1,953 matches
-
are o profunzime interioară remarcabilă. (GHEORGHE A. STROIA) ANIȘOARA ȘTEFAN * Pitești, Argeș: MOARTEA ARE PARFUM DE CAMELII (roman, A5, 208 pagini) Personajele inedite ale romanului sunt foarte bine creionate (fizic și moral): Aimée (frumoasa boemă școlită în America), Mimi (miniona visătoare la iubirea de poveste), Ana și Patriciu (eternii îndrăgostiți, ”guguștiucii” institutului de astrofizică), Mircea (cuceritorul, dar și eternul magnet al deziluziilor), Gerda (o veritabilă Medeea - ispita matură, dominatoare), Helen (zeița cehă, iubirea nevinovată). Intrigile sunt țesute cu migală și îndemânare
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – OCTOMBRIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382302_a_383631]
-
furtunilor deslănțuite în nopțile cu sânziene în ferestre și dacă vezi că ard prea profund stinge-mă în zori cu promisiunea că n-ai să mă părăsești niciodată înainte de a ști cine sunt .......................................... era o mireasă insuficient închegată în imaginația visătorului născută din dorința de a înlocui fervoarea singurătății cu un simbol desprins din încătușarea obisnuitului privirea ei voia să amintească de adâncul mării colorat în preajma furtunii în nuanțe împărțite în valuri spre a tulbura cu picăturile ei orice formă de
MEMORIA SENZAŢIEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382422_a_383751]
-
Fredonând, ca o chemare, Cântece fermecătoare? Unde-s greierii din seară Care în apus de pară Ne cântau, plini de candoare, Cu viori și cu chitare Și apoi întreaga noapte Petreceau în lanuri coapte, Ori în iarba foșnitoare Privind luna visătoare? De ce toamna e pustie? Ce se-ntâmplă pe câmpie? Unde s-a ascuns albina? De ce s-a-ntristat grădina? De ce frunza se usucă? De ce are dor de ducă Chiar și rața din ogradă? Vine iarna cu...zăpadă! Referință Bibliografică: CE
CE SE-NTÂMPLĂ? de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382440_a_383769]
-
noduri, arderi pe rug, floarea secetei, floare galbenă de mușețel, coroană aprinsă de spini a soarelui încununând creștetul pământului. Ne spălam frunțile în râuri de sudoare și cu tălpi sângerânde cutreeram câmpia toropită ca o dropie adormită pe cuib. Treceam visători spre coline și umbra venea din ce în ce mai ușoara din urmă, se evapora ca apa la fiecare adiere de vânt. Spicele se aplecau in fața noastră greoaie, făceau mătănii până la talpa pământului unde frânghii negre de furnici amețite sunau din surle și
SECETẰ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382503_a_383832]
-
Prietenii vechi, alături de care în tinerețe își citea versurile prin cenacluri literare, nu l-au uitat. Dumitru Chioaru i-a fost alături la lansarea volumului iar Gheorghe Jurma a semnat Prefață din care îmi permit să citez : “Indiferent de ipostaze, visătorul obsedat de libertate își trăiește consecvent singurătatea care atinge ființă că și singularitate poetica - în altă formă decât o exprimase cineva, căci poezia nu are istorie. Pentru Dumitru Cristănuș poezia are gust de lumină”. Bine punctat, pentru ca mai bine de
POEME DIN TEZAUR – UN SOMN ÎNTEMEIAT FRUMOS SAU O ANTOLOGIE A LINIŞTII DIN CUVÂNT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383920_a_385249]
-
Acasa > Poezie > Imagini > VISUL CARE TE VISEAZĂ! Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1924 din 07 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Am fost mult timp o visătoare Se pare că asta leac nu are, Așa mi-i firea,iubesc cu ardoare Știind că sinceritatea rău doare! Dar soartei de mine i-a fost milă Că ani ,minciuni am înghițit in silă, Ea m-a iluminat chiar cu
VISUL CARE TE VISEAZĂ! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383323_a_384652]
-
rouă. Simbol al timpului ce vine, Un împletit din strămătură, Podoaba zilelor senine Și ciucure de covertură. Născut în leagăn de poveste Pe sub imensele troiene, Alungă frigul de pe creste Și nopțile bacoviene. Îmbracă firea în culoare Trezind la viață timpul visător, Naturii dăruie candoare Și nu-i decât un simplu vestitor! Referință Bibliografică: Mărțișor / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1886, Anul VI, 29 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costică Nechita : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
MĂRȚIȘOR de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383341_a_384670]
-
și al pâinii prăjite. Își bău cafeaua savurând-o cu voluptate deopotrivă, gustul amar și aroma care îi invada plăcut nările și papilele, simțind cum o învăluia cu o stare de bine și de ușoară euforie apoi începu să mănânce visătoare, fredonând o melodie la modă, după care se îndreaptă către malul mării în costumul de baie albastru și desculță avântându-se decisă în undele răscolite de briză, destul de reci la acea oră matinală. Începu să taie valurile înotând cu mișcări
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
ar fi această corupție la cel mai înalt nivel? -Ai dreptate tată, cred că acolo se manevrează zeci de mii de lei. În acel moment, orchestra începuse să cânte un tango, privirile femeilor s-au schimbat, au devenit languroase și visătoare. Domnii atenți, au invitat partenerele la dans. Cei doi copii au rămas singuri la masă, abia așteptau acest moment, Gilă s-a apropiat de prietenul său, l-a îmbrățișat și sărutat pe amândoi obrajii: -Îmi pare rău că nu am
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
Nectar din floarea vieții,Pe buzele de jar.... XIII. CÂND VINE PRIMĂVARA, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017. Când Primăvara vine Desculță, peste câmpuri, Râzând ca o copilă Cu pletele în vânt; Suavă, visătoare, Purtând în brațe, fire De galbene narcise Și palizi ghiocei. Tresaltă-ntreaga viață! Din lut răsare iarba, Iar mugurii pe ramuri Țâșnesc triumfători! Renaștem dimineată, Din neguri și durere! Din pulbere și moarte Pornim biruitori, Spre zări memărginite Pictate cu
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
cu albastru; Spre bobul de sămânță Bogat și roditor. Ne naștem bucurie, Din clipe de-ntristare! Din lacrimi și păcate Ne îndreptăm spre zori! Citește mai mult Când Primăvara vineDesculță, peste câmpuri,Râzând ca o copilăCu pletele în vânt;Suavă, visătoare,Purtând în brațe, fireDe galbene narciseși palizi ghiocei.Tresaltă-ntreaga viață!Din lut răsare iarba,Iar mugurii pe ramurițâșnesc triumfători!Renaștem dimineată,Din neguri și durere!Din pulbere și moartePornim biruitori, Spre zări memărginitePictate cu albastru;Spre bobul de sămânțăBogat
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
acel ceva, element ascuns de talent pe care individual îl țineam pe undeva și nu aveam curajul să-l punem în valoare. Capacitatea maestrului Ion MARIN de a ne împinge de la spate, ca pe niște copii răsfățați, poate uneori prea visători, a făcut din fiecare dintre noi adevărați profesioniști. Revenind la primii mei pași în presa importantă, nu pot să trec peste surpriza venită din partea aceluiași Ion Marin de a-mi da pe mână frâiele redacției, numindu-mă redactor-șef. A
Ion MARIN şi ”Ultima oră”- un atu cât pentru o carieră [Corola-blog/BlogPost/92392_a_93684]
-
element al picturii cu aceeași importanță ca și culoarea, fie ca o linie discretă, fie ca accent, este definitoriu pentru pictura lui Luchian, amintind de lucrările „Privind în album”, „Serata”, „Odalisca”, „Cadână cu narghilea”, „Două femei privind în revistă”, „Doamna visătoare”, „Mandolinate”, pictate de Aman. Juxtapunerile de materie picturală semitransparentă tratate aproape ca o acuarelă la cal și personaj lasă să se vadă desenul realizat cu o culoare fluidă neagră sau brună și, pe alocuri, preparația albă zgrunțuroasă realizată din praf
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
Mi-e alb de ghiocel, Mi-e tril de păsărele, Mi-e fraged mugurel. Mi-e freamăt de pădure, Mi-e susur de izvoare, Mi-e blândă adiere, Mi-e răsărit de soare. Mi-e lună argintie, Mi-e noapte visătoare, Mi-e vers de poezie, Mi-e stea căzătoare. Mi-e revărsat de zori, Mi-e îmbujorat apus, Mi-e galben de comori, Mi-e suflet nesupus. Mi-e ceas de deșteptare, Mi-e albastru zenit, Mi-e dor și
MI-E SUFLETUL RĂPIT DE PRIMĂVARĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383273_a_384602]
-
este versul care te încântă Pe de rost îl știi, fără să-l fi scris. Femeia e ființa ce suferă-n tăcere Atunci când copilașul este bolnăvior. Noaptea, ea privește a stelelor cădere Cu gândul întristat de atâta dor. Femeia este visătoarea ce privește La frumusețea lunii de pe cer. Luceafărul, în vis, ea și-l dorește. Femeia poartă-n suflet... un mister. Femeia e flacăra ce-o porți în suflet. E a ta dorință în noaptea despletită Este blestem, ce te ține
FEMEIA de DOINA THEISS în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383286_a_384615]
-
pe Pământ să ne ceară socoteală pentru toate păcatele, cele cu voie sau fără de voie, pentru toate nedreptățile și urâțeniile În care ne scăldăm, cu Înaintașii și urmașii noștri, deopotrivă, condamnați să Împlinim blestemele vechilor inocenți, căci nu În visurile visătorilor, ci În blestemele victimelor din trecut se află rădăcinile viitorului oamenilor și al lumii acesteia pornite de la Începuturi pe calea pierzaniei, din cauza răutății și a lăcomiei sale endemice, a patimii de a avea... În toate limbile, gramatica Începe cu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se zice, străchinile și când venea în sfârșit, intra nervos și zicea: „Cine dracu’ a pus străchinile astea aici?”. Apoi sforăia până dimineața. — Bine - spuse Metodiu - dar atunci cine e tatăl fiului dumneavoastră? — Asta mă întreb și eu - spuse ea visătoare. O fi vreun zburător. — Ei, zburător - făcu Metodiu. Zburătorii vin la tinerele fete, nu la neveste. Poate la dumneavoastră în Moldova - răspunse doamna. La noi în Polonia, unde e mai frig, zburătorii vin și pe la 50 de ani, numai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Marea Neagră, asemeni unei țări ce se trezește brusc învecinată cu un imperiu barbar de care era până atunci depărtată printr-o mare cultură, se potoli. Cei trei moldoveni și cu țigăncușă stăteau pe prora în niște jilțuri de răchită, privind visători jocul leneș al valurilor. — La ce te gândești, spătare? - sparse tăcerea glasul cald al țigăncii. Spătarul Vulture se scărpină agale în barbă, părând că picotește. — Doar aparent picotesc - răspunse el cu blândețe. în adevăr însă, două lucruri simt cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
exemplu, își luă furculița-n dinți și înghiți ce rămăsese pe vârful ei. Din câte observară, stomacul dânsului avu o reacție de neutralitate, tradusă-n aceea că nici un mușchi nu tresări pe fața lui. Doar privirea îi rămase undeva departe, visătoare, melancolică. îl urmă bătrânelul, care inițial se fripse puțin, dar în cele din urmă înghiți. Apoi se lăsară asupra farfuriilor cele două femei, Metodiu și Iovănuț, mesenii din stânga și-n fine și căpitanul Tresoro. Curând mâncau toți în liniște, atenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acolo vă vârați, n-aveați odihnă, vă sculați primul și ne trezeați pe toți: „Hai, băieți, să îngenunchem și să ne mai rugăm oleacă!” Și abatele se temea de Dumneavoastră. Episodul 209 O VOLUPTATE — Au fost vremuri frumoase - spuse papa visător. Nu știu dacă mă înțelegeți, dar mie, spre deosebire de alții de seama mea, îmi plăceau mătăniile, penitența, tot ceea ce ținea de plecăciune, de slugire, de flagelare. Slujind tuturor, știam că de fapt slujeam Domnului. — Simțeați probabil instinctiv că, precum a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acei pitici care o serviseră în piesa regizată de tatăl ei, exact ca pe o prințesă? Dudu citise pe fața Ninei ceva binevoitor și îndrăznise s-o întrebe: - Pot să te invit la o cafea? - Ar fi plăcut, spusese Nina visătoare. Ajunseseră repede în micul restaurant din apropierea casei Ninei, fără să mai vorbească nimic. Era cald și muștele bâzâiau în jurul paharelor goale. La câteva mese erau așezați câțiva muncitori lucrând la noile construcții din apropiere. Dudu a comandat o cola pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
din lână, din cap și până în picioare, lăsând vederii liniile și curburile trupului său viril. Ducea, cu grația unei fete, un coș plin de sticle și sticluțe. - Cine mai e și ăsta? întrebase Oleg neliniștit. - Habar nu am, răspunsese Blanca visătoare. - Vând afrodiziace, se prezentase singur necunoscutul. Vă voi arăta cum într-o clipă se poate ridica veselia din om. Luase cu gesturi teatrale un flacon din coșul său, turnând câteva picături pe propria limbă. Într-o clipă, membrul său croșetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pentru mult timp, poate pentru totdeauna. Era felul de sărutări care ating prea mult inima pentru a mai putea atinge și trupul. Fiind ca tulpina pe care creșteau relațiile mele cu Sonia, sărutările noastre mă obligau la postura unui băiat visător și, de ce nu, naiv. Cred că Sonia stăpânea știința de a chema la viață sentimente care demult nu mai palpitau în inima mea, sentimente care, tocmai de aceea, erau mai pure decât mine. Tinerețea, puritatea și naivitatea acestor sentimente nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe Sonia nu le puteam reda fidel adevărul trăirilor mele, ca să nu distrug imaginea de cutezanță pe care voiam cu tot dinadinsul să le-o arăt, cu Sonia nu puteam fi sincer fără riscul de a știrbi imaginea de băiat visător pe care ea o căuta în mine. Era imposibil să le vorbesc colegilor mei, în fața cărora voiam să bravez, despre realitatea sentimentelor mele. Înțelegeam că îndrăzneala este receptată ca atare doar atunci când ea apare ca rezultat al unui fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu care mă lăudam să devină crude, scârboase, fără nici un fel de justificare. Sonia era primul om în fața căruia nu simțeam nevoia să joc rolul de tânăr vesel și ușuratic. Pentru ea eram pur și simplu un băiat gingaș și visător. Dar tocmai acest fapt care, la o primă privire, m-ar fi putut îndemna la sinceritate, tocmai el m-a făcut să mă opresc speriat la prima mea tentativă de a-i povesti Soniei viața mea. Când pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]