549 matches
-
destul de șterse, ca să pară sau să fie niște vechituri. "Aha, covoarele... Apă este? Apă de băut?" I se făcuse sete din cauza mirosului dulceag stătut care plutea peste tot, în holul cu scaune rotunde, pitice, îmbrăcate într-un fel de brocart vișiniu, pe scara de lemn care se clătina la fiecare pas al său, pe culoarul întunecat în care se vedeau cinci uși de lemn alb pe o parte și alte cinci pe cealaltă. Aduc îndată, domnule, și apă și rahat-locum, intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și cînd înota prin zăpadă ori țopăia prin lutul cleios, ocolind butucii de vie care țineau coasta rîpoasă să nu se prăvale peste așezare, și atunci i se părea că o vede în fața ochilor, exact în aceeași rochie de catifea vișinie, ca o flacără întunecată ce alunecă de ici-colo, apărînd exact în locul în care îți arunci privirea, după ce îndrăznise totul s-a liniștit în el. Și el auzise, o vreme chiar i se păruse că apariția în somnul său a guvernantei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
împleticindu-i-se limba în gură și ajungînd așa să-i mărturisească un lucru care nu se spune niciodată dacă e adevărat. I-a spus atunci Leonard Bîlbîie că este fericit. L-a pupat pe obraz, țocăind, avea urechile mai vișinii decît rochia lui K.F., semn deosebit de sigur că se îmbătase, l-a pupat zdravăn și după încă două pahare i-a mărturisit și motivul pentru care e fericit. I-a spus: "Bătrîne Popianu, află că mi-a ieșit. Am eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ușor unsuroase se vedea că gustase din minusculele tartine așezate pe masa mare din salonul cu pian. Pentru o clipă a uitat de Balbo. Bîlbîie era zîmbitor, sigur pe sine, într-un costum de serj, cu o cravată de mătase vișinie, proaspăt ras, cu o tăietură mică lîngă ureche, se străduise serios, cu cîteva încrețituri în plus la coada ochilor, trecuse ceva vreme de cînd nu se mai văzuseră, putea să nu-l recunoască, dar el era, chiar el, Leonard Bîlbîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în urmă o dâră de parfum ― țin minte asta fiindcă Laura avea parfumuri fine, curioase într-un azil ― dar n-am apucat să-i văd fața. Câțiva bătrâni se plimbau sau stăteau pe trepte la soare. Toți îmbrăcați în halate vișinii, uzate, decolorate de prea mult spălat. Un câine, pripășit probabil, jigărit ca vai de el, alb și cu o pată neagră între urechi, moțăia lipit de trepte, scheunând când îl lovea cineva cu piciorul. Nimeni nu se sinchisea de mine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și să mă lungesc pe un pat. Am rătăcit însă vreo oră fără să nimeresc birourile administrației, timp în care prin fața mea a defilat un șir nesfârșit de uși vopsite în alb murdar, identice. Întâlneam bătrâni, înfășurați în halatele lor vișinii și uzate, îi rugam să mă lămurească încotro s-o apuc, unii îmi arătau direcția cu mâna, alții nu-mi răspundeau, și eram gata să revin la portar, să recunosc că nu mă descurcasem, când un infirmier lung și uscățiv
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
discretă, și n-aș putea spune mai nimic despre ei. Când încerc să le reconstitui figurile, abia reușesc să-mi amintesc câte un amănunt: un tic, o privire, o voce. În rest, nu mai văd decât aceleași halate de un vișiniu spălăcit de care mă izbeam în fiecare zi. Am cunoscut mai bine numai un grup de bătrâni care, pe fundalul tăcerii celorlalți, umpleau scena cu bârfelile și curiozitățile lor. Ei constituiau, ca să zic așa, viața vizibilă a acelui mic univers
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
acum mână grea, mi-a suflat Domnul Andrei, și când te apucă... Nu s-a dezbărat de asta și de un vechi tic profesional: să urmăriți că face și acum cu ochiul tuturor femeilor pe care le întîlnește". Același halat vișiniu, ars la spălat, părea o haină de doliu pe umerii lui Dodo, un fost pianist, cu degete încă frumoase și cu gene lungi, de femeie. Dodo era sfios, blând și ros de o tristețe tăcută. Se vorbea despre el că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vorbesc despre ceea ce întreg azilul dorea să mă audă vorbind: despre nopțile mele în sala cu oglinzi. Din pricina asta, am început s-o caut mai rar. 24 (Din caietul de vise) Fotoliul de răchită s-a transformat într-un fotoliu vișiniu. Stau la soare și mă oglindesc în apa unei piscine. Dacă vreau, fac și baie. Dar nu, asta mai târziu. Deocamdată mi-e lene. Sânt ușor obosit. N-am dormit bine azi noapte. Nenumărați admiratori au năvălit aici (nici nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
siguranță, dacă aș întoarce capul, aș constata și acum că în hol s-au strâns multe persoane care așteaptă să-mi fac siesta. Nu îndrăznesc să mă tulbure, dar nici nu pleacă. Mă condamnă să stau pironit pe fotoliul acesta vișiniu, să mă prefac că dorm sau că mă uit în apa piscinei. Și, probabil, își închipuie că mă preocupă idei ieșite din comun din moment ce stau atât de concentrat. Adevărul e că nu mă gândesc la nimic. Îmi e capul gol
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sugerez eu autorităților soluția. Să-și spargă singure capul. Eu mi-am făcut datoria acceptând laurii. Să-și facă și ele datoria asigurând să nu fiu călcat în picioare cu acest prilej triumfal. Așa că rămân mai departe în acest fotoliu vișiniu, mă uit la apa din piscină și caut mai departe o idee. Ce-ar fi să-mi imaginez că m-am sinucis? Ce emoție ar zgudui orașul și nu numai orașul: "Celebrul sculptor Daniel Petric s-a sinucis. Poliția investighează
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bilete fără loc, dar am reușit să punem sacii undeva într-un compartiment, deasupra unor bagaje, lângă geam; din când în când mă uitam îngrijorat la pachetul meu. Din cauza căldurii, picături vinovate începuseseră să se prelingă de-a lungul draperiei vișinii. Noroc că soldații din compartiment cântau ca dintr-un tonomat plin de fise: „Frun zuliță mușețel, la umbră de ste jărel, frumos doar me un artiler“. Tre nul s-a oprit la un mo ment dat în câmp și, cum
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
se ridică, zicându-i: „Merg să vă ajut“, dar o oprește cu un gest hotărât: „Nu, nu, stai aici. O fac eu“. Își târăște picioarele descălțate între timp de pantofii tari și negri și vârâte în papucii moi de pâslă vișinie, de-a latul încăperii celei mari, prin vestibul, către bucătărie. Deschide ușa după bunul ei obicei, încet și puțin, atât cât să-și strecoare trupul subțire, cu privirea mai mult în pământ, îngânând niște sunete care nu seamănă deloc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
catranul nopților prea lungi, acoperind până și ticăitul nenumăratelor ceasuri și pendule care merg acum anapoda. S-ar trezi - mai bine spus, se trezea - înfiorându-se la orele când toți dormeau, își vâra cu atenție picioarele în papucii de pâslă vișinie, pe atunci noi, mergând în lung și-n lat de la dormitorul ei la bucătărie și înapoi la baie, pe întuneric, fără să se lovească de lucrurile cărora le știa cu exactitate locul, speriată când ajungea în dreptul unui scrin sau fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pernele sprijinite de tăblia patului, privind lucrurile din jur, pe îndelete și îndelung, de parcă le-ar fi văzut prima oară sau trebuia să-și reamintească rostul lor. Neapărat cobora după aceea din pat, își vâra picioarele în papucii de pâslă vișinie, târându-i încet prin toate camerele, mergând la ferestre, pe rând, și privind în lumina fierbinte, ațâțătoare, plină de miresme, obositoare a orașului, oprindu-se în fața mobilelor și pipăindu-le pe îndelete, suflând un fir de praf, foarte atentă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se lipise de spatele subțire în două rotocoale mari, ca niște pete uleioase. Andrei Vlădescu și fiica ei s-au privit pe deasupra capului cu păr îngălbenit, în timp ce bătrâna doamnă se străduia să-și vâre picioarele umflate în papucii de pâslă vișinie. Probabil au gândit același lucru, pentru că le tremurau în același fel buzele și au spus aceleași cuvinte, încercând s-o convingă să nu se sperie. Dar mai mult s-au înțeles din priviri și vorbele esențiale nici n-au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
astea la un loc era ca și cum și le-ar fi spus din nou când o sprijineau de brațul și umărul tremurător, ea de o parte, Andrei Vlădescu de cealaltă parte, așteptând, răbdători, să-și vâre picioarele în papucii de pâslă vișinie și s-o conducă la baie. După care Andrei Vlădescu a închis ușa, lăsându-le acolo, dar așteptând la câțiva pași pentru drumul în sens invers și auzind toate zgomotele neputinței răbufnind și răsunând între pereții băii și șoaptele înfundate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-i povestească din gândurile ei - și era suficient s-o privești și să înțelegi. Alături de ea, pe aceeași terasă, lată și joasă, înaintând spre parcul neîngrijit, într-un șezlong identic, ședea altă femeie, pe umeri cu același fel de halat vișiniu, probabil o altă pacientă a clinicii. I l-a prezentat pe Andrei Vlădescu drept băiatul ei cel mic și cealaltă femeie l-a privit câteva clipe, apoi interesul i-a pierit și a continuat să povestească despre un doctor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la capul lui, crucea de un ocru strident, cu numele ei cel lung și anii nașterii și ai morții, 1898-1975, desenate cu tuș negru, ușor tremurat. I-a sărutat mâna și fruntea rece. A privit-o: îmbrăcată în rochia ei vișinie de ceremonii de preț, subțire și firavă cum fusese în ultimii ani, buzele strânse, nasul subțiat și străveziu, fruntea ușor bombată, palidă. Nimic altceva decât un somn îndelungat. S-a dat un pas înapoi, apoi încă unul, continuând s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-mi desființeze ființa... Căci după cum cred că se vede, sunt un cronometru cu mecanismul foarte delicat. De pildă - spuse Mariana care, aplecându-se peste mine îmi acoperi fața cu sânii ei micuți și abia ghiciți, ascunși sub bluza de mătase vișinie, - bunăoară dacă ai încerca să mă contrazici, firește că m-aș pierde, privindu-ți ochii verzi cu genele plecate de greutatea viselor, sau, ca de tigru, alteori, atunci când mă sperii cu ei. Sunt chiar momente în care vreau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
rînduiala chiar Înainte s-o Întîlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încît irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În semiprofil, iar În faldurile rochiei se reflecta lumina purpurie a lămpii. Ținea picioarele Încrucișate, iar În mîini avea o Împletitură. Andrelele erau Înfășurate În Împletitură. Văpaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Încrucișate cu crucea În mijloc), sabia de paradă, tabachera de argint, un inel-sigiliu, niște mănuși din piele de căprioară, un muștiuc de chihlimbar și, În final, galoșii de cauciuc. Într-o bună zi va veni și rîndul cărților din valiza vișinie. (Într-o teribilă inactivitate, nostalgicii ofițeri albi, din motive de igienă sufletească, vor Înlocui pasiunea pentru politică cu aceea pentru poezie. Opera poeților ruși, prin mijlocirea anticariatelor, se rotea asemeni cărților de joc de pe masă.) Arkadie Ipolitovici Belogorcev se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pixul cu gel decorăm inimioarele cu diverse motive. Lăsăm să se usuce bine. Aplicăm pe spate bandă dublu adezivă. Asamblăm după dorință elementele. Roșu-alb-roșu-alb-roșu este un joc frumos privirii, nu? Felicitare pentru mama 3 Materiale - hârtie dublă protecție biscuiți - carton vișiniu cu striații - hârtii bomboane ciocolată - acrilice, penson - bandă dublu adezivă Mod de lucru: Conturăm și decupăm două inimi egale și una mare din hârtii. Pictăm inima mare prin trasare de linii, iar inimile mici le pictăm cu buretele. Asamblăm elementele
Activități creative cu materiale reciclabile by Mihaela Albianu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84044_a_85369]
-
penson - bandă dublu adezivă Mod de lucru: Conturăm și decupăm două inimi egale și una mare din hârtii. Pictăm inima mare prin trasare de linii, iar inimile mici le pictăm cu buretele. Asamblăm elementele cu bandă dublu adezivă pe carton vișiniu cu striații. Sfat: Banda dublu adezivă este un material de lipit utilizat frecvent în activitățile din această carte - nu miroase, se aplică ușor pe hârtie sau pânză și, față de alte materiale, nu murdărește lucrarea. Când lucrezi cu grupuri mari de
Activități creative cu materiale reciclabile by Mihaela Albianu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84044_a_85369]
-
apăru nici un polițist și nici vreun tovarăș de-al mortului. Buzz, convins că fusese o operațiune solo, se întoarse în dormitor și aprinse lumina. Camera duhnea a praf de pușcă. Patul era năclăit de sânge, iar perna era îmbibată cu vișiniu. Buzz o ridică și i-o puse mortului sub cap. Tipul nu mai avea față, nu exista orificiu de ieșire al glonțului și tot bulionul îi curgea prin urechi. Îl căută prin buzunare - și îl năpădiră toate spaimele. O legitimație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]