597 matches
-
zile, pe când nu puteam spera că voi ajunge vreodată s'o văd, Portugalia reprezentase pentru mine un fel de tărâm magic, greu de închipuit. Puținele ei imagini la care aveam acces sporeau misterul, în loc să-l domolească. Emanau un anume farmec vetust, în răspăr cu simbolistica modernității de factură anglo-saxonă ce cucerise global "generația '68", zisă și "hippie". Cu ajutorul lui Dumnezeu - care mi-a permis să trăiesc mai mult decât mult-regretatului meu amic și magistru de limba portugheză, Marian Papahagi - am reușit
Frânturi lusitane - Tărâm al ambianţelor faste by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9848_a_11173]
-
242). După care adaugă o notă provocată de publicarea Raportului Final, document analitic unde este desemnat printre responsabilii experimentului catastrofic care a fost dictatura ilegitimă și criminală. În opinia fostului sacerdot ideologic, „avem de-a face cu o hipertrofică și vetustă colecție de invective politice extrase din arsenalul «războiului rece» (când taberele în conflict încercau să-și susțină, abuzând la extrem de răbdarea hârtiei, exclusivistele acuzații reciproce)”. Mai grav, consideră Popescu, „gruparea autoare (din aripa anticomunismului fanatic), exploatând o conjunctură nesperată, a
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
capăt de țară, se poate spune și așa: Ana Blandiana și Constanța Buzea: confesiuni lirice șaizeciste. De ce neapărat șaizeciste?! După buna mea știință, aceste cărți nu sunt antologii, textele lor sunt scrise în mileniul trei și nu au nimic...șaizecist, vetust, în stil și nici în pasul alert modern al ideilor. De ce această simplificare totuși vinovată în a privi scrierile celor care și-au început cariera în anii '60, dar care au ținut în plan estetic și civic, pasul solemn al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
nr. 1/2005): ,Autorii moderni sînt privilegiați printr-o atenție deosebită și prin aducerea la zi a viziunii critice în articole datorate atît unor autori mai tineri, cît și veteranilor... în timp ce unii autori ceva mai Ťclasiciť rămîn într-o ramă vetustă, favorizată și de faptul că același autor este obligat să interpreteze la distanță de un sfert de secol același scriitor pentru care probabil nu are multă simpatie" și încă (în Dilema veche, nr. 90/2005): , Mai multe texte referitoare la
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
vorbească apusenilor într-un tipar de emoție pe care aceștia nu-l mai pot pricepe. Cui i s-a amputat nervul religios (iar savanții occidentali sunt sterilizați în privința umorii mistice), apelurile la pocăință și comuniune îi vor suna anapoda și vetust. Drept care, erudită și serioasă, cartea se adresează teologilor, nu fizicienilor. Se pare că, în dialogul dintre teologie și știință, inițiativa trebuie să vină de la fizicieni, nu de la teologi. Aceștia din urmă suferă chiar de morbul scolastic pe care îl impută
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
ei, în era informaticii, când internetul constituie pentru tot mai mulți tineri adevărate cursuri sintetice de cultură generală, când lucrările de licență se pot rezolva la o bere”, este clar că Ibrăileanu, Lovinescu, Vianu, Călinescu, Perpessicius, Creția ș.a., sunt depășiți, vetuști, plictisitori... Aparent fără legătură cu cele de mai sus, după emisiunea tv, Haralampy mi-a sugerat titlul de mai sus revoltându-mă: -Iar vrei să-mi bagi pe gât vreun fragmențel din teza ta de doctorat “Creșterea, înflorirea și înmulțirea
Existențialism kierkegaardian by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12940_a_14265]
-
Pierre Michon, de un Pascal Quignard, de un Eric Chevillard, pentru a-i numi pe glorioșii paria, ca și pe izolații anahoreți, pe Villonii și pe Mallarmeii versiune 2.0 ai secolului XXI. Sorbona este astăzi una dintre cele mai vetuste, dar încă prestigioase instituții academice ale lumii, dar cînd au stat lucrurile altfel? Cînd n-au existat, la Paris, două tabere academice, cea a integraților cu funcții și mai ales cu notorietate, cea a marginalilor impetuoși, apoi, bașca suita de
Nu vă supărați, caut Franța. Mai locuiește aici? by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4638_a_5963]
-
rețeta punctului de mijloc între două extreme. Tactica aceasta, a alegerii întregului fără a privilegia vreo parte, de îndată ce e simțită de cititor, ajunge să plictisească prin repetare, la sațietatea de fond adăugîndu-se reacția de respingere a ticurilor dizgrațioase de morgă vetustă. Cine e personal nu poate recurge la barbarismul cazon al lui „personal, cred că...”. Un vademecum în marile teme ale filosofiei, scris de un spirit inteligent, cu vădite înclinații didactice, dar a cărui fluență expresivă e impersonală și emfatică - acesta
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
critici interbelici (Cioculescu, Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Perpessicius, Vl. Streinu) stăteau de veghe iar romancierii, ei înșiși, precum Camil Petrescu, M. Eliade, Sebastian, Călinescu, aveau distincte opinii despre arta lor pentru a mai fi posibilă capotarea în neosămănătorism cu a sa vetusta ideologie literară. Luat de apă reconstituirii evoluției genului românesc și de controversele în legătură cu modernitatea să, am omis să menționez că tot acest excurs e prilejuit de apariția cărții (de fapt, o ediție) a d-nei Carmen Matei Mușat, Românul românesc interbelic
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
să intereseze rămâne valoarea. Nu este vorba nici de a îmbrățișa exclusiv, nici de a diaboliza cultură recunoscută de stat, ci de o abordare a oricărei culturi pe linia valorii. Atacul a confundat optică axată pe valoare cu un centralism vetust, pe care nimeni nu-l apară. Vechea strategie a proclamat desemnarea de „manageri culturali” în institutele din exterior, pe durăte determinate, cu posibilitatea prelungirii. Astfel de manageri au avut, cum atestă documentele, rezultate modeste și o orientare nesigură în cultura
Marga, bilanț la șase luni de ICR: am stopat excesele, clientelismul, partizanatul by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/80139_a_81464]
-
care nu are apetență pentru deus absconditus, Dan C. Mihăilescu admiră natura și își găsește refugiul în ea. Singurele desfătări îi sînt date de concretețea sălbatică a locului, fauna și flora părîndu-i-se mult mai frumoase decît smalțul șters al icoanelor vetuste. Senzația pe care ți-o lasă e că cele mai bogate clipe i-au fost prilejuite de contemplarea cuiburilor de rîndunici, de silueta chiparoșilor băștinași și de lujerul irișilor împodobind incinta schiturilor. Toate aceste detalii - descrise mustos cu o limbă
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
impulsivitatea cromatică și ecorșeul psihologic nu sînt decît invocații, jocuri secunde, umbre livrești ale unor tipologii de inventar. Mirela Trăistaru ,,înrămează” totul într-un decor edenic, într-o lume de arabescuri și de motive florale de un decorativism tandru și vetust. Dacă expresionismul său este transilvănean sau, mergînd mai departe, nordic, întregul fundal și ,,cadrul”, în totalitatea lui, sînt de origine central-europeană și, în particular, vieneză. Toposul cultural al Mirelei Trăistaru este Sezession-ul austriac în varianta lui cea mai autoritară, aceea
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
ciclului omonim, ea a avut de înfruntat suma de prejudecăți a unei lecturi revolute și, ca să fiu sincer, ideologizate. Căci balanța critică n-a evaluat, atunci, legitimitatea estetică a noului demers, ci puterea de justificare a vitalității unei direcții strategice vetuste. Apărută de curând la Editura Cartier, cea de-a treia carte a lui Claudiu Komartin, Un anotimp în Berceni, conține, printre altele, o severă punere la punct a întregului sistem de interpretări dirijate pomenit mai sus. Inspirat mi se pare
Poezie și deziderat by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7262_a_8587]
-
Ori într-una în care cele două se întîlnesc? Dedicația autorului, prin omul vechi care se consideră, ar sugera această ultimă interpretare. Cumva în răspăr cu idolatria noului, considerat îndeobște de la sine înțeles ca superior, poetul își afirmă nu caracterul vetust, ci încrederea într-o ordine eternă a lumii, sustrasă temporalului. Coperta lui Onisim Colta merge către aceeași idee - o carte îngroșîndu-se din ce în ce, dar ale cărei pagini, bănuim, cuprind același lucru - cartea tinde să devină Cartea. Citîndu-l pe
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
nefiind altceva decât multiplele fațete ale unei realități radiografiate cu o privire scrutătoare care îl transformă pe Molero în-- tr-un filozof, preocupat de descifrarea sensurilor propriei sale existențe în contextul în care este inserat. Machado cristalizează imagini dintr-un cotidian vetust și face din fiecare personaj în parte o insulă umană. Recent publicat în Franța, revistele culturale pariziene, de la "Magazine Littéraire" la "Fígaro" au apreciat romanul drept "una din marile cărți ale secolului". După spusele autorului, romanul nu s-a încheiat
Ce spune Molero by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/9897_a_11222]
-
dintre literatură și istoriografie, întrebarea legitimă ar fi: unde să plasăm mai adecvat miza și performanțele scriitorului Nicolae Iorga, în ce gen literar? Ca poet, cum s-a prezentat la debutul în volumul din 1893, este astăzi complet neinteresant și vetust. Ca dramaturg, a fost foarte productiv, exploatând subiectele istorice, dar abundența retorică îl face greu de suportat. Și totuși, I. Negoițescu l-a considerat pe Iorga funciarmente un dramaturg, în fondul originar al personalității sale: "Concepând istoria ca teatru, Iorga
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
aromă, în loc să se ridice la tenta unui buchet memorialistic, se pierde în nuanța critică a articolelor de actualitate: recenzii, comentarea unor emisiuni tv, încondeierea unor figuri politice ale momentului. Cititorul resimte ruptura ca pe o schimbare de parfum: de la mireasma vetustă și totuși fascinantă a unei lumi apuse la izul înțepător al unor urgențe palide și trecătoare. Oricum, o carte al cărei stil ține de un tipar spiritual pe care generația de azi nu-l poate imita, și asta nu doar
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
Dinu Bădescu una din cele mai pucciniene arii-portret. În decorul mansardei înghețate îl asculta Mimi: Valentina Crețoiu. Venea imediat și cristalul pur din vocea ei: Ai mei îmi spun Mimi, Al meu nume e Lucia. Fragilitatea romanțioasă a unui text vetust (după Henri Murger) era structură firavă a unei sintaxe muzicale a cărei originalitate nu avea pentru noi nici un sens estetic. De unde să fi știut atunci că Puccini nu-și uita niciodată modelele: pe Mozart, pe Verdi, pe Wagner! Pe fiecare
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
limbajul criticii se învechește mai lent decât acela al prozei sau poeziei. M-am înșelat. N-a trecut decât ceva mai mult de trei sferturi de secol de la comentariile lui Aderca și un stil înflorit și perifrastic le face aproape vetuste.
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
aptitudinea psihologică a genului epistolar. Nu ne mai arde de așa ceva și nici nu mai găsim vreun folos în contemplarea estetică a unor mesaje cărora astăzi le pretindem un singur lucru: transmitere rapidă de informații utile. Restul ține de dantelăria vetustă a unei epoci cînd oamenii aveau timp să scrie. Acum nu mai au timp, și de aceea nici de scrisori nu le mai pasă. Schimbarea aceasta e radicală și ireversibilă, în ciuda stăruinței cu care ne repetăm că e-mailul a păstrat
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
Matei Iliescu (1970) al lui Radu Petrescu este un excelent roman de dragoste, plasat într-o lume provincială, interbelică, de avocați, judecători și profesori, reuniți periodic în saloane unde se cântă muzică clasică și se conversează în franceză. Această lume vetustă și mediocră este filtrată prin perspectiva unui adolescent, cu o fire sensibilă de artist (Matei Iliescu), care se îndrăgostește de o femeie căsătorită (Dora Albu, soția avocatului Jean Albu, mult mai în vârstă decât ea). Matei și Dora își cultivă
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
precizie metronomică, în fiecare zi, la 11.30 a.m., cînd tunicile roșii - semețe și aparent intangibile - intră, pedestru și călare, în sunet de fanfară militară, pe poarta din stînga a palatului, pentru a-și înlocui colegii din ajun) are ceva vetust, constituind un anacronism deplasat. Pentru vizitatorul din țară balcanică, realitatea devine însă puțin diferită. Faimosul gentlemandin istoria britanică pornește de aici, din educația elitistă a cercurilor nobiliare. Dacă, în istoria lumii, avem un standard absolut A fi gentleman, în România
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
Olofsson și Marten Landstrom ne-au făcut să credem că tânărul creator român preferă să-și exercite talentul în muzica de atmosferă a unor închipuite tablouri pitorești ori în parodierea fără prea multă ironie a unor opere imaginate ca fiind vetuste, ceea ce concordă cu setea lui enormă, pantagruelică de forme care vizează atât geografia cât și istoria artei sunetelor, îndemnându-l (prin analogie) să înghită marea muzică împreună cu arhitecturile și bibliotecile acesteia. În acest peisaj, clujenii Șerban Marcu, Adrian Borza, Cristian
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
poate că erau, răzlețe, eșantioane pe la Securitate?). Nimeni nu va putea face studii de istorie - atâta cât aceasta reiese din "ziare" -, dar șí de literatură, arte plastice, spectacole și altele, din cronicile publicate în acestea. L-am văzut, în sala vetustă a BA, pe un foarte cunoscut ziarist, uitându-se prin colecțiile legate ale unor ziare: a dat șí dânsul (ori au dat alți ziariști) această alarmă - care se vrea, în textul de față, adresată mai ales scriitorilor? Veștile dramatice mi
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
rău, culoarele au devenit - prin mutarea birourilor în noua construcție - bizare labirinte (încep să-mi devină, ca psiholog anti-behaviorist, o obsesie "șobolanii" din "labirintele" experimentelor vechiului curent american); cărțile au rămas, în mare parte, tot în vechiul depozit, fișierul este vetust (nu s-a trecut - nu a fost dorită, mi s-a spus - la computerizare, și de-abia mai poți vârî degetul ca să cauți fișa cu titlul dorit); iar "veceul", da, tot nu are încuietori (detaliu vulgar, însă semnificativ nu doar
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]