2,248 matches
-
prea multă mândrie să nu ajungem îngeri căzuți. Citește mai mult • Copiii se nasc mai totdeauna plângând. Presimt oare că vor trece printr-o lume ostilă?• Dintr-o sămânța a răului, dintr-un ou înveninat pot încolți jungle de vipere viclene, dar și de șerpi înțelepți. Dar tot dintr-un ou se poate naște și un stol de porumbei inocenți. Paradoxul rămâne totuși dacă binele și răul au existat înainte de a fi existat oul, sau oul prin care se proliferează în
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
să mă lovești, nu da de veste”; ,, De-aceea râd și plâng deopotrivă:/ Arată-mi Calea, barca e-n derivă”; ,, O, de-ai putea să mă fărâmi, Iubire,/ Celui de Sus să-I fac mărturisire”; ,, Mă urlă lupii! Haita e vicleană -/ Mâna fecioarei mângâie o rană”... Frumoase, cutremurător de frumoase, dacă le privești de la distanță -, unele dintre sonetele lui Theodor Răpan se vădesc, privite mai îndeaproape, prea carnale, ,,biftekuri” asemenea frescelor lui Michelangelo din Capela Sixtină, care - dând prea mare, excesivă
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
din Craiova), luciditatea și spiritul critic, moștenit pe linie maternă, sensibilitatea și simțul liric, lăstărite pe linie paternă, constituie temelia, cariatidele, arcadele, grinzile și bolta tuturor demersurilor sale de profesionist și patriot, de om în Agora unui timp istoric mereu viclean, terorizant, hulpav. 3. Kalokagathia Dacă în prima tinerețe - pe care și-o autodefinește drept fugoasă, romantică și dionisiacă -, era în stare să se ia la trântă până și cu munții, întru apărarea valorilor și veștejirea mediocrităților, veleitarilor, semidocților, ființelor patibulare
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
vecini aflate / Văzut-au cele întâmplate Și tare s-au mai bucurat. / Când l-a priveghi s-au adunat Cu veselie-au petrecut. / Ele-au mâncat și au băut Căci au scăpat de-al lor dușman: / De lupul lacom și viclean. Acolo și eu m-am aflat, / Că și eu fost-am invitat Atuncea, la praznicul lor, / La veselia caprelor. Am stat acolo cât am stat / Și-apoi eu am încălecat Pe-o șea, cu care am venit / De grabă, de
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
e lumea plină. Nici eu nu eram schizofrenic! Îl tratezi după metode proprii, prin mijlocirea Doctorului. Bătaia vindecă tot. Frica. Chiar Doctorul îl snopește, a fost campion la lupte. Romancierul, cândva un dandy, e prea firav pentru a răspunde. Dar viclean: nu protestează: așteaptă un moment potrivit pentru a fugi. I-l pregătești. Nu, unde să se ducă? Atunci va rezista, poate Doctorului i se va întâmpla ceva. Un infarct provocat de indolența pacientului, exasperantă. Sau torționarul se va sinucide! Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu excepția Beatricei, cu zâmbetul ei ceresc. Respinse Încă o dată, Înciudat, comparația aceea nepotrivită, care Însă continua să Îi revină În minte. — Ei bine, messer Durante, pe cât se pare, Antilia ți-a lovit și domniei tale imaginația, zise cu un zâmbet viclean Cecco Angiolieri, care Îi observa atent reacțiile. Rămăsese tăcut până atunci, aparent contemplându-și cupa de vin, ca și când povestirea despre soarta Damiettei l-ar fi plictisit. Dar apariția Antiliei Îi trezise și lui interesul. — Întocmai, Încă nu ne-ai oferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pentru poezie. Iar tocmai această afinitate poate crea ideea unei obișnuințe precedente. Dar acum chiar că trebuie să te salut. Nu vreau să Îți răpesc timp prețios din obligațiile dumitale de cârmuire. Sau din altele, conchise Veniero cu o străfulgerare vicleană În ochi, pe care și-i Îndreptase spre ușa schimbătorului de valute. Dante Îl urmări cu privirea pe bărbatul care se Îndepărta, iar apoi intră În prăvălie cu pas hotărât. Proprietarul ședea la locul lui, Înapoia umilei tejghele din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu trebuie să Îmi fac griji pentru asta. Că garantul lui are acoperire În toate ținuturile Imperiului. Dante tăcu, Încercând să reflecteze. — Dar... Domenico Își dresese glasul și parcă voia să adauge ceva. Pe chip Îi coborâse din nou masca vicleană a meseriei sale. Ca Întotdeauna, era gata să vândă orice oricui. Iar acum era cazul să reintre În grațiile priorului. — Dar mi s-a părut ciudat... — Ce? Atâta vorbărie despre garanții și imperii, iar apoi a sfârșit prin a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
militară complexă, cvasi-profesionistă, capabilă să se adapteze cu flexibilitate atât la relieful extrem de variat, cât și la diversitatea tacticilor și a mijloacelor de luptă ale adversarilor - persani, egipteni, sciți, indieni -, care Îi opuneau succesiv războaie deschise, acțiuni de gherilă, ambuscade viclene, elefanți etc. Construiește o armată mixtă, recrutând, Într-o primă instanță - respectiv, Înaintea campaniei indiene -, 30.000 de tineri persani, cărora, ulterior, În Babilon, le mai adaugă alți 20.000 de luptători integrați În falangă, conform algoritmului 1:3. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se pare că nu găsi nimic, fiindcă scoase mâna goală și zise cu glas schimbat: cheamă-l pe vistiernicul Ximachi! Episodul 191 VISTIERIA — Vreau să văd vistieria! zise scurt Vodă de cum apăru Ximachi. — Cum dorește Măria-Ta - răspunse înclinându-se vicleanul venetic. Pe-aici, rogu-vă. O apucă pe un coridor întortocheat, mărginit de uși. In fața uneia Vodă se opri. Dinăuntru se auzeau chicote, râsete și-un glas mai gros, hârâit, cântând o romanță turcească, „Noaptea când răsare semiluna”. Nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tuturor imohagilor, oricare ar fi tribul lor sau țara unde locuiesc, să împiedice cu orice preț trecerea mașinilor voastre, a motocicletelor și a camioanelor. — Ăsta mi se pare terorism. Nu! Nicicum! Nu încerca să confunzi termenii. Teroristul este o ființă vicleană, care atacă pe la spate, ascunzându-se în anonimat. Ceea ce facem noi este o declarație de război, și în acest război dușmanul nu se ascunde. Dușmanul este întregul popor tuareg. Sunteți dispuși să omorâți? În toate războaiele mor oameni. Și sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai are curaj, nu înțeleg de ce tu, care trebuie să fii de patru ori mai tânăr, consideri că totul este pierdut. Nu faceți parte din aceeași rasă? Sau poate că pe parcursul a două generații ați devenit mai debili? Ești foarte viclean... - răspunse cu asprime. Viclean și sucit, dar adevărul e că mă bucur să știu că atitudinea mea a făcut ca parte din poporul meu să reacționeze și să facă front comun împotriva acestui concurs stupid. Poate că următorul pas ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
înțeleg de ce tu, care trebuie să fii de patru ori mai tânăr, consideri că totul este pierdut. Nu faceți parte din aceeași rasă? Sau poate că pe parcursul a două generații ați devenit mai debili? Ești foarte viclean... - răspunse cu asprime. Viclean și sucit, dar adevărul e că mă bucur să știu că atitudinea mea a făcut ca parte din poporul meu să reacționeze și să facă front comun împotriva acestui concurs stupid. Poate că următorul pas ar fi crearea unui front
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
bașii și sunetul cristalin În falset al Wandei „Mulți ani trăiască! Mulți ani trăiască!“ țo delegație de șapte tineri purtînd cocarde la rever se apropie, mă Încercuiesc căpitanul e chiar În fața mea mă Îmbăloșează cu ritul lui Îi văd ochișorii vicleni sub genele albe Îmi oferă cheia atelierului pe o pernă de catifea roșie aplauze furtunoase mă calcă pe picioare are copite mici despicate sub ciorapii verzi veniți să toastăm În cinstea sărbătoritului crengi de măslin coboară peste mine bice bice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dacă încă mai locuia la noi curviștina. Am întrebat-o ce vrea să spună și mi-a zis să nu mai încerc s-o iau peste picior, că ea știe obrăznicăturile ca mine, că sunt nepotul perfect pentru tanti Mae, viclean și șmecher. Când a zis „viclean și șmecher“, a sunat ca o expresie pe care o folosea preotul de la biserica noastră, și pe el nu-l plăceam. O chema doamna Watkins. Îl știam și pe soțul ei pentru că era diacon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
curviștina. Am întrebat-o ce vrea să spună și mi-a zis să nu mai încerc s-o iau peste picior, că ea știe obrăznicăturile ca mine, că sunt nepotul perfect pentru tanti Mae, viclean și șmecher. Când a zis „viclean și șmecher“, a sunat ca o expresie pe care o folosea preotul de la biserica noastră, și pe el nu-l plăceam. O chema doamna Watkins. Îl știam și pe soțul ei pentru că era diacon la biserică. Nu știu cum își câștiga el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și eu inițiată în dansul său. Dădeam drumul corpurilor în aer, încrezându-ne în stabilitatea și protecția lui. Pielea în care erau înfășurate lumile interioare ale trupurilor ne asigura de echilibrul dintre înăuntrul și înafara ei. Dar aerul era la fel de viclean ca și focul, apa și pământul, patru frați din aceeași materie curgătoare, mai arzătoare decât cuvintele. Această materie se mișcă în libertate în diferite forme și jocuri transcendentale, schimbându-se deodată în contrariul ei. Într-o seară am simțit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
-se în mintea acestora fără știrea ori aprobarea lor. Mi-am dat seama că era foarte posibil ca acest zumzăit să se fi auzit de minute bune, fără ca noi să ne fi dat seama de existența unui astfel de zgomot viclean. Totuși, ce putea fi? Am ascultat cu mare atenție și am privit peste tot în jur, în încercarea de a înțelege ce anume provoca sunetul acela perfect continuu, asemănător murmurului din piepturile și gâtlejurile a mii de războinici încurajându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
oțel, pășeam cu toții încrezători - căci nu puteam să nu-l urmăm pe Burkeviț -, ajungând la convingerea fermă că, la fel ca atunci când se folosea tracțiunea animală, și acum, în epoca locomotivelor, omul prost trăiește mai bine decât cel deștept, cel viclean o duce mai bine decât cel cinstit, cel lacom e mai avantajat decât cel bun, cel crud găsește mai multă cruțare decât cel slab, cel orgolios e înconjurat de mai mare abundență decât cel smerit, mincinosul e mai sătul decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o pauză stupidă, mai spun: „Ce să-i faci, sunt pierdut“. Dar drăcușorul cel hâtru, acela care (trebuie doar să-l asculți) otrăvește cu îndoiala sa cele mai fericite sentimente și vindecă cea mai mare disperare prin speranță, acest drăcușor viclean, care nu crede în nimic, îmi spune: „Toate cuvintele tale sunt teatru, totul este teatru; nu ești deloc pierdut și, dacă ți-e rău, îmbracă-te și ieși la aer; n-ai de ce să rămâi aici“. 5 Pe stradă amurgește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu suflete deschise și sensibile, acei spectatori care tocmai ei oferă imaginea cea mai clară și mai adevărată a mișcărilor sufletului). Este evident, de asemenea, că, alături de personajele angelice, pline de smerenie, pe scenă apar, obligatoriu, și tipuri de oameni vicleni și răi. Și atunci te întrebi: nu cumva tocmai pedepsirea cruntă, sângeroasă a răilor întru izbânda binelui, la sfârșitul spectacolului, satisface întru totul instinctele de fiară care ne încearcă? Nu ieșim noi oare din teatru smeriți și mulțumiți? Și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cămașa descheiată la gât. Avea fața îngustă conturată de o mustață roșcovană subțire ce se continua cu un cioc tuns scurt. De sub fruntea încrețită ce se termina într-un început de chelie, te priveau doi ochi negri, a căror privire vicleană nu zăbovea mai mult de o clipă într-un singur loc. Tot nu te-ai răzgândit? De ce ții morțiș să ne pierdem timpul acolo? întrebă celălalt. Nu-i treaba ta, Boris! izbucni piticul, lovind cu pumnul său mic în tăblia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fii foarte inteligent ca să-ți dai seama că această lungă și prost ordonată frază putea fi înțeleasă de celălalt ca o parolă falsă și atunci, din două una, ori bărbatul îi chema pe militari să vină să-l prindă pe vicleanul provocator, ori scotea pistolul și chiar acolo, jos cu votul alb, jos cu starea de asediu, moarte trădătorilor, făcea o justiție sumară. Comisarul ajunsese la barieră. Bărbatul îl privi fără să se miște. Avea degetul mare al mâinii stângi încârligat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Amy de ce nu se recăsătorește? E relativ tânără și destul de atrăgătoare. O pot recomanda oricând ca o soție excelentă. Dacă vrea să divorțeze n-am nimic împotrivă să-i furnizez motivele necesare. Era rândul meu să zâmbesc. Se purta foarte viclean, dar acum se vedea bine care îi era țelul. Avea probabil vreun anumit motiv să ascundă faptul că fugise cu o femeie și folosea toate precauțiile necesare pentru a nu-i dezvălui ascunzătoarea. Am răspuns cu multă hotărâre: — Nevasta dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se ridicau strigătele Îngrozite ale străjerilor. În fața lor apăruse un uriaș bărbos, Înalt de mai bine de șase coți. Pe capul său monstruos, Împodobit cu o coroană, două cumplite fețe, opuse una alteia, scrutau Întreaga zare cu o dublă privire vicleană. Uriașul ședea Într-un tron masiv, sculptat, care se termina printr-un vârf din bronz, pe jumătate ascuns În noroiul albiei. Un bâzâit stăruitor răsuna În aer. Insectele, care Îi chinuiseră de-a lungul Întregului marș, păreau acum Încă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]