1,218 matches
-
de un pas de mine. Era mare și lungă de peste trei picioare. Ridicase capul și pipăia cu limba despicată aerul, cumpănind dacă să fugă sau să atace. Încet, am pus mâna pe o bucată de statuie, un braț fără mână. Vipera mă țintuia neclintită. Tocmai când eram gata să o lovesc cu piatra, cineva în spatele meu mi s-a adresat într-o latină rudimentară: - Dacă faci asta, ești un om mort. Am încremenit în ingrata poziție a celui care se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
eram gata să o lovesc cu piatra, cineva în spatele meu mi s-a adresat într-o latină rudimentară: - Dacă faci asta, ești un om mort. Am încremenit în ingrata poziție a celui care se află sub imperiul unei nevoi fizice. Vipera a dispărut iute în vizuina ei, printre olane. Drept care m-am ridicat și m-am întors încet. Vârful unei lănci longobarde se afla la o palmă de inima mea. Un fier vechi, asemănător frunzei de salcie, și nu de laur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ochi faptul că era bronzat, lucru ciudat la unul din stirpea lui. De obicei se feresc de soarele puternic, deoarece pielea li se înroșește și li se irită. Îmi aduc aminte cuvânt cu cuvânt primul nostru dialog. - Nu știi că vipera este un animal sacru? Mi-a vorbit fără să lase arma jos. Recăpătându-mi curajul și demnitatea pe care ți-o dă postura verticală, i-am răspuns: - Și eu sunt sacru pentru Dumnezeul meu. Fără să stea pe gânduri, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mult. Rotari m-a luat de mână și m-a condus până la o masă. Alături de o tunică cu ciucuri albaștri se afla un inel ce trona pe un ghem de lână netoarsă. - Sigiliul tatălui meu, mi-a explicat, arătându-mi vipera gravată în aur. Azi, în sfârșit, am să pot să-l port în văzut lumii. Am așteptat cam mult această clipă. Era agitat ca un copil. L-am încurajat: - Sunt sigur că vei fi demn de el. Așa cum mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dar a doua zi a venit la mine împreună cu Rachti. Rachti era singurul om din neam care era aproape numai piele și os. Deși nu se număra printre adalingi, se bucura de cea mai mare onoare și avea în păstrare vipera de aur. De mai multe ori l-am ascultat povestind la curte miturile, legendele și istoria poporului său, învățându-i pe copii cântece și dansuri străvechi. Cunoștea taina vâscului, și se spunea că ar fi văzut spiridușii de lumină care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Dumnezeul nostru e același. Păstreaz-o! A luat-o cu două degete, ca și cum ar fi fost murdară. - Am s-o folosesc pentru cei săraci, și ei vor înălța tot ce trebuie, spre mulțumire. La curte, longobarzii erau toți adunați sub stejar. Vipera de aur atârnată de nuc mi-a dat de înțeles că întrunirea era importantă. Fără să zic ceva, m-am dus în odaia mea și am început să desfășor o bucată de pergament pe care Rotari încercase să scrie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Tu o să iei hotărârea când dezlegi frânghia și pui capăt acestui tratament. Durerea va reveni și va fi atât de puternică, încât o să-i oprească inima. S-ar putea întâmpla ca menstruația să nu se oprească, caz în care folosește vipera ca s-o oprești. Te sfătuiesc însă să nu ții barca legată de mal prea mult și să nu folosești vipera de prea multe ori. L-am întrebat de ce granulele erau doar treizeci. El m-a asigurat cu mâhnire că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
încât o să-i oprească inima. S-ar putea întâmpla ca menstruația să nu se oprească, caz în care folosește vipera ca s-o oprești. Te sfătuiesc însă să nu ții barca legată de mal prea mult și să nu folosești vipera de prea multe ori. L-am întrebat de ce granulele erau doar treizeci. El m-a asigurat cu mâhnire că treizeci vor fi destule și chiar vor prisosi și, în ceea ce privește vipera, mi-a zis să vorbesc cu vreun bătrân de la domeniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
barca legată de mal prea mult și să nu folosești vipera de prea multe ori. L-am întrebat de ce granulele erau doar treizeci. El m-a asigurat cu mâhnire că treizeci vor fi destule și chiar vor prisosi și, în ceea ce privește vipera, mi-a zis să vorbesc cu vreun bătrân de la domeniu. Bărbatul a acceptat doar să îmbuce ceva înainte să plece și n-a vrut să fie plătit. Despre întrebuințarea viperei l-am întrebat pe Rachti. - Credeam că știi până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
treizeci vor fi destule și chiar vor prisosi și, în ceea ce privește vipera, mi-a zis să vorbesc cu vreun bătrân de la domeniu. Bărbatul a acceptat doar să îmbuce ceva înainte să plece și n-a vrut să fie plătit. Despre întrebuințarea viperei l-am întrebat pe Rachti. - Credeam că știi până și asta, mi-a zis. După care mi-a povestit legenda unui războinic rănit de o suliță în coapsă; fapt e că prin rană i se scurgea sângele, dar a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Rachti. - Credeam că știi până și asta, mi-a zis. După care mi-a povestit legenda unui războinic rănit de o suliță în coapsă; fapt e că prin rană i se scurgea sângele, dar a fost salvat de mușcătura unei vipere. M-a lămurit că, atunci când nu se reușește să fie oprită o hemoragie cauzată de o rană, se cade a fi folosit puțin venin de viperă: se întinge în venin un ac de os, care ac este strecurat într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că prin rană i se scurgea sângele, dar a fost salvat de mușcătura unei vipere. M-a lămurit că, atunci când nu se reușește să fie oprită o hemoragie cauzată de o rană, se cade a fi folosit puțin venin de viperă: se întinge în venin un ac de os, care ac este strecurat într-una din venele principale între inimă și rană, repetând operațiunea până când hemoragia se oprește. - Dă bune rezultate aproape întotdeauna, a încheiat el. O săptămână mai târziu, Vibana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ocrotirea ta? Am mângâiat-o pe obraz și i-am promis: - Va fi, așa cum scrie în pergament, fiul meu, dar și al inimii mele. Cam la zece zile după aceea a avut loc prima mare hemoragie, și Rachti a folosit vipera. Avea una în casă, într-o cușcă, și o hrănea cu șoareci și alte animale mici vii. Era cât un braț de lungă și de groasă. A blocat-o cu un lemn, i-a strâns capul cu mâinile și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o hrănea cu șoareci și alte animale mici vii. Era cât un braț de lungă și de groasă. A blocat-o cu un lemn, i-a strâns capul cu mâinile și a făcut-o să muște o cute pe care vipera a scuipat. A luat un ac de os și, întingându-l în venin, a înțepat-o pe Vibana deasupra pântecelui, unde se zărea, sub pielea albă și subțire, albastrul unei vene. A făcut operația asta de șapte ori, și hemoragia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fel de gaură urât mirositoare. La a douăzeci și șaptea granulă a avut a doua hemoragie. Părea că pântecele ei umflat, singurul lucru rotund într-un corp slab scândură și veștejit, era un izvor de sânge. Rachti a sosit cu vipera, dar eu n-am mai vrut să o folosească; am pus-o să respire ultimele trei granule deodată și am așteptat să moară. M-am așezat lângă patul ei, am luat cartea pe care o scriam despre istoria longobarzilor, dictată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
câștigase prețuirea și încrederea regelui. Am pus să-mi fie lustruită și unsă armura, să mi se ascută armele; mi-am colorat părul cu praf roșu și m-am alăturat lui Rotari. În urma steagului său, un stindard purpuriu cu o viperă de aur brodată, am pornit-o spre marea Liguriei. Armata era compusă din șapte sute de călăreți longobarzi, o sută cincizeci de bulgari și cinci sute de pedestrași recrutați de familiile din regat. V N-are niciun rost să spun aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
recomanda mereu Camillei să o salute pe mama, iar lui nu-i recomanda niciodată să o salute pe mama sa. Începu să bolborosească vraja - Digimon, Digital monsters,/ Digimon are the champions. Era cât pe ce să-i tragă una micii vipere Fioravanti, dar se limită să se Îmbujoreze ca un gogoșar. Îl ardea ochiul cel roșu, acoperit de plasture. Ochiul deschis, strabic, o căuta cu disperare pe Emma. Era oribil să fie umilit În fața ei. Pentru mama Își dorea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fiii mamei mele Lea, fiul mamei mele Rahela, fiii mamei mele Zilpa și fiul mamei mele Bilha. Sângele lui Shalem era incrustat sub unghiile mele și nu simțeam nici un strop de milă pentru nici unul dintre ei. - Fiii lui Iacob sunt vipere, am spus eu către frații mei cei lași. Sunt putrezi ca viermii care rod carne stricată. Fiii lui Iacob vor suferi fiecare în numele lui și vor întoarce suferința către tatăl lor. Liniștea era perfectă și tare ca un zid când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu verifica nimeni. Brian Jones avusese, cu mult Înaintea lui, aceeași idee. După una dintre mărturiile culese de Macmillan, Într-o seară la Cannes, la un party, David trecuse pe lângă Mick Jagger: sărise Înapoi la doi metri, parcă văzuse o viperă. Mick Jagger era cel mai mare star din lume; era bogat, adulat și cinic, tot ceea ce David visa să fie. Era atât de fascinant, pentru că era răul, pentru că Îl simboliza perfect; mai mult ca orice, masele adoră imaginea răului nepedepsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În aer. „Locul ăsta trebuie să fie plin de șerpi...”, deduse Bruno. Luă de pe jos o piatră albă, ascuțită. Chiar Înainte de a ajunge la cimitir, parcă pentru a-i da dreptate, Între doi boscheți de lângă zidul de incintă apăru o viperă; Bruno ochi și aruncă din toate puterile. Piatra se sfărâmă de zid, ratând de puțin capul reptilei. — Șerpii au locul lor În natură..., observă Hipiotul-Cărunt cu o anume severitate. — Natura, ah! Mă șterg la cur cu ea, bătrâne! Mă cac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a descris. Rosamund și cu mine am citit Împreună Antoniu și Cleopatra, amintindu‑ne de maxima lui Ravelstein că pasiunile nu pot exista fără Marea Politică. Rosamund a plâns când Antoniu rostește: „Mor, Egipt, mor!” și când Cleopatra Își pune vipera la sân. După aceea ne‑am culcat și am dormit, dar nu pentru multă vreme. Am leșinat pe dalele reci din sala de baie. Era Întuneric și bâjbâisem drumul afară din cameră, când m‑am prăbușit. Rosamund nu a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nenumiții, toate diavoliile, toți copiii Piedicașului, nefârtații cei nerușinați, sluții sluților, șchiopii și belzebuții, bălțații și cei care au supt de la țâțele balaurițelor neînțărcate vreodată, toți cei azvârliți de mamele lor în mlaștinile de la răsturnarea lumii și crescuți doar de viperele nespuselor blesteme. În ușa apartamentului, unde stătuse nedescrisa femeie, mai apăruse un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lucruri despre care nu se poate vorbi, cel mult asculta Doors până dimineața, cu o sticlă de bere În mână și cu cineva rătĂcit prin așternut alături. Atât pentru el, cât și pentru mine singurătatea era În acele zile o viperă căreia trebuia să-i sfărâmi capul cu orice preț. Și asta zi de zi. Aveam și unul, și altul nevoie disperată de o prezență umană care să tacă alături fărĂ să ceară prea mult, lingându-și propriile răni. Eu mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lucruri despre care nu se poate vorbi, cel mult asculta Doors până dimineața, cu o sticlă de bere în mână și cu cineva rătăcit prin așternut alături. Atât pentru el, cât și pentru mine singurătatea era în acele zile o viperă căreia trebuia să-i sfărâmi capul cu orice preț. Și asta zi de zi. Aveam și unul, și altul nevoie disperată de o prezență umană care să tacă alături fără să ceară prea mult, lingându-și propriile răni. Eu mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
probabil, și acum se refugiase aici, fără să iasă din raza lui Pascalopol. Zărind pe Felix, Otilia îl chemă în șoaptă. - Ce faci? Vino aici! Când Felix se rezemă de canatul ferestrei, Otilia îi spuse tot încet: - Nu știi ce viperă este tanti Aglae asta! Uf! Ca și când ar fi bănuit o inimiciție, Aglae, care-i zărise în treacăt sub sclipirile lunii, zise tare de jos: - Otilio, să-l aduci mâine pe dumnealui la noi!- Da, tanti, răspunse cu o miere teatrală
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]