1,691 matches
-
Marius Mircea Ganea Publicat în: Ediția nr. 1900 din 14 martie 2016 Toate Articolele Autorului Ce-aș face eu , pentru fetița mea ? În viața asta mult prea scurtă, Din lumea asta mult prea mare, Mă simt ca o sălbatică , străină vietate, Prieten doar cu sine , iubit de cei pe care Cu sufletul , cu mintea și cu brațul , Îi apar de-ntuneric , le-aștern pat moale’n noapte Și somnul li-l veghez cu-ncrâncenare. Că nici un râu să nu-i atingă, Sau
PENTRU FETIȚA MEA ... de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363576_a_364905]
-
pasiune a acestui om. Caută prin pădure, caută pe dealuri, caută pe cursul râului Moldova. Locurile îl cunosc și-l ajută. Îi pun la dispoziție, când nu se așteaptă, materiale uimitor de frumoase în asemănarea lor cu tot felul de vietăți, fie ele chiar și crocodili. Este bucuria lui, dar ea capătă amploare nebănuită și o veți descoperi în ochii fericiți ai copiilor și nu numai. Rămăsesem de unul singur, admirând grădina și întrebându-mă cum a reușit să realizeze domnul
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
tău ne-alinți și ne dezgheți, Că-n fulgii tăi de nea sclipește soare. Și-n zborul grațios coboar-alene, Pe sufletele noastre răvășite, Un strop din liniștea banchizelor perene Și-o rază din lumina stelelor vrăjite. Iar dacă vii cu vietăți viclene, Ești, iarnă, rea, cu zări încremenite. STALACTITE În peștera unde trăim o viață Stau toate gândurile nerostite, Atârnă de tavan ca stalactite Și sunt mai reci ca țurțurii de gheață. În lumi reale sau închipuite, Speranțele se pierd încet
IARNA ( SONETE ) de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362414_a_363743]
-
și să le exploateze pentru supraviețuirea într-un areal neprielnic, supus primejdiilor de tot felul. Adaptarea la mediu este o problemă esențială pentru om. “Numai când mâlul începea a se fixa / ascunzând pui de pești și de reptile în noroi, / vietăți pe care / copiii se distrau desgropându-le,/ pătratele de pământ lucrat cu luni înainte lăsau să le apară / marginile, mai întâi timid, apoi cu hotărâre, / și egiptenii se întorceau la câmpurile și / riturile lor, / spre-a cultiva unica monedă / cunoscută în
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
au rostul codurilor în a dezlega misterul acelor cuvinte. Codurile sunt de fapt pentru cei care exersează, pentru cei care învață să-și lepede cenușiul, acoperindu-se, în timp, cu albul pur. Noi, oamenii, avem o libertate pe care nicio vietate de pe pământ nu o are însă suntem sclavii propriei noastre etnii, pentru că Dumnezeu ne-a lăsat deplina putere de a discerne. Și atunci când întoarcem spatele, prin tot ceea ce gândim și facem rău, ca ființe îndărătnice ale chinului conștient, Dumnezeu ne
DISPENSIA NEUROLINGVISTICĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360894_a_362223]
-
mă încălzesc la razele soarelui stând pe această laviță Simt cerul ca pe un acoperiș albastru-cristalin ce închide în el silueta cu sclipiri de argint a mânăstirii. Cupola lui cuprinde până departe văile și satele, munții și poienile, pădurile cu vietățile din ținutul nobil și sfânt al Bucovinei. Îmi pare că bolta cerului reflectă infinitele glasuri omenești de prin sate și târguri, de prin văile obcinelor și lanurilor din câmpuri. Orice s-ar zice, un bucovinean nu e deloc un taciturn
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
o arătare ce semăna a om dar parcă dădea a animal după copite doar că în mână ținea o tavă argintie cu un pocal pe ea. Nu zise nimic, puse mâna pe pocal de parcă o fură și își potoli setea. Vietatea se retrăse-se nevăzută precum apăru. Nu înțelegea ce se petrece dar se simțea bine, totul în jur era atât de ... moale. Se ridică de pe patul ce o atrăgea ca un magnet și se duse la geam, un geam ilogic de
MÂNTUIREA III de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364116_a_365445]
-
că împerecherea păsărilor (simbolul primăverii) are loc de ziua Sf. Valentin Legendele povestesc despre Dragobete ca fiind un fecior chipeș și puternic, cunoscut și sub denumirea de “Logodnicul Păsărilor”, pentru că în vechile tradiții dacice el oficia în ceruri nuntă tuturor vietăților de pe pământ. La sate, în dimineața zilei de Dragobete, fetele și băieții porneau în căutarea ghioceilor, viorelelor și tămâioarelor pe care le așezau apoi la icoane și le foloseau pentru diferite descântece și farmece de dragoste. La mijlocul zilei, frumoasele satului
O LUNA A DRAGOSTEI de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364096_a_365425]
-
și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie” (Tit 2, 11-122). Cel mai puternic obicei fiind acela de a iubi necondiționat orice ființă, indiferent de păcatele pe care le are și orice vietate de pe lumea aceasta. Și să nu uităm că Iisus Hristos a venit în lume pentru cei bolnavi, nu pentru cei sănătoși, pentru cei păcătoși și nu pentru cei virtuoși. Creștinii nu trebuie să uite faptul că ei sunt “musafiri” pe
ECHILIBRUL – ARTA DE A TRĂI FRUMOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363119_a_364448]
-
aflată sub zăpezi e mai liniștită. Primul care iese afară din casă e bunicul. Nu are stare la cei 75 de ani ai săi. Dimineața dă ocol peste tot prin gospodărie, inspectând orice colțișor. Face pârtie și vorbește cu toate vietățile ogrăzii. Îmi place când îl văd cu obrajii rumeni , cu mustața albă și când îi aud glasul voios dând binețe și glumind cu vecinii de la distanță, peste garduri. Se uită în cușca lui Negrici și i se pare lui că
NIX de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368501_a_369830]
-
orice om singur s-a născut pe viață, În voaluri necusute.. Iubirea-i singură “ață”!! Să necăjim singurătățile din suflete 'izolate', Cu relații multiple ușoare și fad parfumate? Ori să punem ‘suflu’ în orice proximitate, Fiind sincer față de orice apropiată vietate?! E greu, complicat.. când privirile se agață, De multiplicatul promisiunilor din ceață, De vorbe ireale in promiscuități deșarte, Doar, voința singura le respinge departe .. Cum trebuie să fi tu...de toate! Referință Bibliografică: Singurătăți.. / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SINGURĂTĂŢI.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367916_a_369245]
-
lacrimile. Plânsesei cam de multișor, iar cei care mai trecuseră pe lângă boțul de carne înfășutat în cârpe, îmi spuneau dup-aia că se uitau speriați, în zăpăceala aia și tare îngroziți de bombardamente nici nu știau că trec pe lângă o vietate de om, darămite să mai să se și mai oprească să te ia. Doar câteva femei, spuneau mai târziu, au gândit că poate fi un copil și în vâjâiala aia când ești copleșit de tot ce te înconjoară, panica te
AMINTIRILE MAMEI, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367368_a_368697]
-
lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie. 28.Și Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietățile ce se mișcă pe pământ și peste tot pământul!” Iată celălalt canon al lui Vasile cel mare: Canonul 42 al lui Vasile cel Mare - Căsătoria celor fără drepturi (care se află sub stăpânire)[6]: Căsătoriile cele fără de învoire a stăpânilor
ȚIGĂNCILE SCLAVE CĂSĂTORITE RELIGIOS CU BOIERII ROMÂNI? VASILE CEL MARE AȘA LEGIFERA ÎN CANONUL 42 ACUM 1700 DE ANI! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367482_a_368811]
-
găină captivă în acea încăpere îmi sare în față, împroșcându-mă cu pulberea rece a cerului. Mi-am astâmpărat sperietura și am intrat să văd cum a reușit galinaceea mea să înfrunte singură gerul nopții, într-un loc nepotrivit iernării vietăților înaripate ale gospodăriei. Găsesc acolo un petic de paie, iar în mijlocul lui... profitul cel râvnit de gospodar: un ou. Îl pun cu grijă în buzunar și mă-ndepărtez de culcușul de necesitate al zburătoarei mele, continuând ore bune să-mi
BLITZ RUSTIC... CU OUL LUI COLUMB de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366989_a_368318]
-
o pasăre ce se învârtea într-un cerc uriaș. Cu aripile întinse urca și cobora tăind văzduhul, iar zborul ei atât de liniștit îl făcea să se creadă că această pasăre nu ar fi în stare să facă rău niciunei vietăți. Dar se înșelă. Din văzduh își roti capul, ca apoi, ca o săgeată, să pornească spre pământ. „Și-a ochit prada”, gândi voievodul: „și atunci când ghici că vietatea nu-l observă, se repezi să o ucidă”. - Vornice, domnia mea dacă
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
că această pasăre nu ar fi în stare să facă rău niciunei vietăți. Dar se înșelă. Din văzduh își roti capul, ca apoi, ca o săgeată, să pornească spre pământ. „Și-a ochit prada”, gândi voievodul: „și atunci când ghici că vietatea nu-l observă, se repezi să o ucidă”. - Vornice, domnia mea dacă-ntr-o zi sultanului nu îi va fi pe plac ști la ce m-aș putea aștepta?! - Eu nu m-aș gândi la așa ceva, Mărite Doamne. Măria-ta
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
viață pe pământ. Hai, mai insistă, screme-te, așa, încă puțin, bine, bine... bravo, gata, ușor, ușor, iată că ai scăpat, ai o fată frumușică foc. Stai să mă uit dacă seamănă cu tine. Istrate tăie cu foarfeca ombilicul micuței vietăți apărută într-o lume nouă pentru ea, printr-un țipăt strident și prelungit. Îi legă cordonul ombilical și înfășură noua vietate într-un prosop luat din dulapul din scândură nelăcuită. - Vezi, femeie, că nu ai murit? Ce atâta teamă? Nu
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
ai o fată frumușică foc. Stai să mă uit dacă seamănă cu tine. Istrate tăie cu foarfeca ombilicul micuței vietăți apărută într-o lume nouă pentru ea, printr-un țipăt strident și prelungit. Îi legă cordonul ombilical și înfășură noua vietate într-un prosop luat din dulapul din scândură nelăcuită. - Vezi, femeie, că nu ai murit? Ce atâta teamă? Nu se moare dintr-o naștere decât în cazuri speciale, când copilul nu se iese normal și nu este cineva de specialitate
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
cuminte. Nu știu ce mă contrariază mai mult: cuvintele „vegas” și „nevada”, care înseamnă în spaniolă „pășuni” și „ninsoare”, sau adjectivul fabulous, care mă duce cu gândul la păcăleli între animale de poveste, din fabule. Îmi vine greu să-mi închipui că vietățile șirete, zăpada sau câmpiile mănoase își pot da mâna în deșertul arid, care se-ntinde în jurul nostru ca o cratiță supradimensională, încercuită ermetic de munții cu aspect la fel de dușmănos. Dar ce să mă mai mir? În orașul despre care circulă
LAS VEGAS, FABULOSUL ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368518_a_369847]
-
august 2011 Toate Articolele Autorului Lânga casă, de veacuri, îmi curge-un izvor Vin păsări în el setea să-și stingă, Ciutele-n seri, durerea să-și plângă Când pușca în turmă mai face omor. Vin vulpi și vin urși , vietăți de aiurea De veacuri împărțim împreună pădurea Să ne stâmpere setea avându-și menirea, Numai astăzi, l-ar vrea stăpânirea! Scormoniră pământul să-i deie de urmă Firului limpede ce-n-jur da răcoare Obroc ca să-i pună, pe undele sale Banul
IZVORUL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364675_a_366004]
-
noștri./ Când doborâm o pasăre,/ doborâm un vis care rămâne/ și după ce ne trezim/ când vânăm un cerb,/ o stea de pe fruntea omului/ se carbonizează//” (Carbonizare, pag. 309). Anotimpurile („iarna e haina mea de duminică”), ninsorile și pădurea cu toate vietățile ei,, pământul care îl cheamă irezistibil reprezintă obsesiile majore ale poetului. În peisajele sale predomină, cu mici excepții, o singură culoare: albul, albul cireșilor în floare, al ierbii brumate, al tinereții, al purității, al stării de grație, al transfigurării. Nu
COMAN ŞOVA – UN POET AL SPAŢIULUI NEMŢEAN de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364708_a_366037]
-
aici nimeni nu-ți va face niciun rău. Vei vedea lucruri care te vor uimi încă și mai tare, zâne și fauni, centauri și inorogi, zei și monștri. Să te ferești însă de viclenia demonului cu șase capete”, rosti mica vietate pe un ton blând, asemănător celui uman. Fetița japoneză începea să-și dea seama că ceva ciudat se petrece cu ea, că, chiar dacă Pădurea Magică exista aievea, rătăcită la capătul culoarului pe care plecase inițial, era posibil ca de la un
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
cu distrugere de sine și de aproape. Să înțelegem această minunată - și simplă - lecție. Altfel, totul va pieri... Deborah, mă asculți? Sunt aici, lângă tine. Aproape. Fierbinte. Viu. M-a îmbrățișat cu pasiune, lipindu-se de mine ca o mică vietate speriată. Apoi trupurile noastre s-au contopit, într-o oră a uitării, a eliberării. A fascinației. "OK, v-am iubit pe amândouă, e tot ce pot spune...". Am avut impresia stranie că plutesc undeva în Cosmos, departe, într-o neverosimilă
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
semenilor pentru a accede în vârful ierarhiei și a luxului efemer și lumesc. Ei uită în dobitocia lor că totul este trecător și că dincolo nu iei cu tine nimic. Ce este îngrijorător este că părinții și școala educă tinerele vietăți, copiii, să fie într-o permanentă concurență, să nu se ajute, să uite că iubirea unește și înfrumusețează lumea și să facă pe dracu în patru să posede averi, mașini, doctorate etc. Sunteți niște inutili și niște nimeni dacă așa
VIOLUL ŞI DEMOCRAŢIA de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350271_a_351600]
-
și cu mirajul depărtărilor vaste, creat de netezimea câmpiei, au provocat și fascinat pe toți cei care s-au încumetat să-i pătrundă și să-i străbată sălbăticia. Darnicul Timp a fost generos cu Bărăganul, ascunzându-i prin tufișuri atâtea vietăți, fapt care l-a determinat pe Alexandru Odobescu să-l numească „Arcadia românească a vânătorilor”. În vremea lui, acele animale și păsări sălbatice atrăgeau cetele de vânători, care erau tentați de legendarele cârduri de dropii. Însă, din cauza acestei tentații, vrednicii
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]