797 matches
-
a epicului. După ce și-au pus această întrebare, unii dintre cercetători au apelat la conceptul de gen fantastic, pe care au încercat să-l definească. Astfel, Gerard Genette în studiu său Introducere în arhitext ajunge la concluzia că rezerva de virtualități generice este influențată de ,,un număr de determinări tematice, modale și formale, relativ constant și transistorice’’. Cel care adoptă modelul teoretic propus de Genette la noi, pentru a-l aplica unei astfel de cercetări este Ioan Vultur, pentru care proiectul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
mult, într-o țară unde inteligența și desigur râvna nu lipsesc spre a împlini toate nevoile materiale și spirituale ale ceasului. Dar întrebarea este nu numai cum să-i găsești pe cei 22, ci mai ales cum să faci ca virtualitatea din ei să devină act. Ar fi simplu de încercat ca la armată. "Să iasă din rând cei care cred că sânt excepționali." Ne-am trezi însă cu prea mulți candidați, astfel că totul ar fi de luat de la început
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trăirile actorilor" care participă ei înșiși la definirea violenței. Pentru Prairat, "regăsim aici faimosul Esse est percipi al bătrânului 25 Berkeley, a fi înseamnă a fi perceput [...]. De acum nu mai există limite: violență obiectivă, violență resimțită, violență temută... lumea virtualității intră deja în aprecierea durei realități". Prairat propune, în consecință, să ne mărginim la o definiție limitată a violenței, ca "proces destul de bine reperat de categoriile Codului penal". Respingerea este completată de mai multe argumente interesante: teama de un subiectivism
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
violenței", devenită un cuvânt utilizat de oamenii de știință, demonstrația lui Passeron (1991), care arată că, în ce privește științele umane, definițiile teoretice ale cuvintelor le asigură doar lizibilitatea, dar că, prin alegerea raționamentelor, metodelor și formulărilor, cercetătorul asigură "stăpânirea teoretică" a virtualităților semantice ale conceptelor. Cum spune tot Passeron, în cursul unei cercetări, orice tentativă de a închide conceptele în limitele unei definiții "le reduce imediat la palide reziduuri școlărești, concentrate inoperante de asocieri verbale fără indexare și forță". Metodologic, nu este
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
verosimilitatea caracterologică și de mentalitate ia locul celei a realității materiale, pentru că într-o piesă de teatru totul nu-i decât o punere în scenă. De aceea spațiul narativ al multor piese este chiar o piesă de teatru. Deci o virtualitate. Imposibilitatea Opera lui Werner Schwab este o literatură care nu prea avea cum să se nască, și de aceea, ca să folosim un mic paradox, nu prea va putea să moară. Primul volum cuprinde piesele din volumul Dramele fecalelor ("Șefele", "Genocid
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cele văzute și trăite acolo. Am început să conștientizez acest raport, cred, abia la întoarcerea mea acasă, reflectând, comparând, analizând cele două lumi, atât de diferite una de cealaltă - America și Moldova. Ființa umană este un conglomerat de aptitudini și virtualități ascunse în codul nostru genetic, pe care urmează doar să le „activăm”, să le trezim la viață. Între aceste „zăcăminte” de preț instinctul libertății trebuie descoperit și „eliberat” zilnic, ca într-un ritual tenace de exorcizare asumat pe cont propriu
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
singurătate, a făcut imposibilă, cred acum, obstrucționarea sau chiar oprirea evoluției lor de către brontozaurii ideologici locali. „Echipa”, spiritul de echipă nu a fost sesizat și datorită faptului că, pur și simplu, această „echipă” nu a existat atunci: era o pură virtualitate, nici măcar o promisiune, ci o simplă ipoteză, formulată de foarte puțini la acea dată. Ultima generație de scriitori din Basarabia nu s-a format în spațiile dominate de un spirit colegial de emulație ale unor cenacluri literare ca „Junimea”, „Cenaclul
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Samson Noah cade în același registru), ceva situat între fronda benignă și gluma prietenească, când cel care întreabă nu așteaptă răspunsul, ci este preocupat îndeosebi de stilistica propriului demers. Domnii I.N. și Samson Noah, în anonimatul lor orgolios, cu atâtea virtualități nevalorificate (apreciate ca atare în familie și între prieteni), din când în când simt nevoia (bănuim că și bucuria) unor formulări care să le întrețină contactul cu lumea creatorilor, dar și iluzia că ar putea - numai să dorească acest lucru
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
ale poeticii inductive. Jurnalul intim nu mai e doar o pură realitate, după cum nu reușește să fie Încă pură ficțiune. Nedeterminat ontologic și axiofob (el nu ierarhizează, ci tezaurizează; nu ordonează, ci adună; nu sistematizează, ci polarizează), el are toate virtualitățile operei literare, fără să aibă și certitudinile acesteia. Altfel spus, obsedat de căutarea unei identități, plutește În aburii unei alterități la rândul ei vagă, informă și inconsistentă. Luând În discuție problema identității materiale a jurnalului intim, va trebui să coborâm
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a unei forme de relief. Între foarte particularul și prea generalul oricărei analize teoretizante 1. Logos boètikos Din fericire, poetica nu e obligată să se conformeze structurilor fixe ale unui gen, ale unei specii. Libertatea ei de mișcare decurge din virtualitate, din ceea ce poate să fie2. Transgresând evidențele, poetica se Îmbogățește cu o prejudecată: aceea că literatura se lasă definită. Iluzie de scurtă durată, pentru că textul literar tinde să fie mereu altceva, să evadeze mereu spre altceva. Departe de a stabili
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
un viitor al jurnalului. Un timp corespunzător timpului recitirii. El obligă scrisul la o mai mare atenție, chiar În cazurile autorilor ce rămân „la prima mână”. Viitorul introduce o altă perspectivă. Răfuiala scriitorului nu mai vizează doar neputințele, vizează și virtualitățile. Vocația de addenda corrige a jurnalului Începe să acționeze În dublu sens. Rescriind, din perspectiva prezentului, evenimentele, el le și manipulează, sub presiunea unui viitor incert, dar presimțit. A unui viitor pentru care, În fond, scrie. Legând trecutul de viitor
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cînd povestirea compară destinele paralele a doi eroi sau două etape ale vieții aceluiași erou. Aceste opoziții fac parte integrantă din structura mesajului. Suprimîndu-le se pierde informația" (C. Bremond, 1981: 40). Față de modelul proppian, C. Bremond introduce o logică ternară: virtualitate (éventualité), actualizare (passage à l'acte) și finalizare (achèvement). Această deschidere spre "posibilele narative" derivă din conceperea narațiunii ca producere, ca sistem de opțiuni, ca mecanism generativ. "Va trebui să construim succesiunile funcțiilor plecînd de la terminus ab quo care deschide
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ENUNȚARE Desemnează în opoziție cu enunțul actul producerii discursului și nu rezultatul acestei producții; enunțarea privește actualizarea frazelor într-un context determinat. Într-o primă etapă enunțarea a fost definită ca act individual de vorbire, asumare de către subiectul vorbitor a virtualităților limbii ("punerea în funcțiune a limbii printr-un act individual de utilizare", E. Benveniste). Odată cu extinderea obiectului lingvisticii enunțării, obiectul cercetării devine raportul între instanțele sociale și activitatea lingvistică. EPISTEMĂ (din grecescul epistamai = abilitate, cunoaștere) Noțiune introdusă de Michel Foucault
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
vitalitatea și capacitatea de a-și comercializa ideile și de a-și utiliza metaforele. Ryan demonstrează că prin dezvoltarea, în naratologie, ca și în alte discipline din științele fizicii și științele sociale, a patru concepte inspirate de programarea informatică respectiv virtualitate, recursivitate, fereastră și morphing gândirea analogică devine o forță care deschide perspective inedite. În nuanțarea acestei idei Ryan pleacă de la sciziunea care a însoțit încă de la începuturile ei, naratologia, plasată la granița dintre artă și știință, critică literară și analiza
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
trăiește în relație cu muțenia operelor de artă. Omul: . Altfel spus, și din acest punct de vedere ele devin discursuri mai autoritare, devin chiar locuri ale cuvântului mai puternice decât cuvântul, pentru că sunt mute și pentru că poartă cu ele o virtualitate discursivă infinit mai autoritară decât a discursului verbal. Cea mai puternică forță logocentrică, așa cum spune Derrida, stă tocmai în această muțenie a operelor de artă și eliberarea de autoritatea cuvântului stă tocmai în discursul care relativizează lucrurile, în acel discurs
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
vitalitatea și capacitatea de a-și comercializa ideile și de a-și utiliza metaforele. Ryan demonstrează că prin dezvoltarea, în naratologie, ca și în alte discipline din științele fizicii și științele sociale, a patru concepte inspirate de programarea informatică respectiv virtualitate, recursivitate, fereastră și morphing gândirea analogică devine o forță care deschide perspective inedite. În nuanțarea acestei idei Ryan pleacă de la sciziunea care a însoțit încă de la începuturile ei, naratologia, plasată la granița dintre artă și știință, critică literară și analiza
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
trăiește în relație cu muțenia operelor de artă. Omul: . Altfel spus, și din acest punct de vedere ele devin discursuri mai autoritare, devin chiar locuri ale cuvântului mai puternice decât cuvântul, pentru că sunt mute și pentru că poartă cu ele o virtualitate discursivă infinit mai autoritară decât a discursului verbal. Cea mai puternică forță logocentrică, așa cum spune Derrida, stă tocmai în această muțenie a operelor de artă și eliberarea de autoritatea cuvântului stă tocmai în discursul care relativizează lucrurile, în acel discurs
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
vitalitatea și capacitatea de a-și comercializa ideile și de a-și utiliza metaforele. Ryan demonstrează că prin dezvoltarea, în naratologie, ca și în alte discipline din științele fizicii și științele sociale, a patru concepte inspirate de programarea informatică respectiv virtualitate, recursivitate, fereastră și morphing gândirea analogică devine o forță care deschide perspective inedite. În nuanțarea acestei idei Ryan pleacă de la sciziunea care a însoțit încă de la începuturile ei, naratologia, plasată la granița dintre artă și știință, critică literară și analiza
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
trăiește în relație cu muțenia operelor de artă. Omul: . Altfel spus, și din acest punct de vedere ele devin discursuri mai autoritare, devin chiar locuri ale cuvântului mai puternice decât cuvântul, pentru că sunt mute și pentru că poartă cu ele o virtualitate discursivă infinit mai autoritară decât a discursului verbal. Cea mai puternică forță logocentrică, așa cum spune Derrida, stă tocmai în această muțenie a operelor de artă și eliberarea de autoritatea cuvântului stă tocmai în discursul care relativizează lucrurile, în acel discurs
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
estetice în raport cu modelul imuabil (paseist-folclorizant) prescris de psihologia rasei. Prin însuși faptul că ilustrează etapa afirmării conștiinței de sine a literaturii noastre, grație unei personalități exemplare (a criticului făuritor de canon), memorialistica lovinesciană e mai puțin o împlinire firească a virtualităților rasei (moldovenismul), cât dovada concretă, "monumentală" chiar, a voinței constructive de sincronizare cu formele avansate ale culturii europene, în care sentimentul tradiției și al continuității istorice a generat încrederea în cuvântul scris și în eternitatea artei. De aceea, Lovinescu trasează
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
tradiționalistă, conservatoare, creativitatea rasei, în spiritul vechilor teorii despre specificul național. Am ales două exemple. Primul e din Istoria literaturii române contemporane: "Literatura română nu și-a dovedit existența numai prin talente neîndoioase, ci și prin însușiri specifice și comune: virtualitățile artistice ale rasei sunt evidente în poezia noastră populară, iar cifrele realizărilor literaturii culte nu se alăturează, ci se adună. Eminescu, Creangă și Caragiale nu sunt numai scriitori de talent, ci și puncte din frontiera hărții noastre psihice"94. Celălalt
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
negreșit, un fapt mare și categoric" dar mult mai de preț e devenirea, "momentul unic al începutului, al punctului inițial de evoluție și de metamorfoză". În locul produsului artistic finit, în locul "operei" (realitate estetică autonomă), este exaltată creativitatea in statu nascendi, virtualitatea pură. Când se referă la arta lui Creangă, de pildă, eroul lovinescian critică interpretările în cheie mimetic-realistă pentru a-i sublinia, într-o manieră foarte modernă, valoarea de sugestie, ce o apropie de creația lirică: "Creangă nu e folclorist", zice
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
crearea de personalități multiple. În opinia autorilor, în aceste situații, eul real devine descentrat, iar identitățile confuze, prin simplul fapt că utilizăm comunicarea mediată computerizat pentru a descrie și exprima diferite personaje sau personalități. Totuși, membrii comunității sunt conștienți de virtualitatea identităților celorlalți și relaționează în baza similarităților descoperite în cyberspațiu, indiferent dacă acestea au sau nu corespondent în spațiul real. Unul dintre principiile care stau la baza relațiilor din cadrul comunităților de acest tip este acela că modalitatea în care aleg
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
eului, o parte integrantă a personalității lor, fie ea manifestă sau latentă. Într-un studiu etnografic amplu asupra așezării online Second Life, Boellstorff concluzionează că "lumile virtuale reconfigurează sinele și socialitatea, dar acest fapt este posibil numai pentru că ele remodelează virtualitatea care caracterizează ființele umane în lumea propriu-zisă [reală, (n.t.) ]. [...] Tocmai existența virtuală este aceea în care suntem umani" (2008, p. 29). Modul în care indivizii asimilează identitățile lor alternative și se implică în viața virtuală demonstrează acest fapt. Pentru
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
marcă să consumăm etc. Nu vedem mediul nostru ca o construcție artificială care utilizează mass-media pentru a beneficia de resursele de care dispunem (bani, timp, putere, cunoștințe), ci ca pe o "realitate", o stare de fapt. Procesul de înglobare a virtualității în concepția noastră despre realitate este explicat de Baudrillard (2000) astfel: în cadrul primului pas al civilizației, când au fost create discursul, și apoi scrierea, semnele au fost inventate pentru a arăta spre realitate. În cadrul celui de-al doilea pas al
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]