590 matches
-
și leneșă, cu miros de cărămidă încinsă de la clădirea morii de vizavi și cu nori în dezvoltare încremenită, orbitor de albi în adâncimea cerului. Deasupra aragazului, în aerisirea cu grilaj, neagră de ulei ars, era cuibul, și el înnegrit, al viespilor, pe care insectele în puternice platoșe galbene roiau, amestecîndu-și picioarele și antenele. Dar zumzetul lor abia dacă se distingea de huruitul monoton al sitelor electrice din clădirea prăfuită a morii. Când ieșeam pe balcon - balustrada lui, plină de lădițe de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mică și-apoi s-ar fi degradat, ar fi pălit tot mereu în splendoare și adevăr, căci realitatea și adevărul erau pentru ea, ca pentru toți oamenii vechi, lucruri opuse și incompatibile. Nici mie, stând în bucătărie și uitîndu-mă după viespi, nu-mi trecea prin cap s-o întreb mai multe lucruri. Dacă n-ar fi fost mama și tata, prelungiri limpezi dincolo de nașterea mea, și care stăteau pe jumătate îngropați în nisipul timpului, aș fi crezut și eu că lumea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nesuferitul lui miros de usturoi. Coloana coborâse spre Podul Mogoșoaiei, de curând rebotezat Calea Victoriei - dar nimeni nu-i zicea încă pe noul nume - sub privirile holbate ale târgoveților. Fercheși, cu mustățile bine răsucite și unse cu unt, strânși ca niște viespi în mundirele lor vișinii, pompierii, de ale căror isprăvi de la '48 încă se vorbea, erau adorații damelor și puțini erau cei care nu aveau trei-patru amante dintre junele abia reîntoarse din Rusia, încărcate de blănuri, ruble și giuvaeruri, dar și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
parale? Frosica nu avea îndoieli, așa că-ncepu să facă mii de fițe și mofturi, să-și țuguie buzele rujate-n inimioară și să-și arate albul ochilor, să-și îndrepte grațios trupul ca să-i vadă bărbatul cel singuratic mijlocelul de viespe. Proprietăreasa nu se lăsă nici ea mai prejos. Nu avea, în definitivi decât (și aici, ca de obicei, nu rosti nici măcar în gând adevăra ta cifră a anilor) treizeci și cinci, ba chiar numai treizeci de ani,! și mulți domni preferă o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mireasma ce-ntinde nări ca să poată mirosi, sabia ce se taie la nesfârșit pe ea însăși. Am învăța abia mai târziu că nimic nu e riguros în ierarhiile astea, că speciile nu evoluează unele din altele, că din larve de viespi pot ieși gușteri, că din împerecherea fluturilor ies meduze, că puricii chiar se fac din praf, că animalele cresc dintr-un mare copaci, că planetele au viață și pasc stele pe crugurile lor de safir. Clasific acum altfel și înțeleg
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ruinele de primăvara trecută fuseseră date jos. Piatră pe piatră nu mai rămăsese din vechiul, umbrosul, patriarhalul centru al bătrânului oraș. Iar blocul stacojiu rămăsese în urmă, cu pereți subțiri ca hârtia, friabili și scorojiți, ca un vechi cuib de viespi, pustiu acum, pe care-l desprinzi de sub un acoperiș mirîndu-te cât e de ușor. Azi deja nici urma locului unde-a fost nu mai există, și dacă-i adevărat ce se zvonește, după dinamitarea și ruinarea singuraticului mădular de ciment
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
despre topologie ("geometria de cauciuc") și despre quasan, despre microcipuri și diploidhaploidismul himenopterelor sociale ("Viziunea lui Daniel cu Cel bătrân de zile înconjurat de zeci de mii de zeci de mii de sfinți nu se deosebește de structura cuibului de viespi sau de albine decât prin ciudățenia, neîntîlnită-n natură, că Bătrânul și sfinții săi sânt masculi, pe când lumea insectelor sociale e pur feminină)... Abia după ani sau decenii mi se-ntîmpla să găsesc, în vreo enciclopedie răsfoită alene sau în vreo emisiune
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Încă mestecând, băiatul rămase mirat în mijlocul odăii, între bătrânul bufet verde și masa, cu mușamaua tăiată de cuțite, de care era prinsă o mașină de tocat. Deasupra aragazului, din găurile de aerisire îmbîcsite de fum, ieșeau și umblau pe perete viespi mari, care nu-și aflaseră încă odihna. Ușa balconului era închisă: mama nu putea fi acolo. Atunci nu putea decât să se fi topit în văzduh. "Mama!", strigă încet, uitîndu-se zăpăcit în jur. Pe aragaz, într-o cratiță mare, era
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mușamaua de pe masă ajunsese așa spălăcită, așa plină de tăieturi de cuțit, că nici nu i se mai deslușea desenul. Bufetul însuși era-nnegrit de vreme și de afumătură. Am mâncat ceva, mamei îi picau lacrimile-n farfurie, peste chifteluțele marinate, viespile dezmorțite intrau și ieșeau din găurile aerisirii, și ele negre de fum. Am simțit iarăși un val de dragoste disperată pentru femeia măruntă și slabă, mai rău îmbrăcată și mai îmbătrînită ca oricând. Am vorbit mult, despre foame și frig
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
adăpostește hidrantul. Presărați printre sutele de femele vedeai - mai curând, descopereai - și cîte-un mascul, fardat și rujat, cu perucă luxuriantă, cu pieptul prins într-un mic și cochet sutien cu cupe false, inocent și discret ca un fluture ce imită viespea. Femei în lenjerie de dantelă roșie se agitau și pe stradă, în dreptul localurilor cu program erotic, îți vorbeau insistent, îți zâmbeau, te luau de mână și te târau înăuntru, de unde venea o muzică obosită de jazz. Cedric cântase într-unui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Nu avu ochi pentru hidosul, inumanul sex șerpesc ieșit de sub poalele halatului stacojiu. Nu simți ura cu care îi fură smulși chiloții, iar dacă țipă când fu deodată pătrunsă ca de un ac de seringă, ca de un ac de viespe înfipt în carnea ei, crezu că, de fapt, țipă de groază și de nebunie la vederea marelui, pestrițului perete din fața ochilor ei. În timp ce Monsieur Monsii, care-o pândise de decenii, supra-veghindu-i creșterea, educația, nutriția ca un bătrân desfrânat care adoptă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
după ce bătrânul își retrase sonda ihtifalică din corpul ei, fata simți cum sperma lui înghețată, neurotoxică, îi amorțește trupul cu-ncetul. Era acum prada vie, cu nervii-n alertă, cu ochii lărgiți de groază, dar incapabilă de mișcare, dusă de viespe la cuibul larvelor ei. Era șoarecele hipnotizat de piton, lăsîndu-se înghițit de viu, dizolvat de viu de acizii lui gastrici. Era victima dintotdeauna, singură și neputincioasă, la cheremul călăului ei, în celula îngropată adânc sub pământ. Era ochiul secretând o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pune pe umerii ei. Și cu asta gata, bine? Ea aprobă din cap. Era o vară în care plouase peste măsură, când toate plantele crescuseră mult peste dimensiunile obișnuite. Într-un copac din fața casei s-a găsit un fagure de viespi mari. Semăna cu o mină care atârna în aer. Dimineața, copacul era îndoit de greutatea fagurelui, căci absorbea toată umezeala nopții și se îngreuna. După prânz, copacul se îndrepta la loc. Ăsta era un fagure ciudat. În loc să fie plin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
era plin cu tot felul de lucruri: frunze uscate, semințe, pene, oase de animale, paie și zdrențe. Din această cauză, fagurele mirosea noaptea a putred. Duhoarea atrăgea gângănii. Mai ales licurici. Veneau în roiuri și acopereau fagurele. La ora aia, viespile deja se duseseră a culcare. Lumina gâzelor transforma fagurele într-un lampion albastru, strălucitor. Știai că, atunci când se strâng laolaltă, licuricii își sting și își aprind luminițele la unison? În fiecare seară, fata merge la culcare cu același basm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și nu contează dacă aproape toate presupunerile sunt greșite. Daniel era la fel de risipitor. Omul care-și refuza până și un duș fierbinte o răsfăță toată după-amiaza cu atenții. Interpretă pentru ea semne și urme. Găsi pentru ea un cuib de viespi, un bol alimentar rămas de la o bufniță și un craniu minuscul și decolorat de pitulice, care depășea în finețe priceperea oricărui bijutier. — Știi ce-a zis Whitman? o întrebă el. „După ce ai epuizat tot ceea ce au de oferit afacerile, politica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
toamnă, e bine, nu ți-e rușine că stai cu spatele atât de aproape de ei și, fără nici un motiv, o iei la fugă În timp ce ei strigă să te oprești, tu fugi, fugi mâncând pământul, ca un cal nebun, mușcat de viespe, sfâșii toamna cu un șuierat sinistru ca o furtună. Toamna, În care Plenara C.C. al P.C.U.S. Îl desărcinează pe Nikita Sergheevici Hrușciov din toate funcțiile și Îl alege pe Leonid Ilici Brejnev În funcția de prim secretar al C.C. al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ca Bozan În Uzina vie. Lângă turnul Bisericii, vizavi de teatru, Între tufele Încă verzi, În iarba prăfuită doarme un bărbat fericit. Care a găsit calea. În jurul lui câteva sticluțe de frecție Diana, goale. Pe un cotor de pară o viespe suge disperată dulceața fructului parfumat. Drumul tău este spre hotel. În hol dai nas În nas cu Cristian Țopescu Îmbrăcat În uniformă militară. Steaua joacă În deplasare. La restaurant se bea puternic. Vermut, Quik și vin la kil. În cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
țâșnește sânge. Linia albă a nemților are un moment de ezitare. Mulți se culcă la pământ. Von Streinitz vede imediat de unde vine pericolul. Evaluează atent distanța și fără să țină seama de gloanțele care îi șuieră pe la urechi ca niște viespi înfuriate se apropie în fugă. Trage siguranța grenadei prinsă la centură și o aruncă spre grupul partizanilor. Se trântește la pământ, acoperindu-și casca cu mâinile. Vuietul exploziei plutește o clipă pe deasupra văii ca apoi totul să devină tăcere. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
zgomot infernal pe piatra peronului. În picioare, sfidând tirul sporadic dinspre clădire, Marius se întoarce către soldații din jur: Pe ei, băieți! O mitralieră instalată pe acoperiș începe să toace mărunt, în serii scurte. Gloanțele zboară către atacatori ca niște viespi înfuriate. Liniștea nopții s-a transformat în urlete și fulgere. Nenumărate rafale ucigașe mătură drumul. Pare că nimeni nu mai poate să înainteze. Gemete. Țipete. Infern. Grenade de mână se încrucișează în văzduh, aruncate de o parte și alta. Bubuiturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
129 • Florin Iaru / 134 • "L-am cunoscut, Hora tio..." / 140 • Plictis și nostalgie / 145 • Romanian graffiti / 151 • Viața și opiniile lui Nea Gică frizerul / 155 • Domnului profesor, cu dragoste / 159 • O relansare? / 162 • Imperiul și anarhia / 166 • Despre violență / 170 • Viespea și reperele / 174 • Despre fascism, sine im et studio /177 • Un război pierdut / 181 • Puțină etologie / 184 • între prea-prea și foarte-foarte / 188 • O divagație / 192 • Ruina unei utopii / 196 • "...eseu" / 197 • Europa are forma creierului meu / 205 • Refuz să fiu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
africană: un demon cu venele tâmplelor umflate și cu un soi de tetanie contractîndu-i mușchii feței. Răutatea seamănă pe acea față foarte mult cu suferința. A fi rău, spune Brecht, este un efort dureros. Cine urăște, se urăște pe sine. Viespea și reperele (fabulă) "Tinbergen a cercetat aceste aspecte folosind săpătoarea vânător de albine, Philantus. El aștepta până ce o viespe cobora în adăpost. înainte ca ea să iasă din nou, Tinbergen plasa câteva "puncte de reper" în mare grabă în jurul intrării
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
acea față foarte mult cu suferința. A fi rău, spune Brecht, este un efort dureros. Cine urăște, se urăște pe sine. Viespea și reperele (fabulă) "Tinbergen a cercetat aceste aspecte folosind săpătoarea vânător de albine, Philantus. El aștepta până ce o viespe cobora în adăpost. înainte ca ea să iasă din nou, Tinbergen plasa câteva "puncte de reper" în mare grabă în jurul intrării în adăpost - să zicem, o rămurică sau un con de brad. Apoi se retrăgea și aștepta ca viespea să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
o viespe cobora în adăpost. înainte ca ea să iasă din nou, Tinbergen plasa câteva "puncte de reper" în mare grabă în jurul intrării în adăpost - să zicem, o rămurică sau un con de brad. Apoi se retrăgea și aștepta ca viespea să zboare afară. După ce ieșea, ea zbura de două-trei ori în jurul cuibului, ca și cum "realiza o fotografie mentală" a zonei, apoi se îndepărtam grabă în căutarea hranei. In timp ce era plecată, Tinbergen deplasa rămurică și conul la câteva zeci de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ea zbura de două-trei ori în jurul cuibului, ca și cum "realiza o fotografie mentală" a zonei, apoi se îndepărtam grabă în căutarea hranei. In timp ce era plecată, Tinbergen deplasa rămurică și conul la câteva zeci de centimetri distanță. Când se întorcea, viespea rata cuibul, plonjând în nisip la locul potrivit în raport cu noile poziții ale ramurii și conului." Un Esop modern ar găsi în această mică experiență etologică subiectul perfect, rotund, al unei fabule, care abia dacă mai are nevoie de morală sau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pornit din Eden", Ed. Humanitas, 1995. 174 noastre arată nu numai întinderea, dar și fermitatea lumii noastre. Ele sânt pe de altă parte, simboluri ale lumii noastre interioare, căci crenguța și conul de brad nu au valoare în sine pentru viespe, ci sânt valoroase întrucît indică direcția către cuib. Uneori chiar ni se pare că ele sânt într-un fel, cuibul, mai mult chiar decât el însuși, căci cuibul (miezul valoros al vieților noastre) ajunge să se exprime prin repere. Iată
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]