10,890 matches
-
de Iozefina tunsă scurt. Îmi pare ca o regină fără diademă pe cap. Salut. Salută și ea cu voce la fel de stinsă. Întreb:-Tu aici? Îmi răspunde la fel de sec:-Eu aici...Vrea să se ridice de pe divan cu același zâmbet de vinovăție, pe care eu atunci îl vedeam cu totul și cu totul fals, crezând că mă îndrept cumva spre ea. Eu în schimb, mă așez îndărătnic, pe un scaun lângă ușă, la o oarecare distanță. Simțeam că orgoliul mi-o lua
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ce zâmbet? Pleacă tocmai acum când ar fi avut multe de povestit. Dacă aș fi știut măcar că Iozefina rămăsese orfană de mamă la șapte ani... Ninge peste sicriul purtat de patru bărbați, transfigurați și ei. Închis pentru totdeauna. Încerc totuși vinovăția de a nu-i fi mărturisit Iozefinei, suficient iubirea. Parcă niciodată n-am avut totuși curajul să o privesc în ochi și să-i declar iubire pe viață și pe moarte. Interesant! Să bați atâta drum și să nu vezi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de a ne simți bine, iar cealaltă de a ne simți rău, nu este nimic ce nu putem face, mai ales că putem alege, tot ceea ce trebuie să facem este să dărâmăm zidul limitării și să eliminăm frica, ignoranța, tristețea, vinovăția, orgoliul și să nu încercăm să fim mai buni dacă nu am ajuns la concluzia că suntem răi, să nu încercăm să ne luptăm cu morile de vânt încercând să fim mai buni decât alții, ci să ne luptăm să
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
pentru ca un Univers cuprinzător să ia naștere și să se desfășoare pe o diversitate de planuri: social, moral, psihologic, politic, filosofic - în sensul unei modernități a problematicii (seducția puterii, relația maestru-ucenic, mereu reluată în cele mai diverse situații, alienarea, destinul, vinovăția, demonismul dostoievskian al individului). Cele patru volume de memorii se organizează în jurul unor etape biografice: criza din anii de formație, tinerețea bucureșteană (1952-1969) și debutul literar - în primul volum; cariera (definită ca "un exercițiu social ce ascunde sau exprimă o
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
de lacrimi. În depărtare, orașul pare un vapor luminat, pregătit de un mare bal. Cu obrajii lipiți de ferestruica murdară, Antoniu privește afară, și vede ca prin ceață, În depărtare beția de lumini a orașului, departe, inaccesibilă. Un sentiment de vinovăție față de propriul lui trecut și prezent Îl copleșește, și, pentru o clipă ar vrea să se transforme Într-un fluture, pe care cineva să-l strivească. Kawabata a terminat de băut ceaiul și acum s-a lungit , convins că efectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
metrouri, aeroporturi, spitale ș.a.m.d. Antoniu Își strânge picioarele lipindu-le unul de celălalt, ca un elev pentru care pupitrul este prea mic și-i Îngrădește mișcările. Se gândește la apropiatul sfârșit al lui Kawabata, și, un sentiment de vinovăție Își face loc În sufletul lui. Dar dacă...âși spune, ar fi putut să facă mai mult pentru el? Dacă ar fi putut fi salvat? Să-l fi internat spre exemplu. Dar cine să se lupte pentru viața unui cerșetor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lua lucrurile așa cum sunt, spuse el. Într-adevăr, poate că situația era inevitabilă. Nu-ți spun asta în încercarea de a scăpa de partea mea de răspundere sau pentru a o ajuta pe Antonia să facă același lucru. Iar despre vinovăție n-are nici un rost să vorbim, nu pentru a vorbi despre așa ceva te-am chemat astă-seară aici. Știi la fel de bine ca și mine că în orice discuție pe tema asta amândoi am fi nesinceri, tu în acuzații, iar eu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cere să-mi țin promisiunile făcute numai pe jumătate. Dar ea era toată numai duioșie, era plină de dorința de a-mi alina imediat amarul și neliniștea; și, deși îi mulțumeam din toată inima, mă gândeam cu un sentiment de vinovăție că, de fapt, Georgie nu-mi putea face aproape nimic. Puterea ei era limitată. În această privință cel puțin, eram liber. Simțind în aceste gânduri o undă de lașitate, o lipsă de loialitate, având un sentiment de vinovăție din cauză că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sentiment de vinovăție că, de fapt, Georgie nu-mi putea face aproape nimic. Puterea ei era limitată. În această privință cel puțin, eram liber. Simțind în aceste gânduri o undă de lașitate, o lipsă de loialitate, având un sentiment de vinovăție din cauză că nu o doream în clipa aceea, mi-am spus că ar fi bine să-i ofer ceva semnificativ care să-i facă plăcere. Și atunci am spus brusc: — Georgie, vreau să mergi cu mine în Hereford Square. Georgie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am întrebat. Palmer privi din nou spre Antonia. Ea răspunse peste umăr: — Totul, Martin. Și despre copil, totul. Avea glasul încărcat de emoție. Mi-aș fi dorit să simt că mă cuprinde mânia. Nu aveam decât un cumplit sentiment de vinovăție. — În fond, nici nu cred că trebuie să faceți atâta caz de chestia asta, am spus. Antonia scoase un sunet nelămurit. Palmer mă fixa în continuare cu privirea lui rece și dădu din cap aproape imperceptibil. Se făcu liniște. — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să ne recunoaștem neputința. Trebuie să încercăm din nou să te înțelegem. Și cu siguranță vom izbuti. Nu pot explica, deși există o explicație, am spus. Oricum n-are importanță. Eram copleșit de o stare de confuzie și de sentimentul vinovăției. Nu le puteam explica condițiile drastice în care păstrasem secretul relației cu Georgie. De înțelegere nici nu putea fi vorba, și de fapt, în clipa aceea, îmi doream cu ardoare să nu fiu înțeles. — Ba are importanță, Martin, chiar foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
m-am dus direct la Georgie acasă. Am stat zece minute într-un local, încercând să mă adun. Tremuram din toate încheieturile și aproape că nu puteam gândi. În mod ciudat, sentimentul predominant pe care-l trăiam era acela de vinovăție copleșitoare, zdrobitoare. Și totuși era inadmisibil ca descoperirea faptei de către Palmer și Antonia să mă facă să mă simt mai vinovat decât fapta însăși. În egală măsură mă deruta și constatarea că cei doi instauraseră un soi de dictatură morală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
apărare în fața unei puteri ce îmbina iubirea cu cenzura, îi dădea o stare de excitare sexuală. Când mi-am îndreptat gândul spre Georgie nu m-am simțit cu nimic mai fericit. Între mine și ea se lăsase un văl de vinovăție și, odată cu el, sentimentul că dezvăluirea secretului nostru ciuntise, dacă nu chiar ucisese, dragostea mea pentru ea. Îmi imaginasem că atunci când iubirea noastră va ieși la lumină sentimentele vor fi mai puternice și mai pure, iar acest lucru chiar s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
prin gând și întrebarea, destul de neclară, dacă nu cumva chiar asta era intenția lor. Se întâmplase exact ceea ce nu dorisem să nu se întâmple. Eu avusesem dreptate, nu Georgie. Efectul acuzațiilor fusese acela de a declanșa un adevărat val de vinovăție care acum acoperea cu un mâl dezgustător toată dragostea mea pentru Georgie, tot ceea ce păruse atât de simplu și de curat. Și totuși știam că eram nespus de nedrept față de ea și îmi spuneam că starea mea de spirit se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Am rotit în fața lui sabia, însă, în mișcare, lama s-a desprins și a zburat în sus, în întunericul iernii care se adunase deasupra noastră. Strângând tare în mână ceea ce mai rămăsese din sabie, cuprins de spaimă și de sentimentul vinovăției, l-am recunoscut pe tatăl meu. M-am trezit tremurând. Era întuneric. Pledurile căzuseră pe podea, iar patul de campanie era tare, rece și parcă umed. Mă durea rău stomacul, fără îndoială din cauza băuturii din seara anterioară. Sau încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
din ceea ce se petrecuse de atunci? Poate că acum ar trăi o viață „ordonată“, ca să folosesc expresia celor de la Tageblatt. Și nici pe mine nu m-ar bate la cap poliția sau borfașii - ca să nu mai spun de sentimentul de vinovăție pe care Încep să-l simt. Nu, eram mult prea naiv. Cel mult, aș fi rămas nevinovat. (Metaforic vorbind, desigur. Nimic din ceea ce se Întâmplase În apartamentul Dorei nu ar fi avut loc dacă nu m-aș fi ascuns În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
zuluși! Nici măcar nu mă puteam gândi să beau un pahar cu lapte la sandvișul meu cu salam fără să aduc o ofensă gravă lui Dumnezeu Atotputernicul. Închipuie-ți, în condiții astea, ce mustrări de conștiință îmi dădea lăbăgeala! Sentimentul de vinovăție, spaimele - ce mai, îmi intrase teroarea-n oase! Exista oare în lumea lor ceva lipsit de primejdii, neîmbibat de microbi, neînsoțit de vreun pericol? Of, unde le era voioșia, unde le erau îndrăzneala și curajul? Cine naiba le-a inoculat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
e un moment de cotitură în viață. Așa că trimite-i o felicitare. N-ai să mori din atâta lucru. Doctore, oamenii ăștia-s incredibili! Oamenii ăștia-s de necrezut! Ăștia doi sunt cei mai de vază producători și vânzători de vinovăție ai zilelor noastre! O scot din mine cum ai scoate untura dintr-o găină grasă. — Sună-ne, Alex. Vino mai des, Alex. Ține-ne la curent, Alex. Nu mai pleca fără să ne anunți și pe noi, te rugăm, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
chestie, i-ai imprimat o mișcare de du-te-vino și ți-a curs apoi sămânță din ea. Și-atunci, Jake, ce mare lucru ai făcut? Cât a durat totul, ca să trebuiască să-nduri blestemele cu care te-mproașcă - ca să-nduri povara vinovăției, a acuzațiilor reciproce, sila de propria-ți făptură! Tăticule, de ce trebuie să le tratăm pe femei cu atâta considerație dublată de un sentiment de vinovăție, tu și cu mine - când, de fapt, nu trebuie! Nu avem voie! Noi ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a durat totul, ca să trebuiască să-nduri blestemele cu care te-mproașcă - ca să-nduri povara vinovăției, a acuzațiilor reciproce, sila de propria-ți făptură! Tăticule, de ce trebuie să le tratăm pe femei cu atâta considerație dublată de un sentiment de vinovăție, tu și cu mine - când, de fapt, nu trebuie! Nu avem voie! Noi ar trebui să stabilim regulile jocului, tăticule, da, noi! — Tăticu’ a făcut ceva îngrozitor, plânge maică-mea - sau poate că doar îmi imaginez eu chestia asta. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
permis să facă toate chestiile degradante la care am obligat-o, chiar așa, textual. Or, lucrurile nu stau deloc așa, doctore! Dar deloc! Aici e vorba de încercarea acestei târfe viclene de-a mă tortura inoculându-mi un sentiment de vinovăție - ca să pună, astfel, mâna pe un soț. Fiindcă asta urmărește ea, vezi bine, la cei douăzeci și nouă de ani ai ei - dar asta nu înseamnă că, vezi, Doamne, trebuie să-i fac neapărat pe plac. În septembrie, nemernicule, fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
unui copil) se înalță cuprins de o furie neputincioasă ca să dea cu pumnii în salteaua patului de sus, pentru ca apoi să se prăbușească imediat, flagelându-se cu reproșuri. Ah, prietenii mei evrei! Fârtații mei spurcați la vorbă, împovărați de sentimentul vinovăției! Iubiții mei! Colegii mei! N-o să se mai oprească niciodată vaporul ăsta din tangaj? Când? Când, ca să nu ne mai plângem atâta de greața care ne chinuie - și să ieșim odată la aer, să trăim! Doctore Spielvogel, nu-mi ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un "Pá-pa", urmat imediat de plînsul nervos al celuilalt. Mircea Emil se desprinde cu greu de bar, vrînd să se întoarcă la scaunele lui, dar ochii plînși ai copiilor trezesc în el sentimentul ciudat al milei, urmat de cel al vinovăției că ar putea face, totuși, ceva. Rămîne o clipă lîngă masa bătrînei și, profitînd că aceasta doarme cu bărbia în piept, atinge capul cățelului cu vîrful degetelor: Măcar de-ai fi fost cîine polițist, să iasă din tine o zamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o vreme la fiica sa. De fapt, exact atâta vreme câtă îi fusese necesară să găsească și să pornească mașina. Se folosise de această imagine așa cum fac cei mai mulți oameni duplicitari și mânați de impulsuri: pentru a produce un sentiment de vinovăție în locul celui de remușcare. Ieșind cu mașina de pe strada pe care locuia, în drumul său spre High Road, Alan simți că vizita la domiciliu pe care o face nu suportă amânare, dar urgența reală era alta, una pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Mașina ezită și aproape că acroșă un camion. Restul drumului până la Wincanton fusese o continuă trecere de la exaltare la o teamă plină de remușcări. În mod ciudat, ideea că aventura sa cu Bull ar putea eșua activase un sentiment de vinovăție față de Naomi și Cecile. Preț de câteva clipe, ele încetară să mai fie niște date statistice, recenzii ironice ale teatrului său public și ale cinematografului privat. Deveniseră, în schimb, niște centre distincte și acuzatoare ale sinelui propriu. Care aveau sentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]