KorAP: Find »[drukola/base=vistiernic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...23 >

566 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

înspăimântat Abăluță. — Păi vezi? - spuse aproape cu blândețe celălalt. Și tu urli din toți... ăștia... cum le zice... — Bojocii - gemu Abăluță. — ...așa, bojocii. Păi se poate? Nu mai fac, vistiernice Ximachi! - șopti armașui. Aș vrea să te cred - răspunse Ximachi vistiernicul, căci el era. Aș vrea încă o dată să te cred, armaș Abăluță. Acuma du-te și deschide-le poarta. Apoi se aplecă peste parapet: Cuvioșiile voastre, Vodă, cu neostoita-i înțelepciune, doarme momentan, dar sunt treaz eu. Poftiți înăuntru. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
care avea o încredere mioapă, mai văzând totuși, după cum pomeneam, cu un ochi. Fără să asculte de ochiul său valid care-i spunea că Ximachi prea seamănă a coțcar, Sima-Vodă se lăsase pe seama ochiului beteag și-l numise pe Ximachi vistiernic. Greșită judecată! Episodul 75 îN SPATELE PORȚILOR îNCHISE — Ședeți! - îi pofti cu un gest larg vistiernicul Ximachi pe cei doi călugări, după ce străbătură în liniște câteva coridoare tapițate cu piei. Metodiu și Iovănuț se puseră în jilțuri pregătindu-se să șadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
asculte de ochiul său valid care-i spunea că Ximachi prea seamănă a coțcar, Sima-Vodă se lăsase pe seama ochiului beteag și-l numise pe Ximachi vistiernic. Greșită judecată! Episodul 75 îN SPATELE PORȚILOR îNCHISE — Ședeți! - îi pofti cu un gest larg vistiernicul Ximachi pe cei doi călugări, după ce străbătură în liniște câteva coridoare tapițate cu piei. Metodiu și Iovănuț se puseră în jilțuri pregătindu-se să șadă, dar când ridicară privirile, încremeniră: întreaga sală, mare cam de 37 de stânjeni pătrați, avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
din cap. Urmă o pauză în care Ximachi își încrucișa mâinile în poală și închise ochii, părând a se cufunda într-o adâncă meditație. Și ziceați că aveți treabă cu Vodă... - spuse el încet, aproape în șoaptă. V-ascult. Sunt vistiernicul Ximachi, de n-ați auzit cumva de mine. Metodiu trase aer mult în piept și începu: — Mărite vistiernice Ximachi! Dintre toate părțile trupului pe care Domnul Dumnezeu mi le-a îngăduit să le am, cel mai mult îmi blestem urechile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
ele ne ajută să auzim sfaturile duioase, povețele înțelepte, vorbele pline de duh ale celor pe care Cerul, în milostenia lui, i-a așezat peste noi, să ne glăsuiască în ele. Episodul 76 RITORICEȘTI — Ai limba ascuțită, cuvioșia ta, - glăsui vistiernicul Ximachi după ce Metodiu termină vorba. Am avut întotdeauna un sentiment de respect pentru oamenii care știu grăi: au viața cea mai scurtă. în tinerețe mi-ar fi plăcut să mă-ntrec cu dumneata în meșteșugul vorbelor, în fața gâdelui. Țin minte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Metodiu. Dar înainte de a-l ia mai da dracului, se cuvine să arătăm, ca să lămurim ce-am căutat noi la Râm, că printre multele păcate ce le avea, unul era de groază: voia o alianță cu Papa. — Cu Papa?! - făcu vistiernicul Ximachi. Cu Papa, mă?! - continuă el uitând o clipă cu cine vorbește și trădându-și astfel originea plebee. Phuaii, ce idee! Mă duc să-l scol pe Vodă... Episodul 77 îN CARE CETITORIUL îL POATE VEDEA PE SIMA-VODĂ îN CARNE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
îL POATE VEDEA PE SIMA-VODĂ îN CARNE ȘI OASE Metodiu și Iovănuț nu trebuiră să aștepte mult. Printr-o ușiță dosnică pe care până atunci n-o băgaseră în seamă, apăru sprijinindu-se în baston Sima-Vodă ăl Bătrân, urmat de vistiernicul Ximachi. Pe brațul drept Sima-Vodă avea ceea ce călugării crezură la început că e un șoim, dar care se vădi mai aproape a fi un papagal uriaș, cenușiu. Pe ochiul drept papagalul avea o bentiță neagră, cum au pirații. La vederea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
zise stânjenit Sima-Vodă, arătând spre Alfred - și de-asta v-am întrebat... nu vă fie cu supărare... ca toate păsările, e atras de lucrurile strălucitoare... în sfârșit... cred că înțelegeți... Se lăsă o tăcere penibilă. Primul care o sparse fu vistiernicul Ximachi. — Măria-Ta, te-am trezit fiindcă dânșii vin de la Râm. — De la Papa, știu, știu - spuse cu blândețe Sima-Vodă. Ce face Papa, dragii mei? Metodiu și Iovănuț se priviră nedumeriți. — E... bine - spuse Metodiu. — Așa deci... Mă bucur, mă bucur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
să te aibă în pază! — Care domn? - chirăi papagalul. Că sunt doi. Cel de Sus și Cel de jos. — Cel de Sus prin Cel de Jos - răspunse liniștit Metodiu, obișnuit cu astfel de capcane laice. — Bine zis - murmură în barbă vistiernicul Ximachi. Ruxăndrița se ridică și dintr-un nou salt, fu din nou pe genunchiul tremurător al lui Sima-Vodă. Se aplecă și-i șopti ceva. Papagalul plecă și el urechea. — Sunt de aur, sunt de aur! - chițăi veselă pasărea. Am întrebat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
ne-a trimis la Papă. — I-auzi! Se minună Sima-Vodă, mângâindu-și firele rare din barbă și împrăștiindu-și astfel pe veșminte o fină mătreață. Și ce voia Barzovie? — Tâlharul voia o alianță cu creștinătatea împotriva turcilor - interveni întunecat Ximachi vistiernicul. — Ce vorbești?! - făcu Sima-Vodă. Nu e rea ideea! Și Papa ce-a zis, dragii mei? — Papa ne-a întrebat pe unde vine Moldova. — Și? — Și noi i-am spus. — Și el ce-a zis? — Când a auzit pe unde vine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
gânduri. Vârsta înaintată, oboseala, tracasările zilnice, incursiunile cazacilor peste Nistru, tinerețea nepotolită a Ruxăndriței, junghiurile din șale și masa copioasă îl făcură să ațipească puțin. într-un târziu, deschise ochii și-și aduse aminte de ceva. Se întoarse spre Ximachi vistiernicul: — Ei, ce zici? — Ei, ce zici? - făcu și papagalul. — Date fiind împrejurările în care ne aflăm și întrucât Papa nu oferă nici o garanție - răspunse Ximachi - socot că a ne aventura într-o alianță improbabilă, înseamnă nu numai a ne periclita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
ce venea zilnic, pe la orele 5, să ceară capul lui Ximachi și fiindcă nu-i răspundea nimeni, pleca derutată pe la casele ei. Primul care sparse tăcerea fu papagalul. — Ce-i de făcut? - întrebă el gânditor. — Nu știu - murmură absent Ximachi vistiernicul. Cu riscul de a-mi pierde ciotul de limbă pe care-l mai am, simt nevoia să sugerez că stăpânul nostru s-a cam țicnit. Auzi dumneata, să facă alianță cu Papa împotriva turcilor! Ori bătrânețea i-a luat firesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
câine din Anatolia, Taifun îi ziceam. Ei, și dulăul cum a simțit primejdia, a dat să fugă în casă, dar la ușă n-a mai ajuns decât o labă, c-au tăbărât lăcustele pe el și praf l-au făcut. Vistiernicul Ximachi își șterse o lacrimă. Dar uite că ne-am luat cu vorba și-am uitat de ospăț. Cuvioșiile voastre, deși știu că postiți, rogu-vă totuși a pofti la masa ce Domnul, în milostenia lui, o dă boierilor, căci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
căruia nimeni nu-i mai știa vârsta și care după un pahar de vin se pleoștea tot și murmura în barbă cântece din Bosnia natală, și-apoi intrară alții și alții, mai mari sau mai mici, hatmanul Scorbură, paharnicul Surdu, vistiernicul Ximachi, armașul Abăluță, vel-postelnicul Gherman, căpitanii Juravcu, Spoiciu și Bașotă, vornicul Prișcu, jitnicerul Haralambie, vel-spornicul Tartore, cazangiul Ilie, datornicul Stredie, Mitru cobzarul, glumețul Petrică, țiganii Borșu și Fekete ce scoteau flăcări la comandă pe toate găurile, bărbierul Luigi cu doctorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
am numărat pe ceilalți, ne-a apucat spaima: erau 600, nemaisocotind caii. Episodul 87 îN CARE POVESTITORUL, FOLOSIND TEHNICA ROMANULUI DORIC, ARATĂ UNELE GÂNDURI ALE PERSONAJELOR Nu departe de bi-vel-logofatul Drăguțescu ședeau, cum se și cuvenea, mitropolitul Nazazarie, preacuviosul Metodiu, vistiernicul Ximachi și Iovănuț. între două înghițituri lungi de pelin care-i provocară o imperceptibilă expresie de mulțumire, mitropolitul se întoarse binevoitor spre Metodiu. — Am auzit, cuvioase, c-ai fost la papistași. E adevărat? — Adevărat, prea-sfinția-ta. Am fost. — Foarte bine, foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
de a săpa gropi în curte și de a lega orătăniile în cupluri dispărură, și adolescenta se îndrepta vioaie spre vârsta întrebărilor pe care i le punea din când în când Samoilă, tatăl: „Despina dragă, comment on dit en français vistiernic?” „Ministre de finance”, răspundea plictisită fata. „Et vel-logofăt?” „Je ne sais pas. Foute-moi la paix! Je suis fatiguée”. „Moi aussi”, răspundea trist vel-logofătul, gândindu-se la viața lui de necurmate bătălii. Și iat-o acum la masa domnească pe Despina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
cu tătarii... în sfârșit, ce să mai vorbim... nu vreau să vă mai plictisesc... în sănătatea dumneavoastră! Episodul 91 îN CARE, CONSIDERÂND CĂ DISCUȚIA DINTRE IOVĂNUȚ ȘI DESPINA DEVINE PREVIZIBILĂ, NE VOM MUTA ATENȚIA ASUPRA CELOR VORBITE DE METODIU ȘI VISTIERNICUL XIMACHI, DIN CAUZE PE CARE DACĂ CETITORIUL NU LE VA INTUI IMEDIAT, CU SIGURANȚĂ LE VA RECUNOAȘTE MAI TÂRZIU, ȘI îN CARE, DE ASEMENEA, DATORITĂ UNOR îMPREJURĂRI DE NATURĂ OBIECTIVĂ ȘI ALTORA DE NATURĂ SUBIECTIVĂ, SUNTEM SILIȚI A RECUNOAȘTE CĂ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
cu un surâs diplomatic peste durerea din dos ce-i reverbera în creieri, vreunul din zurliii ăștia de moldoveni: deși, meditase el scoțându-și pioneza cu grijă, la mijloc putea fi și mâna altora. Nu mult în dreptatea lui Ramza-pașa, vistiernicul Ximachi își ștersese buzele subțiri, vinete și se plecă spre urechea lui Metodiu. — Preacuvioase - șopti demnitarul - aveam noi o vorbă. — V-ascult - spuse Metodiu, ferindu-se imperceptibil de duhoarea ce ieșea din gura fanariotului. — Din câte văz eu - continuă încet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
mai trece în general, pe la noi. Am zis bine? Tot mai bine, tot mai bine! - răspunseră boierii. Mulțumit, Sima-Vodă bău cu înghițituri lungi, apoi văzând privirea pofticioasă a paharnicului, îi dădu acestuia paharul să bea și el puțin. Lângă Metodiu, vistiernicul Ximachi își reluase sfaturile pentru drumul către Papă. Ce-i șoptea, ce-i spunea, noi nu vom ști-o niciodată. Am putea-o afla cu siguranță, am mai putea zăbovi să vedem dansul țigăncilor ce va transforma ospățul într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Vulture. Creștinul se scărpină din nou la ceafă: Mahorci aveți? Sau votki. Sau asta, cum îi zice, făinî. — Măria-Ta - șopti repede spătarul - mai avem punga aia cu tutun? — O mai am - răspunse Barzovie-Vodă - dar voiam să i-o duc vistiernicului, că iară-mi scoate ochii că nu i-am adus nimic de la Stambul. Lasă-l dracului de vistiernic că-i dăm niște halva - zise spătarul Vulture. Apoi, făcându-i semn creștinului, strigă: Avem mahorcă! — Harașo - răspunse acesta și începu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Măria-Ta - șopti repede spătarul - mai avem punga aia cu tutun? — O mai am - răspunse Barzovie-Vodă - dar voiam să i-o duc vistiernicului, că iară-mi scoate ochii că nu i-am adus nimic de la Stambul. Lasă-l dracului de vistiernic că-i dăm niște halva - zise spătarul Vulture. Apoi, făcându-i semn creștinului, strigă: Avem mahorcă! — Harașo - răspunse acesta și începu să vâslească spre ei. într-o clipită botul bărcii se înfipse în mal și creștinul sări sprinten în fața lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
zise mulțumit Vodă. Ia colea de la mine un galbân să-ți aduci și tu aminte... și se scotoci prin buzunarele cămeșoaiei, dar se pare că nu găsi nimic, fiindcă scoase mâna goală și zise cu glas schimbat: cheamă-l pe vistiernicul Ximachi! Episodul 191 VISTIERIA — Vreau să văd vistieria! zise scurt Vodă de cum apăru Ximachi. — Cum dorește Măria-Ta - răspunse înclinându-se vicleanul venetic. Pe-aici, rogu-vă. O apucă pe un coridor întortocheat, mărginit de uși. In fața uneia Vodă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
semiluna”. Nervos, recunoscând melodia, Sima-Vodă dădu să pună mâna pe clanță. — N-aș sfătui pe Măria-Ta să intre - zise-ncet Ximachi. Aici stă trimisul Porții, Husain Ramza-Pașa. — Aici stă? - șopti Vodă. Păi n-a plecat în toamnă? — Nu - răspunse vistiernicul. A zis că mai stă, că-i place la noi. — Bine, el ca el, da’ restu’? - făcu Vodă, arătând cu capul spre ușă. — Pașa suferă cu șalele - zise Ximachi. I-am trimis două slujnice, să-i pună lipitori. Vodă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Vodă îl luă și-l desfăcu. Pe un sfert din sul era o coloană cu cifre deasupra căreia scria cu litere mari „Ieșiri”. încercă să urmărească sumele trecute, dar își aduse aminte că nu știa socoti. îi dădu sulul înapoi vistiernicului și se prăbuși pe un scăunel, prinzându-și capul în palme. Stătu așa o vreme, cu Ximachi alături, în picioare, care nu zicea nimic, respectându-i durerea. într-un târziu, Vodă ridică privirea: — Și nu mai avem nimic, nimic? — Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
se îndreptă spre tăviță și-și tăie o felie de ghiudem. Cine l-a adus? - zise el. — Un sol tătar - răspunse ușurat Ximachi. — Nu e rău - zise Vodă mestecând. Varza cum a ieșit? - adăugă el, arătând spre putini. — Excelent - răspunse vistiernicul. Să v-aduc o bucată? — Te rog - spuse Vodă. Ximachi își sumeți anteriul, luă de la brâu un pumnal și tăie dintr-o căpățână de la suprafață o bucată, aducându-i-o lui Vodă. — Bine măcar că ne-a ieșit varza - zise acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]