474 matches
-
Se chinui să o Închidă și-și scutură picioarele, producând o furtună miniaturală de zăpadă pe linoleum. — Doamne, ce frig e! spuse ea, cu nasul ca o cireașă, obrajii ca merele și cu buzele ca două fâșii subțiri de ficat vinețiu. Insch Își luă privirea de la Logan pentru a trece asupra lui Watson, pentru ca apoi să revină. Igonrând privirea inspectorului, cuprinse cu mâinile Înmănușate ceainicul, furând de la acesta cât de multă căldură putu. — Trebuie să fie ceva, spuse Logan, privind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Își redeschide petalele, surâde, deschide ochii, mă privește (cu câtă mirare și bucurie!), Înțelege, se bucură, mai vrea; știe c-am omorât-o, că vreau s-o omor, e fericită, mă uit la conturul perfect al capului Înscris În culoarea vineție a stâlpului de piatră al porții unde ne-am oprit; piatra masivă uniformizatoare, capul ei fragil, „ce-ar fi s-o...?“; doar un gest din partea-mi, nu-mi trebuie nici măcar o fracțiune de secundă s-o fac; mă observă atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ce rup limitele spațiului și zboară dincolo de cadru; tu privești cu mină obosită la zborul lor și nu vezi fazanul Înfoiat de alături, din spinarea căruia iese un cap de drac; iată și o lebădă albă Înotând pe o suprafață vineție, din aripile căreia cresc două capete de absidă; Încolo, tu stai pe puterea ta de feudal, nu te sinchisești de nimeni și de nimic, chiar dacă acum te-ar mușca o limbă veninoasă; te uiți imperial la păsările acelea fantastice de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vrem, am lovit-o rău și atunci am avut revelația că am făcut-o să sufere. Acea suferință acută ce se citea pe fața ei (care era foarte albă, ca În portretele lui Boticelli, avea un ten de o albeață vineție, caracterizând doar acele ființe ce stau mai mult În umbra alcovului, decât În bătaia vântului și a soarelui, cu niște ochi albaștri inexpresivi și distanți și cu părul lung de un auriu roșcat) m-a zguduit. De atunci, o apăram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
brusc la o cotitură, mă Întorc, nu se vede capătul străzii; eram parcă pe plantelor; se deschide o poartă În zidul verde, Îmi iese Înainte o arătare diformă: sâni enormi, burdufuri umflate albe, de un alb rozaliu, cu bumbii bombați vineții; câte un fir de păr negru și creț crescut În vârful lor, văd bine tot, sunt chiar sub ei, aproape Îmi intră În ochi; femeia mă depășește În Înălțime cu mult, brațe imense, tatuate cu scene erotice ca la pompei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tras un foc doar pentru a ne face să credem că s-a sinucis și de fapt ne așteaptă înăuntru, gata să tragă. Avu apoi aceeași viziune: ușa ponosită a sălii deschizându-se și oferind vederii lumina palidă de pe fața vineție și rece a victimei. Iată principalul motiv pentru care alesese meseria de polițist. - Diane, trebuie să intrăm, repetă Ausonio. - La asta mă gândeam și eu. Bine. Hai să intrăm. Vocea îi era gâtuită, căci se gândea atât la familie, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Fiecare În chilia lui. Hârtia dormind. Cântece umblând prin vise. Liniște ca la Siliștea-Gumești. Călduri ca la Bârlad. O zi călduroasă de vară Într-un cadavru de vară. Nici o tresărire. Doar broaștele, departe de lac, și puful scămos al scaieților vineții ascunzându-se sub frunze groase de brusturi. Iepure! Ieee-puuu-reeeee! Iee-puuuuuu-reeeeeee! Lângă zidul vechi de cărămidă, un băiețel de vreo șase ani stă În genunchi În fața unui iepure alb, clipind anesteziat de apropierea copilului. Bot În bot. Nu știi dacă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Și poate că acum doarme. Deschid ușa și alunec în întunericul coridorului spre nursery. Au pus pe geam o perdea de tifon. Se ghicesc, mărite, profilele leagănelor, umbrele lor. Pun mâna pe sticlă: fiica mea doarme acolo înăuntru. Cu mânuțele vineții și ochii ca niște scoici închise pe chip. În zori, Kentu a intrat cu tine în brațe, caldă de somn și roșie după baia abia făcută. Erai îmbrăcată cu o salopetă nouă, albă cu broderie roz, și fețișoara îți părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bună dimineața, ca să mă spăl de mirosul stătut de boală, lăsând ușa întredeschisă în caz că Ed ar fi vrut să mă acompanieze. Nu a făcut-o. Nu-mi adusesem haine pentru călărie, din motive evidente, așa că mi-am pus pantalonii largi vineții pe care-i alesese Maria pentru mine. Știam că vor arăta ridicol cu haina și cizmele de călărie pe care urma să le împrumut, dar m-am consolat cu gândul că măcar se asortau cu nasul meu care căpătase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
care-i alesese Maria pentru mine. Știam că vor arăta ridicol cu haina și cizmele de călărie pe care urma să le împrumut, dar m-am consolat cu gândul că măcar se asortau cu nasul meu care căpătase o culoare vineție intensă, pe lângă faptul că îmi curgea încontinuu. Rachel se prezentă echipată complet, cu o față proaspătă și frumoasă. Am observat că ea și Ed purtau jachete la fel. Ce drăguț. — Nu arăți deloc bine, spuse ea cu dulceață. Ai luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nu învinsă. Începusem weekendul cu un iubit, haine noi și o bravă atitudine nouă vizavi de viață. Aveam de gând să-l termin la fel. Am mai făcut o baie pentru că mai transpirasem câteva kilograme în timpul micii expediții călare. Pantalonii vineții erau plini de noroi, așa că a trebuit să mă îmbrac cu hainele din ziua precedentă. Nu-mi adusesem multe haine, pentru că Ed îmi dăduse de înțeles că vom petrece cea mai mare parte a weekendului în cameră. Îmi doream să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
din plimbarea sa prin cameră și se uită atent la mine. „Da?”-replică el. „-Atunci, de ce nu te faci critic?” Deasupra mării vitraliului meu răsare încet soarele luminînd păsările, învelindu-le într-o lumină roșie. Cerul e cuprins de raze vineții dincolo de orizont. Privesc cu speranță acolo. Ce eliberări va declanșa această zi neanunțată? Dar spaima se cuibărește încet, încet, din nou în mine căci, odată ridicat deasupra apei cu o viteză nebănuită, globul înflăcărat se limpezește dovedindu-se a nu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
În sângele meu dragostea avea plânsul pământului și aduna în lacrimi numai ceruri de liniști. Prin demonii urâcioși și bâlbâiți pășeam cu luare aminte împiedicându-mă de multe întrebări. De ce luceferii au picioare de fluturi și se încolăcesc în străfundul vinețiu al depărtărilor? De ce-mi tremură în surdină cerul înroșit al despărțirii? Nici un om nu se mai întoarce din grăbirea necuvântătoare a văzduhului. Între două respirări sufletu mi simțea primejdia aventurii nedorite. Între două respirări pădurile-și odihneau bocetul lor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și este prezentată mulțimea de detalii pe care le pune la punct În vederea nobilei acțiuni, chiar se pricepe. Există Însă la pagina 35 o frază interesantă: „Am văzut atît de multe case prefăcute În cenușă, mașini distruse, cadavre cu găuri vineții În tîmple și o sumedenie de lucruri oribile pe care oamenii le fac numai ca să Încaseze marele pot, Încît nimic din toate acestea nu mi se mai pare real”. (s.m.) Și, tot ca o atingere a clapei literaturii, Phyllis spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spre dimineață. Vine Moș Crăciun. Scriitoarea visează că face sex În grup cu reni excitați. Îl sodomizează cu un dildo În formă de con de brad pe Moș. Sosesc colindătorii. În planul doi se vede un brad Împodobit cu testicule vineții. Autoarea se trezește. Are febră. A răcit, de-asta a visat reni. N-are nici conuri de brad, nici testicule. Așa că se-apucă să citească și mai multe cărți despre sex. Și aflăm că de Anul Nou pleacă la St
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nimic pe lume mai mult decât violența. După ce s-a zbătut în mine vreo două minute, s-a întors cu fața în sus și a început să sforăie. M-am închis în baie, m-am spălat, aveam spatele numai dungi vineții și roșii, umflate și dureroase, arătam ca dracu, tremuram toată de furie, de durere, de rușine, de ură, îmi venea să-mi pun capăt zilelelor, îmi ziceam că nimic nu e mai degradant decât să ajungi un obiect, o femeie-obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
medic, au pus fotografiile la dosar. Mi-era rușine, dar de data asta eram decisă până peste cap să scap de el... Aseară te-am rugat să stingi lumina din cauza asta. Nu voiam să mă vezi, mai am încă dungile vineții, mi-era rușine. Mi-e rușine și acum, de-aia nici nu te las să te uiți la mine pe lumină, deși acum e altceva. Habar n-am de ce-ți spun toate astea... Simt nevoia, pur și simplu. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
secunde se abținu să răspundă. Întinse mâna stângă spre un bol cu fructe așezat între două sfeșnice de argint și rupse un mic ciorchine de struguri, începând să-i decojească încet boabele, introducându-și unghia lungă între coajă și pulpa vineție. — Ne-am mai întâlnit oare undeva? întrebă ea brusc. Nu, spuse Phoebe. Nu, nu cred. De ce? — Voiam doar să știu, spuse ea, terminând un ciorchine și începând altul, ce te face să crezi că ai vreo idee despre părerile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
În toți anii petrecuți Împreună ca fiică și tată când m-a protejat În vreun fel. Dar tata a fost prima mea iubire și-i luam mereu apărarea, chiar și când ochii cafenii ai mamei dispăreau Înconjurați de cercuri mari vineții, când a Început să poarte cămășile acelea de noapte groaznice din nailon și să râdă când nu trebuia. Într-o zi, eram Într-un magazin și un bărbat a dărâmat o piramidă de cutii de lapte, cutiuțele albastru cu alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
năduful pe utilajele care repede și mereu se defectau, alăturându-și injuriile și ocărând vremea rece, care le îngheța mâinile bătrâne și reumatice, asudau, așa, cu mic cu mare, de cum se înroșea pleoapa răsăritului, până ce obrazul livid al lunii văruia, vinețiu, prispele caselor solitare. Tărășenia cu Pepenoaica lui Nicanor Galan deveni apanajul soboarelor de bătrâne guralive din Goldana, care, de cum din cochilii de stele odrăsleau cornițe fragede de raze, se adunau la gura sobei și începeau să o toarcă în patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din rană... Printr-o confuzie a locului plasării pantofului, Mircea alunecă pe un torent înțepenit din criblură de cărămidă, dezechilibrându-se pe dată, astfel că, silit de această mișcare, privirea îi scăpă printr-o despicătură de zid. Zări, pe cerul vinețiu de seară, minuscul, turnul pătrat de la impozantul palat al Prefecturii din secolul trecut, rămas nedemolat sub protecția noii destinații, de Muzeu al Moldovei Socialiste. Intui în direcția lui, dincolo de meterezul clădit din piatră veche al vechiului han domnesc, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
măruntă de argint, cu cap de rege în efigii tocite, unor clienți care cumpărau stafide, acadele și alte multe produse coloniale, escamotate de comerțul socialismului biruitor; cu țațe grăsune, care pipăiau perdelele de mătase de la ferestre, în serile geroase și vineții, căutând, cu o atroce duioșie, fisuri în morala nevestelor tinere, după părerea lor, prea frumoase, pentru un singur bărbat, având premoniția morții subite a elegantei și desfrânatei cartierului (ce purta numele neînțeles, dar repede acceptat, de Gala), deces presupus, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vin și ăștia... Cât s-a foit el nehotărât, lângă motopompă, flăcăul cu jiletcă și pantalonii ca măslina nemurată a și deschis larg poarta de la intrarea în ogradă. Se întoarse, rotindu-se pe călcâie, către Vartolomei și descoperindu-și buzele vineții de pe carnasierii prelungi, a amiciție și a pașnice intenții, utiliză formula cunoscută prin partea locului: Oameni buni cer găzduire, în fapt de seară. Mașina, albă ca laptele, cu un număr de înmatriculare mâzgălit în semne ciudate, a intrat pe poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și întărite, zace Rica, iubita lui Matolea. Complet goală, cu mâinile legate la spate și căluș în gură. Ochii aproape ieșiți din orbite păstrează expresia îngrozită ce-i însoțise ultimele clipe de viață. Pe trupul ei se văd numeroase pete vineții, semnele unor lovituri. Sângeriu, perfect rotund și plasat exact între sprâncene, orificiul de intrare a unui glonț. Aplecat deasupra ei, cu pălăria dată pe ceafă, Manfred declară expert. Urme circulare de praf de pușcă ars. Arma a fost lipită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
meu era să te anunț, apoi să rămân la subunitate pentru completarea efectivelor în vederea misiunii. Mergi și tu cu noi să înțeleg. N-aș pierde asta pentru nimic în lume. Marius aruncă o privire lungă chipului palid cu cearcăne mari, vineții, a prietenului său. Știe că este foarte bolnav. Are probleme mari cu rinichii, deunăzi urinase sânge, dar la rugămințile lui insistente nu spusese nimănui nimic. Cum te mai simți? De câteva zile mă scol cu dureri îngrozitoare de spate, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]