1,336 matches
-
termenul pentru a descrie întreaga artă peninsulară din Cinquecento care a abdicat, după moartea prematură a lui Rafael, de la idealurile raționalismului și armoniei ce caracterizaseră generațiile precedente. Nu puțini teoreticieni au încercat să alcătuiască un catalog al trăsăturilor artei manieriste: virtuozitate mai mult sau mai puțin gratuită, tendință de a „cita” din alte tablouri în loc de a căuta inspirație direct în natură; o eleganță exagerată, cu figuri alungite și pictate în poziții inconfortabile; atenție prea mare acordată detaliilor și suprafețelor pictate; denaturări
Reprezentanți ai manierismului by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5745_a_7070]
-
mișcă repede, cu răsuflarea tăiată. Retorica aceasta vie are darul de a-i acoperi autorului lipsa de originalitate, camuflîndu-i locurile comune. Și, chiar dacă nu spune nimic nou, Onfray are calitatea de a pune vechituri în haina unei limbi mustind de virtuozitate ziaristică. De pildă, autorul preia termeni exotici - de pildă „hapaxul existențial" de la Vladimir Jankelevitsch - și îi prelucrează spre a da aparența unei idei noi. Și chiar dacă ideea lipsește, termenul atrage și stîrnește interesul. Onfray are morga unui spirit care simulează
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
primul e că, în fața unui stil ca al lui Cioran, Dan C. Mihăilescu vine cu un nerv expresiv pe măsură, verva criticului scutindu-l de pericolul de a-l terfeli pe francez datorită neputinței de a se ridica la înălțimea virtuozității sale. Dimpotrivă, Dan C. Mihăilescu scrie mustos, inspirat, cu acea poftă pe care nu o au decît scriitorii dotați cu senzualitate lexicală. În cazul său, perceperea cuvîntului pare să țină mai curînd de o facultate gustativă decît de una auditivă
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
zeului zeilor." (Bhagavad-Gita, XI, 8-13, trad. Sergiu Al-George) Lucrarea lui Horia-Roman Patapievici 1 este remarcabilă. Ea nu este însă scrisă spre a fi remarcabilă. De aici desăvârșirea ei, care transpare ca privire limpede, clară, dată nouă rotund, cu măsură și virtuozitate, spre a pricepe. Nu greșesc dacă spun că miza cărții este angelică, prin modul în care ea se înfiripă, ia chip și se împlinește. Când spun angelic, nu mă refer la atributul atașat de noi prin derivare și din exterior
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
Gheorghe Grigurcu De atîtea ori poezia transilvană e redusă, exceptîndu-l pe marele Blaga, la un discurs revendicativ, frust, mai mult ori mai puțin indiferent la meșteșugul formal. E neglijat astfel aspectul estetic, „pur", al creației în cauză, prezent totuși în virtuozitățile lui Coșbuc, în cursivitatea melodioasă a lui Șt.O.Iosif (ambii în contact cu literatura germană), în înclinația către decorativ a lui Emil Isac și nu în ultimul rînd în rafinamentele poeziei zise de „notație" a steliștilor în frunte cu
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
de inteligente, pe atît de sarcastice, aforismele sînt niște fulgere reci din a căror puținătate lexicală nu răzbate fervoarea unei dispoziții. Așa se face că un volum de aforisme aduce cu o colecție de observații malițioase prinse în tiparul unei virtuozități de calambur. De aceea, un autor care nu e coroziv, lucid sau ironic pînă la pragul cinismului nu are motive să se apropie de aforism. La asta se adaugă uzura de conținut căreia i-a căzut victimă genul apoftegmatic, și
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
talent pe care, culmea consternării, autorul și-l privește cu mefiență și detașare, ca pe o abatere de la adevărata chemare. Probabil că așa i-a fost hărăzit acestei praștii miezoase: să folosească pictura ca pretext de etalare a unei rare virtuozități narative, de vreme ce aici, în tratatul despre icoană, avem prilejul de a vedea un spectacol de cultură teologică înfățișat într-o limbă vie și imprevizibilă. Privit mai îndeaproape, farmecul autorului vine din accentul de poantă pe care îl dă cuvintelor, poanta
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
de a pune în icoană fanteziile proprii poate da naștere unor aberații votive. Iconarul nu pictează ce-și închipuie, ci ceea ce i se insuflă, tocmai de aceea iconarii autentici sunt rari. Riguros vorbind, iconarul nu trebuie să aibă talent, adică virtuozitate plastică, ci har, adică energie venită de dincolo. Dintre fenomenele actuale de desfigurare iconică, cele mai întîlnite sunt excesul raționalist și umoarea pietistă. In primul caz, icoana e privită ca un suport a cărui menire e să reprezinte pasiv niște
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
Mai întâi declară răspicat: „Marele stilist al limbii franceze se dovedește a fi în aceste scrisori concepute în limba germană un virtuoz al limbii lui Goethe (s.m.)" (Cuvânt înainte, p. 6). După numai câteva pagini, însă, adaugă un semnificativ bemol virtuozității cioraniene în „limba lui Goethe": „Am avut tot timpul sentimentul straniu că Cioran era în germană mult mai aproape de limba română decât, poate, și-ar fi dorit el însuși. Traducerea nivelează, prin forța lucrurilor, o serie de devieri de la canoanele
Cioran necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6293_a_7618]
-
5. Plecând și de la credința că ritmul este esența stilului, dramaturgul ajunge la o originală definiție a acestuia: „Acea dibăcie de a-ți strecura cu o potrivită mișcare, în mersul preludiului etern, potrivita ta invenție melodică de câteva tacte, acea virtuozitate este ceea ce numim stilul”6. Observăm că în susținerea ideilor sale estetice, Caragiale își caută exemplificările numai în sfera muzicii. Mărturisind deosebita prețuire pe care o are pentru liră, coturn și mască, admirația față de „legiunile de talente” formate la Conservatorul
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
sufletul orchestrei, toba mare este inima, iar trianglul și capacele, spiritul”7. Informându-și cititorii asupra faptului că în Europa acelui timp se știa de existența a patru tobe Stradivarius, din care una în București, la care cânta cu o virtuozitate nec plus ultra (neîntrecută) domnul Mihalache, Caragiale constată cu mândrie că „românii sunt poporul cel mai muzical din Europa”8. Perspectiva înființării Operei Naționale îl încântă pe Caragiale, dar acesta știe că pentru o astfel de ctitorie e nevoie de
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
din care s-a născut el, numai că nu are puterea de a media cititorului această emoție, comentariile lui fiind descriptive. E ca și cum textul i-ar deștepta un elan creator pe care nu-l poate duce până la capăt din lipsa virtuozității lexicale, și atunci se refugiază în convenții și poncife. Papadima își poate închipui cum arată același episod scris de propria mână, dar închipuirea sa nu culminează în execuție. Spiritul său e proiectiv, dar nu e efectiv, neavând virtutea aducerii la
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
cu plăcere și folos intelectual. Pentru Eugen Simion, Creangă e un moralist de tip clasic, care nu se încurcă în nuanțe intermediare de tip etic: un personaj e ori de tot bun, ori de tot rău. În plus, sub unghiul virtuozității lexicale, criticul vede în Creangă nu atît un talent artistic, cît o natură de tip stihial. Parafrazînd vorba lui Sartre despre Baudelaire, Eugen Simion spune că la Creangă nu găsim o biografie pe care opera lui ar merita-o, încheind
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
Căci întreg efortul literar al lui M. H. Simionescu îl reprezintă ironizarea, demontarea, parodierea creației literare, răsturnarea ei în simulacre burlești, în negativități provocatoare. Nimic genuin, constructiv, serios nu se menține în pagina prozei sale cu miză formală, care atinge virtuozitățile unui iluzionist. Scriitorul nu pare stimulat de conceptul de literatură, ci complexat. „Deosebindu-se de Borges, scrie I. Negoițescu, care imagina cărți de dragul cărților, spre a preamări cartea, M. H. Simionescu le inventează spre a descalifica ideea de carte și
Cu toate cărțile pe masă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5305_a_6630]
-
dovedesc a fi membrii Cvartetului de coarde „Arcadia” din Cluj, organism temeinic constituit, pianistul Andrei Licareț, un muzician ce pătrunde adânc în substanța artistică a opus-ului prezentat, de asemenea, violonista românoitaliană Anna Țifu, un talent ce fructifică o cuceritoare virtuozitate instrumentală, dar și un echilibru interior bine stăpânit, aspecte apreciate în ultimul concert al Festivalului. Indiscutabil, ca și în alți ani, momentele de maximă greutate s-au dovedit a fi concertele celor două orchestre de tineret. S-au reunit 150
Enescu revine la Sinaia by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5307_a_6632]
-
volumele altora. E o candoare de spirit naiv în ființa Serenelei Ghițeanu. Mai mult, limba franceză, pe care o predă la Universitatea din Ploiești, i-a imprimat acuratețe fonetică și cadență sigură. Serenela Ghițeanu are urechea limbii, dar nu are virtuozitatea ei expresivă. De aceea scrie limpede și corect, avînd un ton neutru, de perorație rece. Nu e o autoare patetică, neavînd nimic din tulburarea viscerală a talentelor de esență temperamentală. După cîteva cronici, ți-ai fi dorit ca autoarea să
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
e avid în găsirea unor amănunte insolite are impulsul de a tresări repede la contactul cu ele. De aceea atenția îi sare de la detaliul observat la expresia prin care încearcă să-l prindă, forma aceasta de impulsivitate dînd naștere unei virtuozități expresive de tip alert. Se naște o țesătură deasă de comentarii livrești a căror principală calitate stă în sacadarea frazelor. Paragrafele curg ritmat într-o ondulare scandată, a căror parcurgere îți insuflă o detașare aparte, de martor asistînd la o
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
o lamă fină de oțel, profunde, și totuși, tămăduitoare. Și tot la Stockholm, din inițiativa ICR, o zi mai tîrziu, Ada Milea, Dorina Chiriac și Radu Banzaru interpretau în sala intimă a unui studio de teatru, în engleză, cu admirabilă virtuozitate, firește într-o concepție scenică și textuală cu totul originală, temele cu variațiuni ale Cărții cu Apolodor de Gellu Naum. Era exact ziua cînd, ciudat, se împlineau 10 ani de la moartea autorului, bun prieten cu regretatul Oskar Pastior, împreună cu care
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
Bernardo Bellotto, nepotul și ucenicul său. Atmosfera este mai tot timpul sărbătorească indiferent dacă subiectul este o scenă oarecare într-una dintre piațetele orașului sau o serbare propriu-zisă pe Canal Grande sau lângă San Marco. Înainte de inventarea fotografiei, precizia detaliilor, virtuozitatea penelului, corespondența directă dintre geometria imaginii din tablou și cea reală sunt toate caracteristici extrem de atrăgătoare pentru contemporanii lui Canaletto. Pentru noi însă, dincolo de plăcerea recunoașterii detaliilor - „Campo Santa Maria Formosa” din tabloul lui Bellotto (1742) arată aproape la fel
Expoziții la Galeria Națională din Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5407_a_6732]
-
nivelul recitalului. Ce fel de muzică a compus Liszt? Cu siguranță o muzică de largă adresare. Este motivul pentru care Clara Schumann și Johannes Brahms nu l-au simpatizat. Liszt dezvoltă imaginația pre-impresionistă, tematismul romantic de natură poetică, discursul rapsodic, virtuozitatea strălucitoare, aspecte pe care Viniciu Moroianu le stăpânește cu deplină autoritate profesională; dispune de un simț bine orientat al culorii timbrale, cel ce animă viața interioară a muzicii, îi conferă atracțiozitate, o indicibilă noblețe. Publicul bucureștean de concert? Mulți se
Muzică de larg consum și muzică by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5102_a_6427]
-
România, actualmente profesor al Universității de Arte din Berlin, și foarte tânărul Constantin Siepermann. I-am audiat în momentul de debut al unui vernisaj organizat de una dintre numeroasele galerii de artă plastică contemporană germană; au cântat piese de aleasă virtuozitate. Interesul special al momentului l-a constituit faptul că în cazul celor doi muzicieni, bunic și nepot, diferența de vârstă de mai bine de cinci decenii, relația muzicală de excelentă comunicare, au sporit savoarea unei apariții apreciate călduros de o
De la Viena la Berlin, un vast spațiu al culturii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6651_a_7976]
-
și, indiscutabil, Nicolae Manolescu. Sala, arhiplină, participă la dezbatere prin întrebări (neașteptate), aplauze (generoase) și râsete. Urmează un program muzical, de înaltă ținută, oferit de Duo "Capriccio" (la pian: Mihaela Spiridon și Ozana Kalmuski), apoi - recitalul - memorabil, adevărată demonstrație de virtuozitate și de contopire a artistului cu muzica - susținut de violonistul Șerban Lupu (SUA), acompaniat la pian de Cipriana Gavrișiu. Dintre doamnele prezente la întrunire strălucesc Elena Bulai și Irina Horea. Ne întoarcem, în sfârșit, acasă. Mai lungă ne pare calea
Festivități by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6682_a_8007]
-
The Twilight of the Bums, 2008), Federman configurează harta a ceea ce numește laughterature, râsoteratura, un termen inventat pentru a denumi un joc al limbajului unde opera își epuizează semnificațiile transcedentale prin râs, iar autorii își pot expune îndemânările digresive și virtuozitățile lingvistice. Supraficțiunea, critificțiunea și râsoteratura lui Federman dau domeniului intratextual o dinamică proprie. Pentru a-l descrie adecvat voi folosi perspectiva oferită de fizica cuantică. În Imaginația ca plagiat (Imagination as Plagiarism, 1976), Federman însuși consideră că "...fizica cuantică, arta
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
următoare să fie înlocuite de alte voci și chipuri. Conveția iahtului, a spațiului închis, e folosită pentru a imprima o anumită viteză de reacții, fără ca discursul să câștige în profunzime sau calitate. Faulkner pare mai interesat să-și exercite propria virtuozitate, decât să construiască un edificiu narativ solid. Vocile personajelor sunt, în exclusivitate, vocile autorului. Ventriloc și egolatru, el oferă o glosolalie de uz propriu, nu un text al experienței alterității și viziunilor existențiale, cum poate ne-am fi așteptat. Scriitorul
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6730_a_8055]
-
formează prioritar muzicieni de ansamblu, de ansamblu orchestral, cameral, de ansamblu mai extins sau mai restrâns, de ansamblu coral, muzicieni cultivați, capabili a se adresa împreună unei audiențe publice. Solistica? Se cultivă în clasele speciale de măiestrie, în clasele de virtuozitate solistică, în instituții speciale susținute de subvenții speciale. Astăzi avem cu toții veleități de acest fel. Și greu ne adunăm a cânta împreună, coerent, o simfonie, un colind. Cine cântă nu-i om rău" ne amintește o vorbă din bătrâni. E
Muzica îi apropie pe cei tineri! by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6601_a_7926]