19,273 matches
-
sunt cele ale divertismentului, ale happeningului. Tipul de artă evocat se adresează unui public needucat, lipsit de pretenții, de sensibilități, descumpănit, buimăcit, văduvit de repere, de judecăți valabile și selective. Într-un cuvânt, lobotomizat. Nu anatemizez audiența pentru ignoranță. De vină e școala, familia, anturajul, și cu precădere massmedia (televiziunea, radio-ul, internetul ș.a.m.d). Avem colectivități placide, descumpănite, lipsite de atașamente și păreri, supuse continuu unui bombardament de senzații, de impresii adresate precumpănitor dominantei instinctive, emoționale, niciodată celei superioare
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
VIETI = 1 PERSONAJ Fiecare experiență din trecutul acestuia se soldează În final cu o „moarte”, părând un simplu vis: „Privind În urmă, amintirea mea Îmi pare un vis amețitor. Nu pot distinge decât umbre În semiîntunericul unei nopți Înghițite de vina și de abisul trecutului... Dacă eu eram cel ce Ținea În brațe ființa asta care mi se dăruia cuprinsă de o dorință nebună, Înseamnă că azi nu mai sunt În viață”, „Privind În urmă, amintirea mea Îmi pare o poveste
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]
-
bunătatea absolută, Binele suprem, pe care îl exprimă prin interdependența față de orice lucru ce se cheamă ispită și prin voința Sa de a face numai ceea ce corespunde ființei Lui. În dese rânduri, păcătosul încearcă să se desculpe și să arunce vina păcatului pe ceilalți sau chiar pe diavol, neștiind că aceasta este tot o uneltire vicleană a Satanei care „dorește foarte ca noi să aruncăm asupra lui vinovăția păcatelor noastre, și prin aceasta să ne amăgim și să ne adormim pe
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
imens, s-au putut da încă două! Lucru record pentru Scala! Și Berceasca și-a încercat norocul la Scala, dar cu toată vocea ei, pe care nu am mai auzit-o de la București încoace, a ratat totul la Scala, din vina ei și, bineînțeles, din cauza acestei canalii de bărbat. Închipuiește-ți, la banchetul Scalei, oferit mie de directorul general, acesta mi-a povestit un detaliu amuzant, pe care-l avea de la Serafin. Primul lucru, care l-a făcut Țurcan, când s-a
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
idee și același simbolism, precizează: „în acea trecere a evreilor (prin Marea Roșie), în care egiptenii au pierit, iar evreii au scăpat, a fost anticipată încă de pe atunci închipuirea Sfântului Botez. Căci, ce altceva învățăm zilnic în această taină, decât că vina este luată de ape și că greșeala se șterge cu ele, însă evlavia și nevinovăția rămân pururi ocrotite? Ai auzit că părinții noștri au fost sub nor, și (încă) sub un nor bun, care le-a stins focul patimilor trupești
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
prin traducerea în rusă, fără nicio precizare) încât nu mai poate nimeni să se dumirească despre cine este vorba”. Cu un surâs amar, abia mijit în colțul ochilor săi, din care te fulgeră revolta mocnită, autoarea se face a transfera vina, de pe umerii autorităților pe seama sordidei ulicioare... Atitudinea polemică trece, pe nesimțite, în tonuri pamfletare de rafinament indubitabil. Făcându-se că nu acuză pe cineva anume, Maria Toacă nu numește, evident, pe niciunul dintre contemporanii ei care mistifică (fie și numai
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
ulicioare... Atitudinea polemică trece, pe nesimțite, în tonuri pamfletare de rafinament indubitabil. Făcându-se că nu acuză pe cineva anume, Maria Toacă nu numește, evident, pe niciunul dintre contemporanii ei care mistifică (fie și numai prin omisiune) istoria, ci dă vina pe ...urmașii din zarea vremii din proximitatea aceleia a lui Alexandru cel Bun: ,,descendenții săi, care l-au succedat la tronul țării, nu s-au învrednicit nici de această microscopică onoare.”. Nu prea departe de acea epocă, notează autoarea, cu
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
-o. Dar oare această iubire mai există și in zilele noastre? Dacă ne uităm atent la tot ce se petrece în jurul nostru am putea spune că iubirea nu mai există și că aceasta a devenit un simplu cuvânt. Să dăm vina pe tehnologie și pe stresul care ne înconjoară la fiecare pas? Este adevărat că oamenii au devenit interesați mai mult de partea materială a vieții și luptă zilnic cu oboseala și stresul pentru o carieră și o viață mai bună
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93804_a_95096]
-
Google, potrivit căreia “clasa muncitoare din Egipt nu a fost convocată pe internet sau pe Facebook”: “e drept că mediile sociale au jucat un anumit rol. Dar asta nu înseamnă că a fost o revoluție pe internet”. A cui e vina? Dacă ziarele, fie tipărite, fie online, au devenit superflue, vina e a lor. Dar lucrurile ar fi putut să stea vreodată altfel? Oare țara e dezbinată cu adevărat, în secolul XXI, de întrebarea dacă lucrurile pe care le citim se
Viitorul jurnalismului – O promisiune sacra [Corola-blog/BlogPost/93870_a_95162]
-
convocată pe internet sau pe Facebook”: “e drept că mediile sociale au jucat un anumit rol. Dar asta nu înseamnă că a fost o revoluție pe internet”. A cui e vina? Dacă ziarele, fie tipărite, fie online, au devenit superflue, vina e a lor. Dar lucrurile ar fi putut să stea vreodată altfel? Oare țara e dezbinată cu adevărat, în secolul XXI, de întrebarea dacă lucrurile pe care le citim se lasă atinse? E musai să ne certăm pe fâșâitul hârtiei
Viitorul jurnalismului – O promisiune sacra [Corola-blog/BlogPost/93870_a_95162]
-
de pe firmamentul astral datorită invidiei colegilor de breaslă, a nepăsării medicilor în frunte cu Dr. evreu Francisc Iszac, care i-a administrat o doză prea mare de mercur, a murit un patriot care a fost vândut asemenea lui Iuda pentru vina de a-și iubi patria și de a vedea Ardealul Românesc unit cu Țara Mamă. Ceea ce este consternant, este faptul că istoria se repetă pentru neamul românesc de milenii, cu trădători, cozi de topor, lași, datorită cărora au căzut pradă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93907_a_95199]
-
formate din importante grupuri alogene, adăpostite unele de urgia otomană și libere să-și pregătească în România mișcarea de emancipare națională. România de la 1880 era firavă și nesigură nu numai în ochii lui Eminescu, ci ai contemporanilor în general. De vină pentru toate acestea erau, natural, „străinii”, dar nu oricare și nu toți, ci numai otomanii (care supuseseră Moldova și Țara Românească și le sleiseră de sevă), rușii (care răpiseră Basarabia), austriecii („nemții”, ocupanții Bucovinei), ungurii (stăpânii Transilvaniei) etc. Și nici
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
sale, cu ideile general valabile și cu lamentabile, pentru noi, obsesii locale și trecătoare. Poetul și publicistul a scris uneori cu asprime despre anumiți străini, i-a veștejit cu epitete grele, pentru venalitate, politicianism, rapacitate, dar, câteodată, și numai pentru „vina” de a fi fost străini. Ca și alți contemporani din elita intelectuală, Eminescu voia să-i vadă pe români stăpâni, în fine, în România și să vadă România întreagă, condusă și organizată de români. Mai toate sunt de înțeles, după
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
dacă pot să găsească soluții, înainte ca istoria să ne penalizeze și mai mult. Când va veni timpul, mi-aș dori să mă uit înapoi și să mor și eu un român mândru.” Serge Ioan Celibidache “Aveți cu toții o enormă vină”, spunea Sergiu Celibidache la întoarcerea în țară în 1990. În 2014, din nefericire, încă sunt valabile aceste vorbe: http://www.youtube.com/watch?v=UzB7u42JiYs
Festivalul Sergiu Celibidache nu se va mai organiza! [Corola-blog/BlogPost/93944_a_95236]
-
aproape nimeni din această clasă eșuată să-și asume eșecul și să lase locul să se aerisească! Pe de altă parte, avem generația 50+, cu aceeași apetență de a arunca zilnic cu noroi în ceilalți; niciodată nu sunt ei de vină, că deh, așa au văzut până aici, afurisita de doctrină și nenorocita de nepricepere i-au aruncat pe toți de la stânga la dreapta ca într-un tangaj în care ne-am trezit când cu un Quintus în USL, când cu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93946_a_95238]
-
l-a sprijinit, l-a iubit, Mariana Brăescu-Silvestri îi ține permanent aprinsă candela sufletului lui: „Cu eforturi sisife se străduia să înlăture uriașă stâncă a nepăsării, a delăsării, a ignorării valorilor naționale, a deznădejdii marginalizaților oricât de valoroși, a căror vină nu era decât aceea că nu făceau parte din corul corect politic indiferent față de cine, indiferent față de ce moment. Artur Silveștri s-a stins că un martir, ca un călugăr laic care își luase de bună voie asupra să povară
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
Brumaru Ca pe-o cupă grea de carne Îți duc coapsele la gură Să-ți sorb sufletul cît roua-n Clipa ei ne mai îndură Cît se zbate-n vînt lumina Ca o frunză uriașă Nu mai da pe fluturi vina Că-ți scot sînii din cămașă Și ți-i zmulg cu chiu și larme La izvoare-n prund să-i sfarme Unde-un pește-albastru doarme Lîng-o cupă moale-n carne
Un pește-albastru pentru Fascinel by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12063_a_13388]
-
Văzut numai de radarul din duh. Poetul nu știe nici cum, nici cînd, nici unde. El știe numai stoluri de cuvinte să-ngrozească Și să le-mprăștie oricum, oricînd, oriunde, în altă limbă, negrăită și totuși omenească. Nu Nu-i vina ta că nu m-auzi. Te strig cu ultrasunete, ca delfinii, Și îmi răspunzi chiar cu ecoul meu, în care ți-ai înfipt misterele ca spinii. Nu-i vina ta că nu te mai vezi. Te-am îmbrăcat numai în
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
oriunde, în altă limbă, negrăită și totuși omenească. Nu Nu-i vina ta că nu m-auzi. Te strig cu ultrasunete, ca delfinii, Și îmi răspunzi chiar cu ecoul meu, în care ți-ai înfipt misterele ca spinii. Nu-i vina ta că nu te mai vezi. Te-am îmbrăcat numai în ultraviolete, Doar ca să știu că te bronzezi în nuanțe de culori secrete. Cușca Privesc printre oameni ca printre gratii. Mai ajung la mine uneori cuvinte, Printre zăbrelele de zgomot
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
pentru a restabili ordinea, un om de pază a fost instalat provizoriu în dreptul ușilor turnante. Ulterior, o măsură mai radicală va fi transformarea poștei în muzeu și introducerea unor uși de tip clasic. Dar Cazimir terminase de mult facultatea, iar vina lui fusese prescrisă. Că zburdălniciile inocente puteau comporta și riscuri aflăm dintr-un "raport" adresat mamei către finele anului IV. îl transcriem integral: Despre acordarea și ridicarea sancțiunii "mustrare severă cu avertisment" grupului Zalis et comp. - Istoric - 7 sept. 1954. La
Între colonie și coniac by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12138_a_13463]
-
sînt în pielea goală, au bilete portocalii - portocaliul e o culoare onirică! - ascunse în bucle ) , zile cu plopi adînciți în aer ca niște fîntîni, zile de rut bestial. Și în toată această fericire, inspecții peste inspecții ( știți cine e de vină! ). Ieri o anchetă: doi tipi grași veniți cu mașina, politicoși, purtînd pălării de paie și genți subțiri, plini de subtilități grosolane. Azi aștept o inspecție banală, sîmbătă alta. Aflu din ziare că se pregătește o a III-a Conferință pe
Sînt plantă sau animal by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12397_a_13722]
-
natura poetului și natura criticului este o incompatibilitate radicală" - utilă, probabil, pentru a calma agresivități din lumea literară (cum a fost cea a junilor Delavrancea și Vlahuță contra lui Vasile Alecsandri) - seamănă unei venerabile și vetust născute prejudecăți. Doar pentru vina de a se fi impus, cu vreo treizeci de cărți, printre cei mai de seamă critici literari români, lui Gheorghe Grigurcu (născut în 1936) i-a fost pus la îndoială, vreme de decenii, statutul de poet - cel de la începuturi, și
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
a deschis el ușa, când a venit acasă, că vântul a și trântit fereastra, făcând sticla țăndări. - Niciodată nu ești atent, îl dojeni femeia, iar el nici măcar nu se mai obosi să-i răspundă, să-i spună că, de fapt, vina nu este decât a ei, că ea a lăsat geamul deschis, că este un lucru firesc să se iște curentul sau că, pentru a putea pătrunde în casă, un om este obligat să folosească ușa, mai ales dacă locuiește la
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
pe care n-o mai pot obloji cu nimic, om ca toți oamenii aruncînd ultima carte în joc, fără să fi știut cum se trișează cînd rămîi singur cu toți așii în față, - dar poate numai viața mea e de vină cînd mă găsește singur în fiecare dimineață în așternuturile dospite de lacrimi, poate că ar fi mai frumos să urc odată cu lumina la cer să cobor odată cu ea pe pămînt, să nu mai știu de ce nu sînt și sînt, de ce
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
decât de viața pe care-o duci". Versurile din Urcarea muntelui se impun prin alura lor agonică și, în același timp, protestatară, prin vehemența tonalității vaticinare, prin imaginile refuzului unei realități dezagregante, în care individualitatea era condamnată la neant, iar vina colectivă era escamotată. Sentimentul singurătății, al separației este aici iremediabil: "Ne-am separat, nimeni nu mai este cu nimeni/ Cineva a avut grijă să nu mai fim cu adevărat/ Nici măcar doi la un loc și a reușit/ Și totul e
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]