746 matches
-
pe vale, într-o zonă mlăștinoasă în care creșteau plante cu nume populare ca „Barba boierului”, un fel de cicoare (Nigella damascena), „Barba caprei”, un fel de salată de iarnă (Tragopogon), „Barba împăratului”, un fel de viorea în trei culori (Viola tricolor), „Barba lui Avram” (Avram, fratele cel mare al lui Moise), „Barba ursului”, „Barba ungurului” ș.a. Pădurile Mazilu, Pleșa și Dudăiana aparțin locuitorilor comunei Oncești. Teren agricol se află în punctele Pleșei, Stârcului, Topliței, Mariana și Racovana. Livezi de meri
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
are în componență, mai frecvent, următoarele specii: rogozul de pădure (Carex pilosa), sovârful (Origanum vulgare), pojarnița (Hypericum perforatum), pătlagina (Plantago lanceolata), urzica moartă (Urtica dioica), menta (Mentha langifolia), vinarița (Asperula odorata), precum și ghiocelul (Galanthus nivalis), vioreaua (Scilla bifolia) și toporașul (Viola odorata). Ca după o chemare tainică din somnul iernii și de sub veșmântul binefăcător, primăvara, când zăpada se topește și ploi din belșug umezesc pământul, plantele se trezesc pentru un nou ciclu de viață și câmpurile înverzesc. Viața lor e scurtă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și patologic este, uneori, extrem de subțire, mai ales că tendințe spre cel puțin o anumită psihoză avem fiecare dintre noi, iar studiile asupra tipurilor de activitate nervoasă superioară o arată convingător. (De la observațile lui Hipocrat la cele ale lui, Pavlov, Viola, Pende, Kretschmer, Sigaud ș.a.m.d.) "Evaluarea caracterului patogen sau, dimpotrivă, maturativ al unei anumite conduite observate la un copil, fie că este singur sau mai ales în cadrul unei interacțiuni cu anturajul său, necesită, în mod evident o cunoaștere aprofundată
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
târgurile; nu presupune cunoașterea notelor muzicale, se Învață „după ureche”, cel puțin forma clasică / inițială a lăutăriei, astăzi, mulți lăutari având studii de specialitate. Instrumentele folosite În ordinea frecvenței sunt: vioara, (inclusiv un tip de vioară improvizată, de fapt o violă cu arcușul În semicerc sau cu șase coarde), lăuta, țambalul, acordeonul (preluat din muzica germană), basul (așa numesc lăutarii violoncelul și contrabasul), cobza, chitara, cimpoiul, fluierul din lemn de salcie, de plop tremurător sau de trestie (tip flautul lui Pan
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
O noapte în „Venus”, București, 1974; Spada de Toledo, București, 1976; Eroul necunoscut, București, 1977; Fotografia de nuntă, București, 1981; Norocul era șchiop, București, 1982; Capcana din Bulevardul Primăverii, București, 1994. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Acasă, fugarule!”, RL, 1970, 27; Viola Vancea, Literatura parazitară, RL, 1970, 33; George Pruteanu, „Egreta violetă”, CL, 1972, 15; Cornel Ungureanu, Romanul polițist, ATN, 1973, 5; Popa, Dicț. lit. (1977), 394; Emil Manu, „Eroul necunoscut”, „Pentru Patrie”, 1978, 4; Constantin Ciopraga, „Norocul era șchiop”, CRC, 1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288506_a_289835]
-
București, 1984. Repere bibliografice: Dana Dumitriu, „Trei ceasuri în iad”, RL, 1970, 19; Alex. Ștefănescu, În limitele unei parabole, LCF, 1970, 24; Cornel Ungureanu, „Trei ceasuri în iad”, O, 1970, 6; Nicolae Manolescu, „Trei ceasuri în iad”, LCF, 1970, 27; Viola Vancea, Prospecțiuni în proză, RL, 1970, 28; Gheorghe Pituț, Implicații morale, RL, 1971, 2; Liviu Grăsoiu, Un roman psihologic, ATN, 1971, 1; Dan Mutașcu, Un ospăț de idei, SPM, 1977, 336; Dan Zamfirescu, O contribuție remarcabilă la istoria culturii românești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288842_a_290171]
-
în 1999 la Editura Pontica, n-avea cum să rateze premiul Uniunii Scriitorilor, venit să încoroneze o benedictină carieră de traducător, prea puțin mediatizată până acum. Moartea este un maestru de șah german Iubitor de șah și muzică, meșter de viole și flaute baroce, Paolo Maurensig (n. 1943, Gorizia, Friuli Venezia Giulia) face în 1993 un gest comparabil cu cel al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, să zicem. Din anonimat face saltul direct în prima linie a prozei italiene printr-o
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
această disperată și sordidă băltire, gândirea și sufletele personajelor nu pot fi sustrase decât printr-o "sublimă catastrofă". Catastrofa invocată echivalează în plan moral cu o ruptură ontologică, cu o schimbare de polaritate a vieții (vezi metamorfoza radicală a aceleiași Viola datorată printre altele lecturii "Marelui Inchizitor"). Dacă Horia are accese eliadiene de exaltare a sacrului înrădăcinat în profan și chiar puseuri autoritariste, atunci când crede că românii nu se pot salva decât prin "muncă și liturghie", "ordine terestră și ordine divină
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
bolnavă psihic și care se declarase a fi urmașa Mariei Magdalena și a Domnului (vizitată în închisoare de celebrul Dan Brown), despre viitorul creștinismului (al Vaticanului) vs Islam, despre ratarea și împăcarea finală a unui cuplu steril Edgar Nour și Viola (nici calzi, nici reci, "nici nu suntem în stare să ne jertfim, nici să mărturisim"), marcat de culpabilitate, solitudine și resemnare, despre fertilizarea in vitro, eutanasie sau dispariția de cadavre nerevendicate și menite traficului de organe, despre operația, recoltarea și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
se acumulează în ficat, atunci apare hipervitaminoza A, când se manifestă constant în primul rând prin tulburări grave ale osteogenezei. Plante medicinale, surse importante de β-caroten și axeroftol: afinul (Vaccinium myrtillus), măghiranul (Majorana hortensis), pirul (Agropiron repens), trei frați pătați (Viola tricolor), urzica (Urtica dioica) etc. Vitaminele E Vitaminele E (Karrer, 1938) ori α-,β-,γ-,δ-,ε-,ζ tocoferolii au capacitatea de a devia planul luminii polarizate datorită prezenței a trei atomi de carbon asimetric; α-tocoferolul în soluție alcoolică se
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
deschis”, GL, 1960, 29; Eugen Simion, „Învățătorii”, GL, 1962, 20; Laurențiu Ulici, „Moara Săracă”, CNT, 1968, 5; George Muntean, „Moara Săracă”, F, 1968, 7; Boris Buzilă, „A venit un om”, RMB, 1968, 7268; George Muntean, „Inima omului”, CNT, 1970, 31; Viola Vancea, Literatura parazitară, RL, 1970, 33; Eugen Luca, „Cavalerii dreptății”, CNT, 1973, 28; E. Vrânceanu, „Cavalerii dreptății”, VR, 1973, 8; Andrei Roman, „Colegii”, RL, 1979, 37; Vasile Băran, O carte despre eroism, RL, 1981, 19; H. Zalis, Vocația actualității, CNT
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288400_a_289729]
-
București, 1979; Cartea de aur, îngr. și pref. Mihai Zamfir, București, 1986; Thalassa, îngr. și pref. Al Piru, București, 1993; Versuri și proză, îngr. și pref. Mircea Anghelescu, București, 1996; Versuri, îngr. Aureliu Goci, București, 1997; Excelsior, îngr. și pref. Viola Vancea, București, 2000. Traduceri: Byron, Parisina, București, 1878; [La Fontaine, Nicolas-Joseph Gilbert, Collin d’Harleville, Béranger, Chateaubriand, Lamartine, Rollinat, Hugo, Alfred de Musset, Théophile Gautier, Iwan Gilkin, Byron, Goethe, Schiller, Heine, Heinrich Zschokke, Teocrit, Petőfi], în Opere, III, București, 1967
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
cesio d'alba lunare apparve. Danzate! E îl passo blândo misuri un blândo suon, la magiche accoppiando carole alla canzon. Erriam sotto la lună , scegliendo fior da fiore; ogni corolla în core porta la sua fortuna. Coi gigli e le viole scriviam de' nomi arcăni; dalle fătate mani germoglino parole... parole alluminate di puro argento 451 e d'or... cârmi e malìe. Le fâțe hanno, per cifre, i fior. Din istoria operei “ Nu se întâmplă prea des că un om cu
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
și registrele instrumentelor. La începutul actului ÎI, Msr. Quickly își cântă salutul ei Revernza pe un scurt ritm dansant în timp ce segmentele Buon giorno, buona donna și Povera donna! punctează conversația ei cu Falstaff. La sfarsit Verdi lasă numai coardele grave - viole și violoncele - să ofere un ecou ironic la gesturile personajelor. Micuța optime (opt note) care definește oră când Falstaff urmează să se întâlnească cu Alice (dalle due alle tre) este ca un motto vesel, în timp ce referirile la Meg, cealaltă presupusa
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
colaborare cu Radu Cadelcu), București, 1977; Amărâtul fericit, Tel Aviv, 1983; Doctor în umor, Tel Aviv, 1985; Consultații gratuite, Tel Aviv, 1987. Repere bibliografice: George Pruteanu, „Șarpele și cupa”, CL, 1972, 11; Mircea Iorgulescu, „Șarpele și cupa”, LCF, 1972, 27; Viola Vancea, „Șarpele și cupa”, RL, 1972, 33; Solo Har, Generația confruntărilor, București, 1997, 511-519; Mihail Mihailide, Medici scriitori români, București, 2001, 260-261; Aczél, Scriitori rom. Israel, București, 2003, 142-143. E.-E. T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289794_a_291123]
-
și mai târziu) în timp ce montam Măsură pentru măsură (în care Aloysius Bull îl juca pe Duce). Îmi amintesc foarte bine de întâmplarea care m-a făcut să-mi dau seama, pentru prima dată, că Lizzie mă iubește. O juca pe Viola. (Aceasta se petrecea în timpul scurtei perioade în care a strălucit Lizzie, în acel annus mirabilis al ei.) Era producția în care Wilfred Dunning, care de obicei îl juca pe Sir Toby Belch, a ținut dintr-o dată să-l facă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
București, 1975; Scrisori din linia întâi, București, 1984. Traduceri: Walter Matthias Diggelmann, Puțin înaintea sfârșitului, București, 1969, Isidor Ruge a fost achitat, București, 1972 (în colaborare cu Rodica Demian). Repere bibliografice: Gheorghe Grigurcu, „Nu te lăsa niciodată”, F, 1966, 9; Viola Vancea, Proza feminină, RL, 1969, 26; Cristea, Interpretări, 171-173; Damian, Intrarea, 135-138; Negoițescu, Lampa, 225-257; Stănescu, Cronici, 176-184; Iorgulescu, Rondul, 171-174; Ungheanu, Arhipelag, 117-123, 188-191; Ungureanu, Proză, 248-250; Iorgulescu, Scriitori, 234-236; Negoițescu, Alte însemnări, 196-198; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 268-274; Cosma
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288892_a_290221]
-
primară în satul natal, face studii secundare în Piatra Neamț. În 1914 se înscrie la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu și participă, ca elev militar, la campaniile din Moldova (1917-1918). Urmează Conservatorul (elev al lui Alfons Castaldi, studii de vioară și violă, studii de compoziție cu Mihail Jora) și este distins în 1926 de George Enescu cu o mențiune onorifică pentru Cvartetul de coarde nr.1. În 1926, absolvind Facultatea de Drept, intră în diplomație și este trimis la Berna, Oslo și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286562_a_287891]
-
paiațe”, TR, 1966, 43; N. Carandino, „Micul infern”, GL, 1968, 14; Mircea Ștefănescu la 70 de ani, VR, 1968, 4; Ștefan Oprea, „Alecsandri”, CRC, 1969, 40; C. Isac, „Actorii au învățat să gândească” (interviu cu Mircea Ștefănescu), CRC, 1971, 24; Viola Vancea, „Joc de noapte, joc de zi”, RL, 1971, 49; N. Carandino, Mircea Ștefănescu, autor de teatru, AST, 1973, 1; Sică Alexandrescu, Mircea Ștefănescu, TTR, 1973, 4; Val Condurache, „Cerc și dragoste”, CL, 1973, 20; Florin Faifer, Un teatru romanțios
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
alte criterii, ca în cazul celei destinate debutanților și al cărei titular a fost ani la rând Laurențiu Ulici („Prima verba”). Printre cronicari s-au mai numărat Dumitru Micu, Ov. S. Crohmălniceanu, Ilie Constantin, Dan Cristea, Sorin Titel, Dana Dumitriu, Viola Vancea ș.a. Demne de amintit sunt nu numai rubricile ce se ocupă de actualitatea imediată, ci și cele rezervate comentariilor mai ample, precum „Lecturi intermitente” de Perpessicius, „Considerații confortabile” și „Din întâlnirile lecturii” de Al. A. Philippide, „La o nouă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289323_a_290652]
-
În formula actuală suntem din 1986, dar de constituit ne am constituit cu un an înainte, când am și participat la FACS. Alături de mine îi am, așadar, pe colegii din anul IV, Lucia Vîrtosu (violina a II-a), Luiza Fordea (violă) și Sebastian Vîrtosu (violoncel). A cui a fost ideea? Toți suntem vrăjiți de muzica de cameră, așa că ideea ne aparține. La Conservator facem muzică de cameră, dar ca să o putem face serios, ne-am spus că e neapărată nevoie să
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
adevărurile unei conștiințe marcate de vicisitudinile veacului. SCRIERI: Joc viclean, București, 1972; Nașterea bărbaților, București, 1974; Zona de umbră, București, 1978; Bricheta roz, București, 1985; Oile mele, București, 1999. Traduceri: Jules de la Madelène, Marchizul de Saffras, București, 1969. Repere bibliografice: Viola Vancea, „Joc viclean”, RL, 1972, 30; Dana Dumitriu, „Joc viclean”, ARG, 1972, 8; Mircea Iorgulescu, „Joc viclean”, LCF, 1972, 37; Dan Culcer, „Joc viclean”, VTRA, 1972, 9; Cristea, Domeniul, 348-351; Popa, Dicț. lit. (1977), 504; Tudor-Anton, Ipostaze, 224-228; Fănuș Băileșteanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
și stimat de colegi și studenți. După o lungă și grea suferință, prof. univ. dr. Alexandru Mardari a trecut în neființă în ziua de 18 mai 2006 și a fost înmormântat în Cimitirul „Eternitatea“ din Iași. MÁRKOS, GASPAR (1939-2011) INSTRUMENTIST (VIOLĂ) și PROFESOR Distins profesor și apreciat muzician, conf. univ. Gaspar Márkos a fost primul profesor din Iași, abilitat special pentru predarea instrumentului violă. Cu pasiune și devotament a format numeroase generații de instrumentiști și muzicieni ce se regăsesc în orchestrele
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
de 18 mai 2006 și a fost înmormântat în Cimitirul „Eternitatea“ din Iași. MÁRKOS, GASPAR (1939-2011) INSTRUMENTIST (VIOLĂ) și PROFESOR Distins profesor și apreciat muzician, conf. univ. Gaspar Márkos a fost primul profesor din Iași, abilitat special pentru predarea instrumentului violă. Cu pasiune și devotament a format numeroase generații de instrumentiști și muzicieni ce se regăsesc în orchestrele din țară și străinătate. S-a născut la 12 decembrie 1939, în comuna Racu, județul Harghita. A început studiile muzicale la Școala Medie
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
studiile muzicale la Școala Medie de Muzică din Târgu-Mureș (19501954) și le-a continuat la Liceul de Muzică și Artă Plastică din ClujNapoca (1954-1958). A urmat cursurile Conservatorului de Muzică „Gheorghe Dima“ din același oraș (1958-1963). Absolvent al clasei de violă - prof. univ. Mihai Chioreanu de la Conservatorul clujean, Gaspar Márkos a activat un timp ca instrumentist în orchestra Filarmonicii clujene, de unde sa transferat, în 1963, la Filarmonica ieșeană, când își începe și cariera didactică - profesor de violă la Liceul de Artă
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]