNTR-UN VESTIBUL DESPĂRȚIT PRIN DRAPERII DE BIBLIOTECA PROPRIU-ZISĂ. MARIN SE OPRI ÎN SPATELE DRAPERIILOR ȘI ÎL AUZI PE BURNLEY SPUNÂND: SE VA ÎNTÂMPLA DUPĂ ACEEA? \ NIMIC, RĂSPUNSE O VOCE BĂRBĂTEASCĂ. VREM DOAR SĂ ÎL DROGĂM, IAR ATUNCI CÂND VA FI SUB HIPNOZĂ, ÎL VOM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
intra în casă pe ascuns, pe căi lăturalnice, fie... Acționând cu încredere și calm, Marin se îndreptă spre ușa din față, o deschise încet, păși înăuntru și o închise cu atenție în urma lui. În dreapta lui, o lumină difuză emana din vestibul, în rest fiind întuneric. Nu se auzea nici un sunet în acea clipă simți o fericire, o euforie sălbatică, o emoție prea năvalnică, prea mare pentru a nu fi primejdioasă. Era exaltarea jucătorului care a mizat pe propria viață și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
râzând, în jurul fetei, s-o cunoască. ...Nu trecuseră decât câteva clipe. Iată, se auzea soneria. Semnalul pornise, prelung, perforând, ca un glonte subțire, pereții. Bărbatul aștepta al treilea țiuit al soneriei. În jur nu se mișcase nimeni. Se îndreptă spre vestibul, să deschidă. Au rămas, eventual, jumătate de oră împreună în hol, pe canapea, privindu-se, vorbind în șoaptă. Într-un târziu, s-a deschis ușa din stânga. Apăreau doi bărbați, con versând potolit. Au salutat, înclinându-se, din mers, aplecând și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]