14,396 matches
-
urmărindu-și, pe ascuns, scopurile. Un teribil obiect de înfruntare necontenită cu Antonescu îl constituia dorința legionarilor de a-i pedepsi pe cei vinovați de ceea ce numeau anii prigoanei. Voiau pur și simplu să-i lichideze pe acei foști demnitari vinovați de uciderea legionarilor în perioada regimului carlist. Antonescu cerea arestarea lor, anchetarea și condamnarea potrivit deciziei justiției. Neînțelegerea era totală. Pentru că anchetarea și judecarea unui prim lot de vinovați întîrzia nepermis de mult, Sima și ai lui acuzînd autoritățile antonesciene
Reconstituirea unui asasinat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16684_a_18009]
-
cu nimic vinovați de faptul că o mică parte dintre compatrioții lor și-au pierdut banii riscîndu-i la un fond de investiții. De vină sînt și ziarele care au încercat să transforme această problemă într-o afacere nebuloasă, dar la fel de vinovați sînt și politicienii care s-au străduit să facă din catastrofa de la FNI un mijloc de a mai cîștiga voturi. ROMÂNIA LIBERĂ a gestionat această afacere încercînd să atragă atenția că principalul vinovat e așa-numitul dl SOVINVEST, dar fără
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16691_a_18016]
-
după cum a evoluat în ultimii trei-patru ani, societatea românească e un balamuc pestilențial, în care experiențele savanților detracați n-au alt scop decât să arunce în aer tocmai clădirea care le adăpostește jocurile infernale. Ca o ironie a sorții, toleranța vinovată a Cotrocenilor dă prilejul securistimii iliesciene să contra-atace cu o virulență pe care bolșevicii n-au mai avut-o de la prădarea Palatului de Iarnă al lui Nicolae al II-lea. Supraviețuitorii comunismului, pe care dl. Constantinescu nu i-a lăsat
Ultima șansă: auto-sancționarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16727_a_18052]
-
numai că nu favorizează, dar chiar compromite cunoașterea și explorarea lui, prin neputința de a-l transcende în vreun fel spre o reconstrucție în termeni personali. E vorba doar de o zgâire pasivă și frustrată, prin vitrină, de o promiscuitate vinovată, ci nu de o reală împroprietărire cu dedesubturi. Nu se poate nega, chiar în aceste condiții, că emanciparea acestor ani reprezintă o ruptură pe față a uniformelor comunismului. Nu. După părerea mea ea este chiar prea pe față, e încă
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
Care a fost soarta cenzorilor după evenimentele din '89? Oricum, au avut o responsabilitate morală? Soarta lor a fost asemănătoare cu a tuturor celor care au avut o culpabilitate civică și etică! Adică...nici una! Dacă nu au fost judecați cei vinovați din punct de vedere penal (crime, tortură) cenzorii au intrat în amnistia generală nedeclarată. Recent, am citit într-o revistă, analiza unui prozator cunoscut și apreciat - foarte apreciat și premiat - care făcea elogiul cenzurii motivînd că "ne-a obligat să
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
evident că figura scriitorului pare să fi trezit măcar oarecare curiozitate, pentru că aceeași revistă (nr. 503, p. 23) publică puțin mai tîrziu o altă traducere a unei proze scurte de factură kafkiană (El prisionero, Prizonierul): Opinia publică l-a declarat vinovat: vinovat de a se fi amăgit singur..." etc. Însoțit de două desene "absurde" ale autorului, textul mai este precedat și de o coloană explicativă, care atestă începutul constituirii unui profil public al acestui multiplu creator, considerat pînă nu demult, cum
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
pe care încerca să o frîngă, întrebîndu-se însă de ce și pentru ce ar izbîndi. Nouvelle Revue Française îl roagă, în 1969, să scrie un articol despre naștere. Se chinuia profund să-l scrie și tergiversa ca de obicei. Am conștiința vinovată, nota prin septembrie 1969. în loc să mă apuc de articolul promis la N.R.F. mă duc să mă plimb prin Spania! E drept, credeam c-o să-l termin în august, or fișele pe care le-am făcut s-au dovedit inutilizabile și
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
scrisul la o funcție mai simplă, de a-l reapropia de oralitatea spovedaniei. Nostalgia cuvîntului prim, rostit, receptat ca o virtute, se răsfrînge în critica, directă ori subiacentă, adresată textelor de factură literară sau speculativă, resimțite oarecum ca un lux vinovat. Astfel scrisul apare înțărcuit în rolul său pur duhovnicesc, în funcționalitatea sa de spovedanie nudă: "Din Cartea Sfîntului Athanasie, Viața și purtarea tatălui nostru Sfîntul Antonie, înțelegem un lucru remarcabil: scrierea în sens de notare foarte strictă, neestetizată (sublinierea noastră
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
Mizoguchi e condamnat să trăiască în urîțenie, de ca și cum ar fi hidos, pentru că nu poate comunica, nu se poate dezvălui celorlalți. Ruperea sa de lume, închiderea în tăcerea la care îl obligă bîlbîiala, e un păcat de moarte: Mizoguchi e vinovat chiar de dinainte de a fi comis vreo faptă mîrșavă, e vinovat de a fi unicul cunoscător al gîndurilor sale, care, incomunicabile fiind, devin secrete. Iar ca secrete, ele devin periculoase, subversive, criminale. Aceasta e logica povestirii lui Mishima, dacă o
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
hidos, pentru că nu poate comunica, nu se poate dezvălui celorlalți. Ruperea sa de lume, închiderea în tăcerea la care îl obligă bîlbîiala, e un păcat de moarte: Mizoguchi e vinovat chiar de dinainte de a fi comis vreo faptă mîrșavă, e vinovat de a fi unicul cunoscător al gîndurilor sale, care, incomunicabile fiind, devin secrete. Iar ca secrete, ele devin periculoase, subversive, criminale. Aceasta e logica povestirii lui Mishima, dacă o înțeleg eu bine. Narațiunea se dezvoltă, cum se vede, dintr-un
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
descoperim o referire batjocoritoare și la adresa lui Gabriel Liiceanu, nu mai putem lua în serios presupusa lui intransigență. începem să credem că justițiarul nu este cu adevărat un justițiar, ci un maniac al denigrării semenilor, că - imatur - își găsește o plăcere vinovată în scandalizarea celor din jur. Impresia este atât de puternică, încât ne întrebăm dacă nu cumva înainte de 1989, când a protestat împotriva lui Ceaușescu, Dan Petrescu a făcut-o nu ca "dizident", ci pur și simplu ca o persoană recalcitrantă
DAN PETRESCU ENERVAT DE LITERATURA ROMÂNĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16944_a_18269]
-
cu posibil efect financiar devastator, de pe urma căreia cineva, nu se știe cine, încearcă să prăbușească sistemul bancar din România înainte de alegerile generale și chiar în timpul localelor. În mass-media circulă scenarii și speculații de tot felul. Dacă în acest scandal există vinovați de incitare, atunci SRI-ul ar trebui să spună cine sînt aceștia, nu să lase ca X de la guvern să se plîngă de încercări de spargere a sistemului bancar venite nu se știe de unde, iar Y din opoziție să spună
O nouă tăcere a SRI-ului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17048_a_18373]
-
paralele, mult mai puternică decât realitatea propriu-zisă. Ar fi fost suficientă o lectură calmă pentru ca dl. Andrei Ursu să mă plaseze în alt loc decât printre colportori. Articolul meu începea ca o diatribă la adresa regimului Constantinescu, pe care-l văd vinovat pentru obstrucționarea actului de justiție în "Cazul Ursu", și se încheia cu somarea d-lui Paul Barbăneagră de a aduce probe acuzațiilor de-o gravitate excepțională. Cred că o serie de cuvinte și propoziții simple precum: "aceste stupefiante rânduri", "vă
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
politice. Poate, mai degrabă sigur, actuala coaliție plătește prețul unei politici a atacurilor reciproce și a crizelor găunoase care au ruinat autoritatea fiecărui partid în parte. În urma lor PD-ul a tot scăzut în audiență, PNȚCD-ul e considerat partidul vinovat pentru tot ce se mișcă rău în România, iar PNL nu prea are cu ce ieși în față, în singurătatea pe care și-a impus-o la locale. Doctorul Oprescu cîștigă acum voturi, fără nici un efort, dar nu e sigur
Votul bucureștenilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17065_a_18390]
-
și Franței nu mai însemnau nimic, Franța e, practic, ocupată de naziști, Liga Națiunilor dispăruse și, în 1940, din iunie pînă în august teribilele cesiuni teritoriale impuse României Mari, împuținează, teritorial și în populație, grav țara. Pentru toate e făcut vinovat regele Carol al II-lea și țara e în revoltă. Fără a avea altă alternativă, îl desemnează, la 4 septembrie 1940, pe generalul Ion Antonescu ca șef de guvern și acesta, înțeles cu liberalii, național-țărăniștii și legionarii, îl silește să
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
aceasta face ca aforismul să înfrunzească spontan în scrisul său sub forma unor definiții plastice și a formulelor deopotrivă incisive și decisive"; G. Călinescu a introdus maniera dansantă în scris, Perpessicius - lavaliera, iar continuatorii lor - giumbușlucurile". Concomitent cu acest "impresionism" vinovat în ochii unora tocmai prin frăgezimea sa care derivă din talent, Cornel Regman poate fi socotit și un precursor al discursului ludic, debutonat, nutrit din belșug cu ironie, al comentatorilor (de literatură și nu numai) din promoțiile cele mai tinere
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
răbojul PRM-ului însă s-au strîns în ultima vreme acțiuni care pun în primejdie ordinea constituțională a țării. Doi membri ai acestui partid, dintre care unul deputat, iar celălalt vicepreședinte al Senatului, V. Hogea și Gh. Buzatu se fac vinovați unul de scrierea, iar celălalt de girarea unor materiale de inspirație fascistă, reunite în volumul Naționalistul. Un alt membru al PRM, care face parte din administrația locală a județului Cluj, a publicat, înainte de Hogea, un volum antisemit. Asta pentru a
Ce ar putea ascunde "dezvăluirile" lui CVTudor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15864_a_17189]
-
pe frunte, cu mâinile la spate, se oprise, la salutul meu respectuos, întrebându-mă mirat: "Ce cauți tu, aici, băiețică?" Reproduc întocmai cuvintele. De emoție, mi se întipăriseră în minte pentru totdeauna. Ce să fi răspuns la o asemenea întrebare?... Vinovat, fără să știu de ce, lăsai ochii în jos. A doua zi, luni, povestind întâmplarea în cancelaria profesorilor, aveam să aflu, prin același pedagog de serviciu, că se ajunsese la concluzia că nu se poate, trebuie să fie poet! Eu, adică
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
După mine, cartea pe care o ținea Hamlet în mînă era cartea utopiei vremii sale". Acum, îmi este mult mai aproape această definiție. Și se poate reformula: a fi sau a nu fi criminal, a fi sau a nu fi vinovat, a fi sau a nu fi tragic... Cartea are și o capcană, construită poate ca o captatio benevolensis: simplitatea și coerența formulărilor pot crea înșelăciunea că ai priceput grabnic sensul, atît de profund, însă. De fapt, a citi Vina tragică
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
fenomenologia a toate cîte sînt: Era război de candele aprinse/ Roze mureau pe trotuar prelinse/ Lăsînd în aer ochi de carnavale/ Și-n pasageri bătrîni uimiri ovale// Și biata mea, fireasca întrebare/ Se preschimba încet în cerșetoare/ Răzbind mulțimea leneș, vinovat/ Cum un copil de mult întunecat// Un cîine am zărit, cu ochi de cîine,/ Mi-am amînat ființa, deci, pe mîine./ Adulmecînd dulceaga lui sminteală/ M-am potrivit spre dulce hoinăreală// Foșneau gingașe silfe sub veșminte/ Pămîntul mirosea a jurăminte
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
care-l împing în față pe Adrian Năstase ca pentru a-și pregăti explicațiile viitoare pentru eșecul de proporții (parcă-i aud, cu miorlăieli à la Dincă și cu grimase de Postelnicu, exhibându-și naivitatea și clamându-și inocența: "Năstase e vinovat! El a dat ordinele! El ne-a obligat, noi n-am știut nimic!") a devenit un stil de guvernare. Mai mare rușinea să le vezi pe cucoanele de la sănătate și de la învățământ turnându-și cenușă în cap și promițând, cu
Român, o dată pe lună by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15916_a_17241]
-
aceștia au fost condamnați la moarte? Dacă ar fi supraviețuit ministrul Apărării Vasile Milea, despre care nici pînă astăzi nu se știe dacă s-a sinucis sau a fost ucis la ordinul lui Ceaușescu, ar fi fost el mai puțin vinovat pentru ceea ce a făcut armata pînă în 22 decembrie? E adevărat că Justiția din România și-a îngăduit multe în acești 11 ani care au trecut de la Revoluție. Cînd Adevărul scrie "evenimentele de la Timișoara" le retrage, dintr-un condei timișorenilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]
-
trubadur de apă dulce - formează un insolit cuplu, pe măsura savuroaselor dulciuri tentante, cărora le simți aroma de ciocolată veritabilă. Nu pot pune punct fără să o citez pe Juliette Binoche: "Ciocolata conține magneziu așa că nu trebuie să ne simțim vinovați că ne place atît de mult!"
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]
-
lumii moderne, însă cu condiția de a-și conserva fondul existenței sale particulare. Balzac ori Tolstoi au promovat aceeași filosofie. Fermi pentru că își însușiseră idei fără să le aprofundeze, dibaci până și, sau mai ales în patriotism, liberalii se făceau vinovați, în opinia lui Eminescu, pentru faptul de a fi promovat fără discernământ forme noi, ce au provocat dezechilibre adânci în societatea românească. Inflația gestului patriotic, carnavalul perorațiilor despre Europa, despre țară și strămoși, sunt expresii ale crizei de creștere pe
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
naționale, precum și celor de reformă socială și instituțională, principiilor moderne ale legalității, proprietății și ordinii, conservatorii aveau propriul lor proiect, al modernizării pe etape, gradual, fără salturi, în acord cu filosofia evoluționsită. Delimitântu-se de demagogia liberală, pe care o făcea vinovată de erodarea spiritului public, P.P. Carp credea că Partidul Conservator "nu poate și nu trebuie să se rezeme pe mase", întrucât "cârmuirea maselor prin mase este o utopie care veșnic duce la o dureroasă dezamăgire"16). Aroganță aristocratică și infatuare
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]