485 matches
-
mă gândesc mereu la tine. Lumina de la semafor se aprinde, spunându-ne că putem traversa. Acum e momentul să pornesc vijelioasă pe zebră, și el să fugă În urma mea, dar nici unul dintre noi nu face nici o mișcare. Vreau să pornesc vijelioasă, dar cumva corpul nu vrea deloc să mă asculte. Cumva, corpul meu vrea să audă mai mult. — Emma, știi cum lucram, eu și Pete, la Începuturile lui Panther Corporation ? Ochii lui Întunecați mă privesc arzând. Știi cum luam hotărârile ? Ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
târziu,în noapte. La volanul mașini sale dl .Voiosu a intrat pe o stradă slab luminată și a nimerit într-un cămin de vizită fără capac.Mașina a gemut puternic. Dl.Voiosu a coborât zdruncinat,a înregistrat rapid situația și vijelios a pătruns într-o curte,cu poarta deschisă,dupa ajutor.A întâlnit un domn sobru la marginea aleii.L-a abordat imediat.” Domnule... nu are importanță numele.Venisem după ajutor,dar... Candidez la primăria orașului,ca primar.Am nevoie de
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Cred că era mai bine să continuăm petrecerea. Cine are nevoie de noi după revelion?... -Dane,eu zic să mergem la „Umbreluța”,peste drum,la o cafea.Mai vorbim cu John. Ușa agenției se deschide brusc și un bărbat intră vijelios. Se oprește în dreptul Ginei.E tânăr. Ea îl privește cu interes. -Buna ziua,draguță!Cu domnul Durău. -Dumnealui...indica dezamagită Gina spre Dan. Omul se întoarse șovaitor spre Dan. Acesta îl invită să ia loc și să vorbească. Aveți o
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Noi împingeam cu toată puterea. Un pas, doi și... podețul începe să scârțâie din încheieturi și să se încline milimetru cu milimetru, dacă pot spune așa. Mă aflam în partea din aval a pârâului, care se arăta - după zgomot - destul de vijelios. Odată cu înclinarea podețului, tunul a prins să lunece pe bârnele de lemn udate de ploaie. La un moment dat, am simțit că mă apropii de marginea podului. „Dacă tunul continuă să lunece, ajung cu tot cu el în valurile pârâului” - mi-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de dorință erotică a scăpărat peste pragul certitudinii care ne anima pe amândoi. în timp ce Luke achita nota de plată îVedeți? Vedeți? Nu v-am spus eu? Te scot.), o parte din zăpada iernii s-a topit și torentul a devenit vijelios. Când am ieșit afară, în noaptea umedă, Luke m-a întrebat politicos: — Vrei să mergem pe jos sau să luăm un taxi? Să mergem pe jos, am spus eu gândind că asta avea să ne sporească nerăbdarea. Pe drum, Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și au strigat tare la mine că, daca tot m-am udat, să mă întorc, că nu se întâmplă nimic rău acolo unde este apa mică. Încurajat și destul de rușinat, m-am întors exact când un alt val a venit vijelios către mine și s-a săltat până la genunchi. Eu, cuprins de teamă, iar am țipat și am fugit. Mai apoi, după ce am observat atent mișcarea valurilor, am încercat să mă apăr cu mâinile, dar apa mi-a trecut printre degete
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Votăm în pauzăăă, copii! strigă Sandu puternic înainte de a porni în fugă spre clasă dornic, ca întotdeauna, să fie primul. Se auziră două-trei afirmații de aprobare, mai multe țipete și grupul se năpusti după cel ce luase startul atât de vijelios. Nu-l ajunse nimeni până la ușa clasei și Sandu scoase un chiuit de bucurie ridicându-și brațele în chip de învingător... Cele două ore de după pauză au fost, cel puțin în mintea acelor elevi, cele mai lungi din semestrul ce
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
parcă s-ar fi temut să-l atingă ca să nu-mi ațâțe durerea. ― Lasă-mă, strigam printre suspine. Tu n-ai suflet! Nu meriți să te iubesc! O stâncă are mai multă simțire decât tine. ― Taci! Taci! În dezlănțuirea mea vijelioasă, nu mai găseam frânele. Și plângeam tot mai vârtos. ― Cu ce ți-am greșit! Ce crimă am comis? Cine m-a blestemat să te iubesc, pentru că e un blestem iubirea asta de care fugi mereu. ― Doamne, taci, nu-i adevărat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de trecători, care întorceau capul după mine, mirați parcă ar fi avut de-a face cu un nebun scăpat din balamuc. Nu mă sinchiseam ― ce-mi păsa de ei? Ajuns la locuința Mihaelei, am urcat scările tot în fugă sărind vijelios treptele, amenințat în fiecare clipă să-mi rup gâtul. Am bătut puternic în ușă, gâfâind, cu sufletul la gură. ― Cine e? răsună o voce. ― Eu, deschide! O femeie înaltă și voinică (un adevărat Goliat) se ivi în prag și mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la șosea într-o căsuță extrem de modestă. Fereastra împărțită în patru ochiuri mici fixate în niște șipci care abia țineau sticla în niște cercevele subțiri care, tremura de ziceai că o să zboare, când vântul își plimba aripile transformate în pale vijelioase, fie o noapte, o zi sau poate mai mult. Perdelele de la fereastră, nu erau murdare ci închise la culoare din cauza timpului care a trecut nemilos și a lăsat adânc amprenta. Când treceam de acasă spre școală și invers, îl vedeam
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu tenderul în dreptul pompei, un lucrător rotea cu mâna brațul de tinichea, trăgându-l de o sârmă, în zdrăngănit de tinichea, până îl aducea de-a curmezișul peronului, cu gura deasupra tenderului. Se pornea apoi șuvoiul de apă, gros și vijelios, din care însă, de jos de pe peron, nu se vedeau decât două palme, între gura burlanului și peretele negru al tenderului. Apa curgea astfel preț de câteva minute. Poate cinci, poate zece. Apoi apa se oprea, lucrătorul învârtea la loc
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și ridicându-mi capul. Tăticu, era al dracului de cald și întuneric acolo. Spinările arcuite ale femeilor și privirile atente ale bărbaților care le însoțeau ajungeau până lângă bar... M-am împiedicat de piciorul unui scaun și m-am înfipt vijelios cu fața într-o coloană, după care am orbecăit până când l-am zărit pe amicul Fielding în celălalt capăt al sălii. Îmbrăcat cu un smoching alb, își topea șoaptele în boarea ce plutea în jurul unei fete miraculos de frumoase. Purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-și vadă numele tipărit pe undeva. Intrarea precipitată a Selinei în dormitor prevestea cheful ei clocotitor de a o lua prin magazine. Părul îi era vopsit și fierbinte. Jur că sunt clipe când părul Selinei se unduiește ca o apă vijelioasă - se unduiește din cauza alifiilor, a secretelor. Spunea că e obosită: spunea că e bolnavă. A luat un calmant și s-a întors în pat. Nici nu se punea problema să mă duc după ea. Știi, interiorul coapsei fetei ăsteia e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
târziu m-am așezat și mi-am luat ceva de băut. La un moment dat mi-a venit chiar și ideea că pentru mine n-ar fi rău deloc dacă Shadow nu ar mai apărea. Acum însă, când mă clătinam vijelios, strecurându-mă prin grilaj, am avut cumplita certitudine că soarta mea e strâns legată de cea a câinelui că, de vreme ce Shadow a plecat, și mie îmi venea rândul să mă întorc pe Twenty-Third printre câinii bipezi. Îmi era de ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
alta. În vacanța de iarnă, Ingrid plecă într-o tabără în munți. Primi de la ea o singură scrisoare, trimisă în prima zi de tabără. Fata ieșise deja pe pârtia de schi și descria zăpada spulberată în soare în timpul unei coborâri vijelioase. Avea un instructor colosal, un adevărat campion. Și colege simpatice. În finalul scrisorii Ingrid îl săruta și abia aștepta ca ei să se revadă. Victor avu o strângere de inimă citind scri soa rea. El nu schiase niciodată. Nu dansase
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
una câte una, până când nu mai viețuia nici urmă, din mulțimea celor existente, viața oamenilor devenise un - non coșmar, iar la următoarele alegeri, partidul acesta nu a mai înregistrat procentul care să-i permită să supraviețuiască. Încât, a luat-o, vijelios, la vale, dispărând de pe eșichierul politic românesc. Odată cu acest fapt, s-a terminat și cu banii, care urmau să asigure, pârnaiei lui Loviște Calapod, continuarea activității de educare și reeducare a deținuților. O ședință a consiliului de administrație conchise: dacă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
continuăm existența, dacă nu,nu! Calapod a inițiat o largă consultare a tuturor deținuților. Fiecare urma a veni cu propuneri privind resursele necesare supraviețuirii. S-au adunat multe propuneri. Una, ieșise la suprafață, ca o hoaspă, pe o tulbure și vijelioasă apă: să se înființeze, la pușcărie, un mare atelier, ori, o mică fabrică, de încălțăminte. Calapod se adresă superiorilor, cu întrebarea: ce să facă - să treacă la organizarea atelierului ori a făbricuței propuse, ori, nu. E treaba ta, cum te
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
alte griji. Pe la ora 16 aude glasul soră-si, Ilona comentând singură, cu voce tare să îl anunțe că a sosit acasă: - El cum mă scula când eram mai mici, cu toate că eu vroiam să dorm! Pătrunde în cameră vijelios și îl îmbrățișează. Este încă buimăcit de somn însă își revine repede: - Hai că pun să spăl! ai niște haine împuțite, nu știu ce fată ar merge cu tine! Cei doi frați nu s-au văzut de mult și se
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
constituia țelul multor oameni< așa sunt tinerii și mai ales restul omenirii, însă Laur se depărta de aceste idealuri. Vroia să trăiască într-o veșnică fericire și căuta continuu în toate colțurile cerului avena potrivită ce îi va colecta apele vijelioase, prăduind și schimbând speranțele, ruinând în anii ce urmează coordonatele unui trai normal. Nu-l interesa câștigul, vroia numai să se simtă bine, însă să nu supere pe cei din jur, așa că va continua viața duplicitară și ascunsă. Nu a
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
metri, brunet, cu ochii căprui, cu fața plină de acnee și părul nespălat. Scuze, am icnit și mi-am continuat drumul spre copacul din curtea școlii. Era în zona îngrijitorilor, dar acolo florile vorbărețe tac, păsărelele jucăușe dorm, iar vântul vijelios stă calm. Era locul meu, locul în care mă simțeam eu. Bună, Angela. Cum a fost la școală? Se auzea glasul răgușit al domnului Mirescu, omul de serviciu. Era un bărbat în vârstă de 40 de ani, cu o chelie
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lui timp de cinci minute, exprimând prin niște priviri pline de emoție tot ceea ce nu putea spune mai limpede prin cuvinte, în timp ce Jonas încuviința din cap cu o sinceră simpatie. Din fericire această situație fără ieșire era curmată de intrarea vijelioasă a ultimului predicator la modă, care ținea să fie prezentat marelui pictor. Jonas, încântat, nu întârzia să-i comunice acest lucru, apoi mai pipăia o dată teancul de scrisori din buzunar, apuca pensula, dădea să picteze, dar înainte de asta trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
destul de înfricoșată. I-am zâmbit cu prietenie și mi-am făcut o notă mentală să mă duc să vorbesc cu ea în cursul după-amiezii. Înainte ca dialogul tensionat să poată începe din nou, ușa sălii de conferințe s-a deschis vijelios și dramatic. Vivian a intrat în cameră. Phil s-a ridicat imediat de pe scaun și i-a făcut loc să se așeze în capul mesei. O tăcere profundă s-a așternut asupra grupului. Vivian avea o calitate periculoasă și fascinantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
strigat „Poliția!“ până când mi-au făcut loc spre ieșire. Un bătrân mi-a deschis ușa și i-a scăpat: — Hei! Nu ești cumva Bucky Bleichert? — Pune mâna pe copil și cheamă o asistentă socială, i-am spus eu gâfâind. Piciul vijelios fu smuls din spinarea mea. Am reperat Fordul lui Lee în parcare, l-am îmbrâncit pe Maynard spre el și l-am trântit pe bancheta din spate. Lee a claxonat și a pornit în trombă. Violatorul bolborosea întruna „Iissuse!“ Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
actriță a vremii, pe Charlotte Cushman, În Henric al VIII-lea, lăsându-l pe el și pe fratele lui, În vârstă de șapte și, respectiv, opt ani, să Își facă lecțiile pentru a doua zi, apoi a tatei care intrase vijelios pe ușă, un ceas mai târziu, Îl Înșfăcase pe William și fugise cu el (atât cât putea să fugă un om cu un picior de lemn, urmare a unui accident din tinerețe) Înapoi la teatru. Actul Întâi fusese atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
conversație Vorodin. - Din câte mă pricep eu, energia electrică se oprește, rând pe rând, de la un centru național. Să nu ne grăbim. Să nu sărim deci să-i luăm în crampoanele reproșurilor noastre pe electricienii de rând. - Tincuța Argelescu, interveni vijelios o gospodină, punctată pe gât și pe bărbie cu negi uriași. Curva a blondă, de locuiește, cu poama de mă-sa, pe Alunișului 204. Când a auzit că sora lui domnul Bleju e plecată la un parastas în provincie... Ca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]