36,421 matches
-
ai ucis, Când pe zăpezi ard negrele drapele. Nu focul din priviri, nici rugul pus Să mistuie credința mea deșartă Mă vor întoarce-n zori sau în apus La dragostea ce prea ușor te iartă. Vei aștepta zadarnic să mai viu, Să vezi cum urcă sângele-n statuie, Când eu te-nchid în gânduri ca-n sicriu Și din priviri bat ultimele cuie... 1982 ȘI... Și neaua care tot mai cade Stârnind bulboane și cascade... Și munții care se îneacă De-
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
oricare, Un semn de drum se zvârcolea în piept, Ceva voia să urce și să vadă; Cuvânt știut, dar niciodată spus, Eram ca o nălucă de cascadă Care-aștepta o zi să cadă-n sus; Și niciun zbor și nicio urmă vie, Zăpada astupase drumul lung; Ce-a fost, a fost ce trebuia să fie; În niciun cer nu se cădea s-ajung; Nu orice bob se macină la moară Și nu răsare muntele din șes, Iar ce se naște, trebuie să
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
n-a rămas. Omul din vis El era omul din visul meu Numai el exista aievea. Eu - dormeam. Mariaj de conveniență Bătrânețea O pură tâmpenie Ca și cum poți să te adaptezi Încetul cu încetul La ideea morții tale - cel atât de viu. Bătrânețea - acest mariaj de conveniență Fără divorț posibil Cu care trebuie să conviețuiești La bine și la rău Dar De ce tocmai tu? De ce tocmai tu Să ieși la plimbare cu bătrânețea, Consoartă fără sex appeal Dar cu certificate fumegând de
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
netimp, neglas, ne-aflare,-eternă stanță, text nouă-nuntru, lumilor textură, materie din energie pură, fotoni vibrînd și devenind substanță! Fotoni din „Fie!”, deci din Verb, mutanță a dragostei în altă nemăsură! Fă-mă, De Negrăitule, rostire, cuvînt făptuitor de viață vie din singurul Cuvînt prezent în toate, ca,-nflăcărat de-universală-iubire, ce-n mine-i cale adevăr să-și știe naltul puterii Tale necreate! V Așa cum, Yah vorbind, lumea s-a scris în adevăr, făcîndu-se ființă, și s-a deschis într-un
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
sunet dă-n rostire de credință. Și, dacă nu doar lăuntricitate ultimă-a mea, nu text, ci chiar textura realității,-al cărei puls e-n Fiu, - cum, dincolo de tunetele toate ale puterii, voi găsi măsura, cuvîntul ce, rostit, mă face viu? VI Cum Cel ce-imperial Se cuvîntînd în tunete peste făptura toată, - tronal, adun cuvintele-n cuvînt, vorbind în toate limbile deodată! Și el pronunță înțelesul-cînt din care e făcută și-arătată materia,-n adînc îl ascultînd, și numai lui
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
și foc vi s-ar stîlp gol nălța nainte și, norii-nvîrtejind, v-ar mistui! Căci nu-s son doar și înțeles și forță în cari și-un munte se cutremură, prin care-n fața voastră stau teribil, ci-s viața vie însăși, cărei torță m-aprind, mă-nvîlv, și-ntreg ei flacără, deși lut, devin chip indestructibil!
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
mea. Vino, Măicuță! Măicuța Domnului, tu poți Să vii acum, aici, în toți. Vino dar tu, plutind, din astre, Și-atinge sufletele noastre. Că mult Duh Sfânt a fost în tine Când ai ținut pe cel ce ține Tot Universul viu prin sine. Tu ai născut pe cel ce are Întreaga lume la picioare. Vino dar tu, plutind, din astre, Și-atinge sufletele noastre. Măicuța îndurărilor Măicuța întristărilor, Regina vindecărilor, acoperă cu haina ta cea îngerească arsura minții mele din focul
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
nivel de ființă. Va fi ca o nouă, ultimă, întrupare. O, nu, ființă sumbră, pasăre cobitoare! Nu acum. Mai târziu, mai târziu. Acum voi să mai adast în propria-mi umbră. Să-mi mân mai departe prin trup bivolii sîngelui viu. Tu ești pasărea vidului, tu ești pasărea limitei, mi-este greu... Păcat, la liziera cerului ne-așteaptă de mult Dumnezeu păcat, iar se va întrista fratele nostru Ioan... Explozii oranj. Zori vineții peste Spitalul Clinic Republican. În dreptul ferestrei de la etajul
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
și nu îți ascund că dorm pe un morman de strigăte pe un pat de campanie legat de picătura de perfuzie lumea mea-i văzută de aici dintre cearșafuri pare un pântec uriaș din care cresc țevi de plastic tuburi viu colorate ace semănate de domnul pre pământul plin de vinișoare trandafirii de măști de carnaval de oxigen și pungi pentru sângele viitoarei construcții lumea mea-i peticul de cer de care stau prins să nu scap să nu prind aripi
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
era într-o primăvară timpurie sau într-o toamnă târzie și lungă, cu câțiva arbori în preajmă și niște pietre înfipte în pământ -acestea cu unghiuri netezite de vreme și de licheni galbeni-verzui. Dar - ciudat - pe câmpul acela atât de viu colorat, cu zări însorite, deschise până departe -eu nu zăream nici un soare! M-am așezat pe covorul acela de iarbă, cu spatele rezemat de o piatră călduță și, în calmul acelui loc pământesc, în care eu eram singura ființă (sau
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
meargă Ultimul Leac? - Nici o problemă, deschidem o casă de modă. Cunosc o croitoreasă care ar fi dispusă. khasis nu s-a stăpînit să nu vorbească despre grandoarea penibilului dînd exemple din marii scriitori ai generației după cafea am examinat gardul viu din fața ferestrei florina ne-a citit dintr-o revistă nemțească pit a sosit mult mai tîrziu - după ce i-a administrat cîteva povești colaterale unui dement am vorbit despre tragerea loto și despre cărți care ar merita o continuare - Cum e
Poezii by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/6076_a_7401]
-
gurii noastre. Desueta Soarele în oglindă. Tunetul - oglindă spartă. Lumina în moi mărgele de hidrargir. Ies la iveală: praful, Păianjenii încremeniți în uitare. Pînzele lor nu mai pot să ucidă. Dulap de mahon, pat cu tăblii îmbrăcat în dantelă, Lumea vie a vieților mele (în lumina multiplă a spartei oglinzi) Inima mea în penumbra odăii: O roșie jucărie de tîrg. Si pare fierbinte Sub razele reci. Mîna îmi îngheață. Cînd o cuprind Mi se aburește răsuflarea. Stalactite la marginea cîmpiei Valuri
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/6209_a_7534]
-
iov & vio Emilian Galaicu-Păun fragment) 1. ca șampania ținută la cald - dacă 39.5 nu-i chiar febră! -, acest trup în spume se umple de bube dulci, din creștet la tălpi: „la mulți ani!" (spunând asta, simți limba în gură cum ți
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
când dă să și-o scoată, primește-n schimb o pijama de spital (ce se vede acolo unde îmbrăcămintea se cască nu bucură ochiul). „ - semnați aici (bifă) că ați renunțat la internare" - V iov. „și dumneavoastră, că vi-l asumați" - vio V 2. să le-o iau înaintea groparilor pe scurtătură, nu trupul la groapă, ci groapa o dau în trup - și am scăpat de ea! (este-o groapă de patruzeci și de ani pentru-un bărbat de 1.80 m
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
tocmai afli - nu bate cu bățul, abia ciocănește în trup ca-n suportul de partituri cu bagheta lui dirijorală (aceeasi, în pauza dintre părți, frică de moarte: „si dacă nu-i nimeni la pupitru?"). cvartetul lui iov era trio: iov & vio. ascultă si singur cum durerea transformă organele în instrumente de jale si fără-a le scoate din teaca de piele, cu ochii închisi. vezi si tu cum, lovită de grație, carnea se umple de bube ca o partitură de note
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
sîngele tău gîlgîind în bulboane adînci, în inima pe care o știi că-i acolo fără să o vezi însă vreodată, un paznic de far ce arde tăcut în carnea trupului tău un dumnezeu mic, mic îngropat pe veci de viu în tine ce îți umflă încă venele tîmplei dimineața și îți dezleagă limba în care taci sau vorbești mai mult singur cîteodată în așternutul iubitei deseori „o floare de titan pe un loc mort" ori cenușa în scrumieră, dar tu
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
al tatălui meu Augustin Augustin! strig: fața ta eclozează din adîncul feței mele ca o înviere în avans Din trecut te nasc ca pe-un prunc bătrîn oprește-te învierea n-a venit încă iar sub pielea mea ești la fel de viu ca vara viermii în hoit ești în mine ca un leu flămînzit pe cîmpia unde vînează cu greu te port Între mare și cer aștept și nu aștept aș vrea și nu aș vrea să mă oglindesc {tiu că pînă
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
nu e luca zis și gherasim tzone e stăpînul limbii române tzone este zeul bătrîn al poeziei române tzone e un butoi cu vin care are în el în loc de vin dinamită tzone e singurul poet antic care s-a păstrat viu în magma vulcanică de la poalele muntelui vezuviu tzone e sicriul capodoperă cu singurele poeme capodoperă ale limbii române și-ale literaturii române tzone e zăpada de pe munții carpați și de pe himalaya tzone este pluralitatea munților carpați și himalaya în poezia
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
și în sîngele meu și doarme dus de parcă zici că-i mort și că sînt mort iisuse nu mai vreau în trupul meu carne de pămînt și sînge de pămînt iisuse nu mai vreau deloc pămînt în gura mea nici viu și mai cu seamă mort iisuse te implor iisuse te rog dă foc o dată pentru totdeauna la tot pămîntul de pe pămînt să nu mai rămînă pe pămînt nici urmă de pămînt 21 septembrie 2009 - 19 h 07 min [eu am
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
scintigrafie la irigografie și tomografie cum în vremuri străvechi la tipografie și zincografie peste tot sunt biografi inspirați care văd și scriu zi și noapte scriu anatomografii fără întrerupere și nu-și mai văd capul de atâta scris cu conștiința vie că marile evenimente istorice își mută sângeroasele câmpuri de bătălie între dușmanii dinăuntru ai omului și orice măreție se anatomizează orice înfrângere și victorie se anatomizează se uită în bioluminiscența celulelor și organelor tale ca la niște vietăți abisale surprinse
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
pipăie rănile de la mâini și picioare păstrate după Înviere așadar rămâi și în cer ca pe pământ pentru totdeauna cu cicatricele suferințelor ca dovadă supremă să fii crezut după Înviere că ai suferit și te-au stigmatizat ai fost om viu printre oameni vii și ai propovăduit nu doar Evanghelia prosperității împărțind Biblii cu dolari între pagini ci mai ales o Teologie a invalizilor și a celor bolnavi care cred cu putere într-un Dumnezeu în scaun cu rotile și chiar
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
doar că viitorul încă nu e trecut neînduplecați precum șarpele căruia i s-au furat puii pe umede pietre își amintesc timpul când încă nu aveau gânduri ubicuitatea, plasma lucrurilor devenite ființe nimic nu le poate sta împotrivă sunt mustul viu bolborosind prin verigile cramei, de-a lungul zilei și de-a lungul nopții meșteresc ce nimeni nu știe, neștiind că între cei fără de chip numai țipătul preschimbat în apoteoză pe toate le însumă apoi în locul promis au venit fiii zilei
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
noapte înainte de-a împlini 55 drapată în hlamida unui pomelnic strălucesc într-un oraș în care nu m-a chemat încă nimeni nicicând la prohod parcă m-aș vedea perorând la televizor pe-o planetă străină pentru ochii furnicilor vie pentru tot șirul celor prea dragi demult pe-o altă planetă conduși la locul din urmă pe luciul oglinzii mă înconjoară ocrotitor chipurile lor unite în horă cum n-au fost niciodată încununate de gloria acestei victorii la care și-
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
era teamă ca o cunoaștere perfectă ca o moarte perfectă eram legat de ea printr-un fel de recunoștință mă gândeam la Albert dar și la tine Anselmus este atât de firesc să mori uneori pentru a fi cu adevărat viu Anamnesis În Kronstadt grija față de cei apropiați dar și față de cei foarte îndepărtați era mereu vie de aceea în fiecare an pe 1 noiembrie cimitirul municipal era plin de lumini nimeni nu știa de unde veneau 12 februarie Dimineață m-am
JURNALUL UNUI AMNEZIC by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/7080_a_8405]
-
fel de recunoștință mă gândeam la Albert dar și la tine Anselmus este atât de firesc să mori uneori pentru a fi cu adevărat viu Anamnesis În Kronstadt grija față de cei apropiați dar și față de cei foarte îndepărtați era mereu vie de aceea în fiecare an pe 1 noiembrie cimitirul municipal era plin de lumini nimeni nu știa de unde veneau 12 februarie Dimineață m-am întâlnit cu Laurențiu mi-a spus că m-a visat noaptea trecută că scriam o poezie
JURNALUL UNUI AMNEZIC by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/7080_a_8405]