2,160 matches
-
înaintată de reclamanta de mai sus, continuă grefiera. Părțile au fost citate lrgal, au depus la dosar cele cuvenite, procedura fiind legal îndeplinită. Reclamanta a cerut admiterea ca martor a mamei sale... - Adela Mărcudescu, vă rog ! se insiunuă o bătrânică vioaie, cu pălărie și ochelari de vedere, care semăna foarte mult cu reclamanta, dar care arăta cu vreo patruzeci de ani mai în vârstă decât aceasta. A-de-la Măr-cu-des-cu, repetă grefiera, pe silabe, consemnând ceva pe un formular și întinzând dosarul judecătorului
AMBUSCADA de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385030_a_386359]
-
și gara ar vrea să umplem la loc buzunare cu libera noastră suflare, cu firele noastre de gând o nouă revoltă crescând, s-atingem cu visul și zarea, să fim contopiți cu chemarea orașului vesel din noi... uitați, amintiți, moi, vioi. Apă și foc Hai să ne jucăm un joc: apă și foc, eu să îmi ascund sentimentele, tu să mi le cauți, când ești aproape să zici foc, când ești departe să zici apă; tu să îți ascunzi sentimentele, eu
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
Păcălește pe oricare Mai crede că mâine-i soare Sau măcar un curcubeu De la vest spre noi mereu... Primăvara Floare lângă floare Privesc către soare, Cânt de păsărele Sus, pe rămurele ! Iarba verde crește, Mielul ne privește Cu ochi mari, vioi, Primăvară-n toi! Hai, copii, afară, Sari tu, fetișoară! Și tu, băiețaș, Vino pe imaș! Hai să ne jucăm, Flori să adunăm, Să le facem salbe Roz și verzi și albe. Referință Bibliografică: Eu nu pot trăi fără tine / Gigi
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
nevastă-mea, Matilda, am invitat-o prima dată la dans, la o reuniune tovărășeasca. Încă nu o cunoșteam, dar am dat-o gata cu Viena și cu „O du lieber Augustin”. Și cu Valurile Dunării în trei timpi și mișcări vioaie. Am învârtit-o până am amețit amândoi. Asta-i valsul, să te învârtești, asta înseamnă walzen în germană. - Știi tu germana? Se interesează binevoitor Boris. - Eh, puțin. La noi, la Cernăuți, fiecare se descurcă oarecum cu germana... - Da, aprobă Boris
SCHIŢE UMORISTICE (34) – INTERMEZZO de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384528_a_385857]
-
04 mai 2015 Toate Articolele Autorului Petru și Pavel suferit-au și moarte de la atei Plecând, lăsat-au o sămânță : Episcopul Timotei ! Pe vremea când se prigoneau creștinii în Europa, Licinia lui Licinius, a născut pe Penelopa ! Era-nțeleaptă și vioaie, nu doar la inimă, frumoasă Așa că tatăl ei a dus-o, în turn cu o suită-aleasă : 13 fecioare, dar și idoli în camere împodobite Pe Caria și-Apelian, două persoane erudite, Care zilnic o-nvățau Învățătura timpului... Dar peste 6 ani
SF.MC.IRINA. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384524_a_385853]
-
care acum două luni nici nu știa de existența sa! Pe neașteptate sosi iarna. În prag de sărbători avu cea mai mare bucurie a vieții sale! Deveni tată! Într-o dimineață se născu urmașul său, un băiat de toată frumusețea, vioi și jucăuș! Dar nu avu parte de prea multă liniște că imediat, după Sfântul Ioan, fu chemat iarăși în Capitală. Se întoarse din metropolă cu o echipă de arhitecți și proiectanți cu care, la iaz și castel, discutară proiectul pentru
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
moleșiți de căldură și muncă, mergeau țârșinduși picioarele prin colbul gros, în urma lor rămânea un nor de praf, nu se auzeau mergând, abia murmurau ceva în semn de mulțumire la binețea dată. Totul părea amorțit din cauza zădufului, doar eu eram vioi. Am mers pe ulița satului, până în locul în care se face un drumeag la stânga, care intră abrupt în luncă. Am cotit-o pe el și am tot mers pe lângă marea galbenă de grâu cu mici insulițe roșii și albastre, până ce
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
1548 din 28 martie 2015 Toate Articolele Autorului Vălul rațiunii mă-nfășoară iară. Unde-i romantismul, cu al său alai? Mi-amintesc, prin lacrimi, de ultima seară, Când, la braț cu luna, ne simțeam în rai. Stele risipite se jucau, vioaie, Cu lumina blândă, clipocind discret. Chipul tău șăgalnic mirosea a ploaie, De sub abanoșii îmbrăcați cochet. Licurici sălbatici se prindeau în horă, Întețindu-și vrajba, sub frunzele noi. Dansul lor frenetic părea că adoră, Până la strigare, al naturii croi. Recitam și
ULTIMA VACANȚĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382587_a_383916]
-
fete, Pentru o viață, de-am să pot... Între noi.... Bătrânii (Răspuns la provocarea domnului Marin VOICAN - GHIOROIU) Dacă fost-am provocat, Iată, am venit îndat’ Să-l primim pe Dragobete Noi, Marinii, printre fete: Îl primim la bătrânețe Tot vioi, ca-n tinerețe! Ne-ntâlnim cu fetele, Le desfacem pletele Și le sărutăm cu foc Prinzându-le de mijloc, Le-arătăm din ochi iubirea, Oameni mari, în toată firea! Le-nmuiem cu mângâieri, Ca pe vremuri, cavaleri, Oferim buchet de
PENTRU ZI DE DRAGOBETE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383954_a_385283]
-
grupului. - Păi, tocmai asta este problema, că așa vor unii să facă și chiar să ceară, mai știi? să se căsătorească la biserică, cu preot, slujbă și toate cele... - În biserică, domnule? întrebă un bărbat înalt, uscățiv, sobru, cu privire vioaie, deschisă, deși arăta cam la 60 de ani bătuți pe muchie. Păi, nu-i ia mama lu’ proces verbal, că eu, dacă-i văd, îi arunc în stradă cu toate hainele lor frumoase de nuntă. Păi, ce? Să ne spurce
ALTE ŞTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384037_a_385366]
-
primăvară timpurie, Era nevoie de-un sărut de soare Din care sa rasară câte-o floare. Și după cum ne spune chiar cuvântul, Când soarele a sărutat pământul, Pe locu-acela gol și mititel A răsărit atunci un ghiocel. Plăpând, dar și vioi nevoie mare, Și-a ridicat privirea către soare, N-a mai avut răbdare nici să crească Și caută cuvinte să vorbească. Voia să spună, micul ghiocel, Ca primăvară vine de la el. Dar s-a lovit de vorbă populară; “C-o
EU NU MAI SCRIU POVEȘTI CU PRIMĂVARĂ de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383359_a_384688]
-
mi-a spus la telefon: "Caut-o pe Baby Markus, era cu noi în gașcă". Aveam o vagă amintire, parcă o senzație de demult s-ar fi trezit în mine, și vedeam, cu ochii minții, o fată micuță, ageră și vioaie. După vreo 50 de ani, am revăzut-o și nu s-a schimbat. O sfârlează, sclipitoare, bună și generoasă. Din momentul în care ea și Sorin, fiul ei, m-au luat în primire, am pătruns în tunelul timpului și am
O CĂLĂTORIE ÎN COPILĂRIE de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383402_a_384731]
-
Puterea zâmbetului pe chipuri revenea, Iar un colț de rai începea a se crea... Soare în priviri se ivi, strălucind nespus Și doruri, tristeți sau grele dureri s-au stins Către o lume a uitării lor au apus, Raze, dansând vioaie, în jur s-au aprins! Cărțile inimilor par a se fi deschis, Erau scrise în alb și negru, și-nchise, Pot fi citite acum în culori, ca în vis, Având pagini din nemurire înscrise... ~ Cristina P. Korys ~ ( scrisă la ceas
LACRIMI PIERDUTE ÎN IERNI ALE SUFLETULUI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383525_a_384854]
-
mine în armată tuturor într-un fel sau altul ne este greu îmi spuneam și continuăm să lucrez cu capul în jos prins în gândurile mele. Îmi plăcea să ridic panerul cu porumb pe umăr și să merg cu pași vioi pentru al goli la hambar acest exercițiu mă ajută să înving acea stare apăsătoare ce o aveam. Deodată în timp ce eram cu capul în jos lângă grămadă de porumb am auzit un hohot de râs și un glas spunând: ,,Uitati-va
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
-se mai apoi peste noi Peste mine și foaia de plânset ca o târzie binecuvântare Cu sfiiciune afișez un zâmbet înlăcrimat de-o amintire Mângâiere, strecurată tiptil până în creștetul peniței, venită din adâncuri ca o candelă nestinsă Din ce în ce mai luminoasă, mai vioaie Să-mi vindece rănile cu o altă lumină Lumina dimprejur ! Citește mai mult DIMPREJUR...Lumina lunii cade blajinăîmpânzindu-se tăcută în odaieîntr-un auriu molaticPrăbușindu-se mai apoipeste noiPeste mine și foaia de plânsetca o târzie binecuvântareCu sfiiciune afișezun zâmbet înlăcrimatde-o amintireMângâiere
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
era obosită, avea un somn agitat, tresărea, scotea mici țipete, transpirația îi curgea șiroie pe obrajii catifelați, se prelingea peste gâtul fin, pentru ca în final să ude perna. Priveam acel trup mlădios, cu fața ovală, cu doi ochi negri, migdalați, vioi, acum obosiți, nasul drept cu nări fine fremătânde, cu buzele pline, frumos conturate, formând o guriță mică. Brațele rotunde , fără a fi grase, se terminau cu niște palme micuțe și degete lungi și fine. O priveam cum se zbuciuma în
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
și în părul de sub căciula mițoasă, trăgeau mai rar din țigară, dându-și răgaz, să schimbe două trei cuvinte între ei. -Parcă te-aș cunoaște, zise unul dintre țărani, era la vreo 50 de ani, brunet cu niște ochii negri vioi și iscoditori, avea mustățile mari, negre cu fire albe, îngălbenite de tutun în dreptul nărilor, cărora, din când în când, le răsucea vârfurile în sus. -Sunt Ion, fiul lui Petre al Linii din Valea Mare, ai fost acum câțiva ani la
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
are puteri magice: va spori laptele și va alunga forțele malefice, destul de active în ajunul praznicului. În ajunul sărbătorii,oamenii priveghează În multe zone rurale, în ajunul sărbătorii, oamenii priveghează toată noaptea; priveghiul creștin se împlinește pentru ca oamenii să rămână vioi și sănătoși tot anul. Ritualul cu grâu, pentru o recoltă bogată De asemenea, în ajunul sărbătorii Marelui Mucenic, vitele sunt duse de gospodari în holdele de grâu; când acestea se întorc acasă, gospodarii iau o mână de grâu, iar boabele
Sâmbătă, praznicul Sfântului Gheorghe. Tradiții pentru noroc și sănătate – De ce e bine să ne cântărim în această zi [Corola-blog/BlogPost/92824_a_94116]
-
atunci, stând deoparte și contemplând zbenguiala celorlalți, începusem să mă simt vinovat pentru că nu-mi ținusem promisiunea față de Angela. Ce-i cu tine, mă luase la rost Mary Zăvoianu, ți s-a spulberat cheful?, și mă luase la un damen-rock vioi, pe care tot ea îl anunțase cu voce stridentă. Dar mie îmi stăruia în minte, chiar dansând cu nebunatica Mary, chipul Angelei, acela din momentul când își dăduse acordul să plec, zâmbind și în același timp totuși gata să plângă
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > POPAS ÎN PRIMĂVARĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 2312 din 30 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului POPAS ÎN PRIMĂVARĂ Nu mai scriu ca altădată, Cu ritmul tineresc, vioi, Astăzi grijile mă poartă, Spre bătrâneștile nevoi. Am în suflet o mare grădină, Aici am plantat multe prietenii, Iar în viitor prefer să vină, Doar flori, ai prieteniei copii. Să se știe că în primăvară, Natură ce frumoasă ești, Tu
POPAS ÎN PRIMĂVARĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383238_a_384567]
-
jos și, o dată cu ele, și trupul. Șezură toți trei în iarbă. Nu mi-am făcut decât datoria! - răspunse voinicul, plecându-și feciorelnic ochii și zărind în iarbă o șopârlă de smarald, ce dormea pe fâșie, o făcu să se miște vioaie, după care îi dete una cu buzduganul. Șopârlă mai zvâcni o dată din coadă cu putere, apoi rămase pentru totdeauna fără suflare, amestecată cu glia strămoșească pe care voia s-o părăsească. — Drept să-ți spui - glăsui Metodiu - spaima ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Haciaturian, Broanteș a înțeles că tot ce apucase să creeze până a nu i se tăia limba este îndepărtat de viață, de realitate, de universalitate. Făcuse o literatură pentru inițiați, pentru răzăși, minată de specificul locului. în ochii țigăncușei adânci, vioi și mari zărea trecând umbrele unor mari teme literare pe care metrul îngust al poeziei tradiționale nu putea să le mai încapă. Cu o sută de ani și mai bine înainte de publicarea celebrei opere a lui Giambattista Vico (Scienza nova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tustrei cailor. Episodul 71 IASSY ET SES HABITANTS VĂ LEATO ȘAPTE MII ȘI CEVA Dacă neobositului călător îi șade bine cu drumul, molcomului „povestitor îi șade bine cu șezutul. Ca atare, nu vom mai urmări peripețiile pline de neprevăzut ale vioilor călugări Metodiu și Iovănuț pe drumul lor spre Cetatea de Scaun a Moldovei, ci, așezați undeva la umbră pe dealul Copoului, îi vom aștepta să intre în urbe, aruncându-ne asupra orașului o blândă, pioasă privire. Vă leato șapte mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dar nimeni nu știa exact la care. Dinți nu mai avea, în schimb avea niște buze senzuale care nici acum, în culmea senectuții, nu-și pierduseră de tot farmecul. O paralizie parțială a piciorului stâng îi făcea piciorul drept foarte vioi și unde nu gândeai, acolo îl aflai, țopăind cu bastonul lui în formă de buzdugan. Era un călăreț neîntrecut: puțini cai îi supraviețuiseră. Uneori, vorbind, uita ce vrea să spună, dar se găseau întotdeauna doi-trei vornici care îl readuceau discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că îl și îndreaptă pe cale trebuincioasă. După ce intră în marea sală, vel-logofătul Samoilă șovăi o clipă. — Tot înainte, tătucă! - șopti fata care nu era frumoasă, dar era foarte senzuală în rochia superbă de calemcheriu cu taclit vărgat. Vel-logofătul Samoilă porni vioi și se opri exact în fața lui Vodă. — Deși nu te văd și nu te voi vedea în veci, măreția ta o simt, mărite Doamne, ca și când aș avea nu doi, ci mult mai mulți ochi în cap - spuse Samoilă îngenunchind. — Vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]