565 matches
-
schimbul de moșii: Mitropolia Moldovei da satul Stârceni Ținutului Sucevei și primește satul Udești de la Ionașco Gheghea. Mai tarziu, în anul 1662, sătul ajunge în proprietatea vistiernicului Iordache Cantacuzino. În catastiful general al tuturor banilor pe care i-a dat vistiernicul de pe toate moșiile sale se arătă: 60 sate întregi, 15 jumătăți de sate, 2 jirebii, 33 fălci de vie în valoare de 14.300 galbeni, 650 galbeni pe Fântânele și pe Boșotiani. În anul 1803, sătul Fântânele aparținea pitarului Iordache
Comuna Fântânele, Suceava () [Corola-website/Science/301952_a_303281]
-
Biserica "Pogorârea Sf. Duh" - datând din anul 1538 și având codul SV-II-m-A-05558.01 Zvonița - datând din secolul al XIX-lea și având codul SV-II-m-A-05558.02 Cercetările arheologice efectuate între anii 1998-2001 au scos la iveală faptul că biserica ctitorită de vistiernicul Mateiaș este prima construcție ridicată în zonă, pe un teren ce nu conține și alte vestigii arheologice. Edificiul a avut inițial ziduri despărțitoare între pridvor și pronaos și între pronaos și naos, acestea fiind demantelate ulterior. Porțiunile de zid păstrate
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
despărțitoare între pridvor și pronaos și între pronaos și naos, acestea fiind demantelate ulterior. Porțiunile de zid păstrate în fundație aveau câte o fractură plasată aproximativ la mijloc, aceasta putând fi cauza demolării zidurilor. [3] Ctitorul bisericii mănăstirii Coșula este vistiernicul și apoi logofătul Mateiaș, fiul pârcălabului Grumaz. Acesta provenea dintr-o veche familie de boieri din Moldova. [4] El a ocupat dregătoria de mare vistiernic în timpul primei domnii a lui Petru Rareș (1527-1538), prima sa menționare printre dregătorii sfatului domnesc
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
aproximativ la mijloc, aceasta putând fi cauza demolării zidurilor. [3] Ctitorul bisericii mănăstirii Coșula este vistiernicul și apoi logofătul Mateiaș, fiul pârcălabului Grumaz. Acesta provenea dintr-o veche familie de boieri din Moldova. [4] El a ocupat dregătoria de mare vistiernic în timpul primei domnii a lui Petru Rareș (1527-1538), prima sa menționare printre dregătorii sfatului domnesc având loc într-un document din 3 martie 1535. [5] În calitate de vistiernic, Mateiaș avea responsabilitatea administrării veniturilor țării dar și ale curții domnești. El a
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
veche familie de boieri din Moldova. [4] El a ocupat dregătoria de mare vistiernic în timpul primei domnii a lui Petru Rareș (1527-1538), prima sa menționare printre dregătorii sfatului domnesc având loc într-un document din 3 martie 1535. [5] În calitate de vistiernic, Mateiaș avea responsabilitatea administrării veniturilor țării dar și ale curții domnești. El a fost un boier de încredere al domnitorului, fiindu-i încredințate și misiuni diplomatice. El a fost trimis cu diferite misiuni în Transilvania, pentru a trata cu Ioan
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
sfatului domnesc din 4 aprilie 1545.[8] Mateiaș și-a păstrat dregătoria și în timpul domniei lui Iliaș al II-lea Rareș (1546-1551). El a ctitorit Biserica "Sf. Nicolae" de la Mănăstirea Coșula (1535) și Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Horodniceni (1539). Vistiernicul Mateiaș a fost înmormântat în biserica ctitorită de el la Horodniceni, aici aflându-se și mormintele altor membri ai familiei sale. Biserica Pogorârea Sfântului Duh construită în anii 1538-1539 de vistiernicul Mateiaș în satul Horodniceni. Biserica Sf. Treime- 1856, sat
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
1535) și Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Horodniceni (1539). Vistiernicul Mateiaș a fost înmormântat în biserica ctitorită de el la Horodniceni, aici aflându-se și mormintele altor membri ai familiei sale. Biserica Pogorârea Sfântului Duh construită în anii 1538-1539 de vistiernicul Mateiaș în satul Horodniceni. Biserica Sf. Treime- 1856, sat Rotopănești. Prima biserică din satul Rotopănești a fost construită în jurul anului 1662 și a avut hramul "Sf. Treime". În anul 1784 familia Gherghel a construit o nouă biserică cu același hram
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
ar fi venit numele Barcani ("barcă"); aici ar fi existat un turc numit Barcan, de unde a venit numele comunei; aici a fost o fabrică de borcane (glajarie) și de la "borcan" s-a ajuns la numele comunei; a existat și un vistiernic pe nume Barcan, membru al Sfatului lui Mihai Viteazul în Transilvania. O ipoteză plauzibilă este cea după care numele localității vine de la mediul geografic unde este amplasată. Astfel, Barcani ar veni de la bara-balta, barc, ceea ce reprezintă o lunca plină de
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]
-
monede vechi de argint. Izvoarele scrise vorbesc despre așezare încă din secolul al XVI-lea. La 15 aprilie 1569, dată la care este atestată localitatea din punct de vedere istoric, Bogdan Lăpușneanu, domnul Moldovei, face cunoscut faptul că Ana, fiica vistiernicului Eremia a vândut Agafiei satul Vălcești, pe Siret. După moartea Agafiei, la data de 23 noiembrie 1577, urmașii ei vând satul domnului Petru Șchiopul pentru 3000 de zloți tătărăști, care la rândul lui dăruește satul Vălcești mănăstirii Galata. Din documente
Bucecea () [Corola-website/Science/299346_a_300675]
-
este clădire reprezentativă Bucureștiului din secolul al XIX-lea, înălțata de boierul C. Facă, la colțul format de Calea Victoriei (pe atunci Podul Mogoșoaiei) cu Calea Griviței (Podul Târgoviștei). Facă a murit înainte de a o termină și moștenitorii lui au vândut-o vistiernicului grec Românit. Acesta a desăvârșit construcția amenajând interioare luxoase pe care scriitorul Ion Ghica (1816-1897) le-a prezentat astfel în memoriile sale: „...pereții odăilor toți cu mermer (stuc), imitând marmorele cele mai rare și mai frumoase, tavanurile de o bogăție
Palatul Romanit () [Corola-website/Science/307630_a_308959]
-
de numele Bălașei Herescu (1757-1842), fiica preotului Mihail de la Biserica "Sf. Nicolae Domnesc" din Iași. Aceasta viețuia ca rasoforă în Schitul Topolița din apropiere, cu numele de sora Olimpiada. Ea a dobândit mai multe terenuri în poiana Văratec, de la marele vistiernic Deleanu și de la pădurarul Ion Bălănoiu. Sfătuită de starețul Paisie Velicicovschi de la Mănăstirea Neamț, care urmărea desființarea schiturilor mici de călugărițe aflate la marginea orașelor și satelor și concentrarea lor în câteva mănăstiri mai mari, izolate de lume, maica Olimpiada
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
urmă. Astfel, după ce și-a recăpătat faima, pe la mijlocul anului a fost trimis de principii cruciați să-l invite pe Kerbogha să rezolve toate diferendele printr-un duel cu un luptător creștin. Emirul a respins provocarea. În 1099, Pierre este numit vistiernic al donațiilor în timpul asediului de la Arqa (martie) și a fost conducătorul procesiunilor religioase din jurul zidurilor Ierusalimului mai înainte de cucerirea orașului, iar mai târziu a fost conducătorul procesiunilor din oraș, care au precedat miraculoasa victorie din bătăia de la Ascalon (august). La
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
dată într-un hrisov din 10 aprilie 1587 prin care Petru Șchiopul dăruiește mănăstirii de la Muntele Sinai șase fălci de vie de la Cotnari ale hatmanului Balica. Mănăstirea zidită de hatmanul Balica a fost înfrumusețată de urmașul său, Isac Balica, mare vistiernic și apoi hatman al Moldovei, decapitat de Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615, 1621-1623) după bătălia de la Cornul lui Sas din 1 iulie 1612. În toamna anului 1615, în timpul luptelor pentru domnie dintre Alexandru Movilă și Ștefan Tomșa, documentele de
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
fiind alcătuit din următoarele 4 obiective: Mănăstirea Hlincea a fost înălțată pe hotarul orașului Iași, având drept ctitori pe domnița Maria, fiica lui Petru Șchiopul, domnitorul Moldovei (1574-1579 și 1582-1591) și pe soțul ei, Zottu Tzigara, fost spătar și mare vistiernic, de origine grecească, din orașul Ianina. În anul 1574, mănăstirea a fost închinată de către ctitori ca metoc al Mănăstirii Dionisiu de la Muntele Athos. Până în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653), această mănăstire era menționată în documente ca ""mănăstirea Zotei de la
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
-i pomenească pe vechii ctitori ai Bisericii Hlincea, ducându-i în eroare pe cititori cu privire la data construcției. Documentul din 26 noiembrie 1662, menționat mai sus, precizează însă că mănăstirea Hlincea, situată ""aproape de târgul Iași, sub făget"", a fost ctitorită de vistiernicul Zota Tzigara. Domnitorul Gheorghe Duca (1668-1672) a pus Mănăstirea Hlincea sub ascultarea Mănăstirii Cetățuia (ctitorită de el și sfințită la 29 iunie 1672 și închinată la rândul ei Patriarhiei Ierusalimului), rămânând multă vreme ca metoc al acesteia din urmă (până în
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
fiind istoria imperiilor: Împăratul Nabocodonosor al II-lea a făcut un un idol cu chip de aur, înalt de 60 de coti și lat de 6 coti, l-a sfințit și a poruncit că toate căpeteniile (dregători, cârmuitori, judecători, legiuitori, vistiernici, căpetenii de oști) să se închine acestui chip la semnalul dat de trâmbițe și celelalte instrumente muzicale. Cine nu făcea asta urma a fi aruncat în mijlocul unui cuptor aprins. Cei trei prieteni ai lui Daniel au refuzat să venereze idolul
Nabucodonosor al II-lea () [Corola-website/Science/302325_a_303654]
-
unde au așteptat lângă un pod și restul armatei care rămăsese în urmă. Pe la orele 3 ale serii, trupele austriece se aflau în jurul Mănăstirii Cetățuia. Înăuntru, slujitorii trăgeau clopotele pentru a-i chema pe tătari în ajutor. Convinși de marele vistiernic și de trimisul turc, pe la orele 5 seara, au sosit din toate părțile călăreții tătari. Din târg s-au alăturat 500 de ostași moldoveni împrăștiați de frig pe la casele lor, precum și negustorii și slujitorii domnești, chemați de domnitor. Atacați de
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
țărănime ruinată, cu negustori și meseriași sărăciți de birurile plătite autorităților. Deși vremurile din oraș nu erau prielnice pentru afaceri, Manuc s-a prezentat personal guvernatorului și i-a oferit o sumă mare de bani, angajându-se să-i fie vistiernic lui Tersenicli-Oglu, în cazul în care i s-ar garanta libertatea schimbului de produse. Orașul Rusciuc devine astfel cel mai important centru comercial de la sud de Dunăre în drumul de la Constantinopol în Țara Românească și Transilvania, atât guvernatorul, cât și
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
de câștigat. Guvernatorul Teresenicli-Oglu intră în grațiile guvernului turc, care-l ajută în lupta împotriva lacomului Pasvant-Oglu, guvernatorul din Vidin, și a rebelilor Kirdjalii. Teresenicli-Oglu este numit ca pașă de către sultan, iar sfetnicul său Manuc Mirzaian devine prim negustor și vistiernic al provinciei. Implicat în mijlocirea relațiilor economice dintre Rusciuc și București , Manuc primește în anul 1802 rangul boieresc de "serdar", iar în anul următor pe cel de "paharnic" din partea domnitorului Constantin Ipsilanti al Țării Românești (1802-1806). Încă în primăvara anului
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
ajuta să respingă atacul năvălitorilor. Numărul tătarilor a fost mai mare decât prevăzuse domnitorul. Neculce precizează că tătarii s-au stabilit în apropierea Mănăstirii Aroneanu: ""Și viind cu dânșii până din gios de Movila lui Constantin-vodă, i-au lăsat Constantin vistiernicul pe tătarî supuși în Valea lui Aron-Vodă și au venit să spue lui Mihai-vodă; că era lucru de taină, de nu știia nime că vin tătarî."" Refugiat la Mănăstirea Cetățuia, unde era asediat de oștenii lui Ferentz, domnitorul a cerut
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
Se mai observă pe peretele nordic al naosului un fragment din tabloul votiv, în care apar portretele ctitorilor: domnitorul Petru Șchiopul, soția sa Maria și fiica sa Maria (cea care s-a căsătorit cu Zottu Tzigara, fost spătar și mare vistiernic). Toate personajele au aceeași înălțime, cu costume de aceeași culoare și coroane identice. În afară de tabloul votiv, se mai păstrează frescele reprezentând Sfânta Treime, un sobor de îngeri, liturghia îngerească în două tablouri pe cele patru timpane mari, heruvimi, medalioane de
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
tătari pe vel-banul Macriu și pe vel-vistiernicul Constantin Costachi pentru a obține un ajutor de vreo 2.000-3.000 de călăreți tătari. Au acceptat să vină mai mulți tătari decât ceruse domnitorul, cam 5.000-6.000 după cum relatează Neculce, iar vistiernicul Costachi i-a așezat în apropierea Mănăstirii Aroneanu și s-a dus să-l anunțe pe voievod. În ianuarie 1717, pe o vreme foarte friguroasă, o oaste de 200 de soldați austrieci sub comanda căpitanului François (Ferencz) Ernau, originar din
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
Velicico din Câmpulung, s-a îndreptat spre Iași și a ucis pe drum pe toți străjerii puși de Mihai Racoviță. În dimineața zilei de 10 ianuarie, neștiind de incursiunea austriecilor, domnitorul coborâse din mănăstire și nu s-a întâlnit cu vistiernicul Costachi care se dusese la Cetățuia să-l anunțe de sosirea tătarilor. Intrarea austriecilor în oraș l-a surprins pe domnitor la Curtea domnească, iar acesta abia a avut timp să încalece cu câțiva curteni și să se refugieze la
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
la Cetățuia să-l anunțe de sosirea tătarilor. Intrarea austriecilor în oraș l-a surprins pe domnitor la Curtea domnească, iar acesta abia a avut timp să încalece cu câțiva curteni și să se refugieze la Cetățuia. În același timp, vistiernicul Costachi a fugit în sesul Bahluiului, în apropiere de Mănăstirea Balica. Auzind de apropierea austriecilor, domnitorul Mihai Racoviță, împreună cu oastea sa, s-a retras la Mănăstirea Cetățuia. Pe după-amiază, trupele austriece se aflau în jurul Mănăstirii Cetățuia, după ce-și lăsaseră
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
(alternativ: Dumitrașco, poreclit: Țarigrădeanul; n. 1620 - d. 1685) a fost domnul Moldovei în . Era fiul marelui vistiernic Mihai Cantacuzino. Între 1673-1674 a fost capuchehaia lui Ștefan Petriceicu la Înalta Poartă. Dumitrașcu l-a pârât împreună cu Stroe Leurdeanu pe postelnicul Constantin Cantacuzino (postelnicul) la Grigore I Ghica, ceea ce a dus la uciderea postelnicului în 1663. În 1674, a
Dumitrașcu Cantacuzino () [Corola-website/Science/299478_a_300807]