1,143 matches
-
a-și prezenta ideile privind problemele juridico-religioase. Din divan mai făceau parte 2-3 viziri ai cupolei care îl ajutau pe Marele Vizir, preluând o parte din atribuțiile acestuia. În momentul schimbării marelui vizir, era înlocuit de unul dintre cei 3 viziri. În Divan mai erau incluși defterdarii, în număr de doi: unul care se ocupă de Rumelia, celălalt de Anatolia; doi kadi askeri (judecători ai armatei) pentru Anatolia și Rumelia, care erau consultați cu privire la deciziile juridice, nisanci-șeful cancelariei, care se îngrijea
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
deciziile juridice, nisanci-șeful cancelariei, care se îngrijea de monograma sultanului din documenele oficiale, și șeful marinei. În fața divanului se prezenta orice locuitor al imperiului care depunea un " arz" (plângere). Divanul se întrunea de 4 ori pe săptămână, prezidat de Marele Vizir, iar după sesiune, acesta se prezenta în fața sultanului și îi prezenta discuțiile și deciziile luate în cadrul divanului. În cadrul Palatului Topkapi, la Poarta Fericirii, era fereastră dreptății, de unde sultanul putea observa ședințele divanului, ca să pară că acesta era prezent în viața
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
elită din rândul acestora. Băieții de 8-14 ani erau recrutați prin sistemul " devsirme" (tributul în sânge), instruiți să lupte, iar 30-40 dintre acestia făceau parte din garda sultanului. Sultanul își putea alege câțiva din anturajul său pentru a deveni Marele Vizir. Băieții erau evaluați și instruiți, iar cei mai buni ieniceri formau cavaleria personală a sultanului. Armata otomană era compusă din timarioți și armata permanentă. Berat-i humayun (diplomă imperiala) era utilizată pentru a investi o persoană într-o funcție. Domnii
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
a investi o persoană într-o funcție. Domnii Țărilor Române care primeau astfel de diplomă erau priviți că supuși ai sultanului. Din secolul XIV, conflictele militare dintre Țările Române și Imperiul Otoman, de la raidurile akanciilor la marile campanii conduse de viziri sau sultani, au fost sub semnul djihadului, fiind considerate " gază" -expediții sfinte, participanții fiind " gâzi" . Acțiunile erau legitimate de fetvă, iar luptătorii erau îndemnați să participe la expedițiile împotriva păgânilor. Relațiile dintre Țările Române și Imperiul Otoman au trecut prin
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
idee de calm, de pace temporară, care furniza totodată condiții prealabile încheierii unei păci permanente în musulmani și nemusulmani. Ahdname ( capitulații - cărți de legământ)-Reprezenta documentul în care se consemna existența unui „contract-legământ” ( ahd, akd, akd-i) între sultan sau marele vizir și un individ, o comunitate, un stat. Ahdname erau folosite pentru a numi în funcție un înal demnitar, desemnarea unui succeor de către sultan, reglementarea statului unor comunități religioase nemusulmane, desemnarea înțelegerilor de pace și comerț încheiate de otomani cu principii
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
era variată: săbii, buzdugane, arcuri, arme de foc. Funcțiile ienicerilor erau zdrobirea trupelor ianimice, rezistentă la atac inamic prin disciplină de fier și prin echipament potrivit, păzirea fortărețelor. În urma acțiunilor, aceștia erau avansați pe linie administrativă ( până la funcția de mare vizir) sau li se acordă un timar. Otomanii nu cunoșteau tehnică construiții tunurilor. Specialiștii germani erau chemați pentru echiparea trupelor tereste și a marinei cu guri de foc. În 1453, Orban a primit un timar pentru serviciile aduse lui Mehmed ÎI
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
au fost însărcinate cu punerea în practică a măsurilor antibanditism. Mai târziu a fost creată pentru același scop o nouă organizație: Teșkilat-i Mahsusa. În ciuda alegerilor parlamentare, personalități din perioada prerevoluționară, așa-numiții „Vechii Turci” dominau încă guvernul otoman, Sublima Poartă. Marele Vizir Mehmed Kamil Pașa și ministrul său de război, Nazim Pașa, au devenit țintele CUP, care a răsturnat guvernul prin lovitura de stat din 23 ianuarie 1913. Noul guvern nu putea fi considerat constituțional. În 1913, Nazim și succesorul lui, Mahmud
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
de către Teșkilat-i Mahsusa sub conducerea lui Bahaettin Șakir. Comitetul Unității și Progresului a fost desființat prin punerea sub acuzarea a membrilor săi de către tribunalele militare. După ce Puterile Centrale s-au dezintegrat în octombrie 1918, guvernul otoman a demisionat. Noul mare vizir Ahmed Izzet Pașa a negociat la sfârșitul lunii Armistițiul de la Mudros. În aceste condiții, liderii de frunte ai CUP au fugit din țară în zilele imediat următoare. Forțele britanice au ocupat o serie de puncte de importanță strategică din Imperiul
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
Sublimei Porți , subliniind că, pentru prima oară, această funcție s-a încredințat unui nefanariot. În anul 1808, urcă pe tron sultanul Mahmud al II-lea (1808-1839), care i-a și încredințat lui Mustafa Pașa, la 28 iulie, postul de mare vizir. În vremea noului sultan, ca răsplată pentru repararea cetăților dunărene și aprovizionarea armatei cu pesmeți, i s-a conferit din porunca sultanului titlul de bei (prinț) al Moldovei. Motivele acordării lui Manuc a titlului de bei sau principe al Moldovei
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
faptul că Scarlat Callimachi, numit la 23 aprilie 1807 domnitor al Moldovei, nu a putut să ajungă la tron, țara fiind ocupată de ruși. El a rămas nominal domnitor până în decembrie 1808, când a sosit în țară noul domnitor. Marele vizir Mustafa-Pașa îl cheamă pe Manuc-Bei la Constantinopol, acesta sosind la 4 octombrie 1808, însoțit de un cortegiu de o sută de armeni, întreaga procesiune îndreptându-se spre Poartă, unde Manuc-Bei și-a luat în primire în mod oficial postul de
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
mare dragoman . El și-a păstrat atribuțiile de împuternicit în ce privește tratativele de pace cu Rusia, în problema Principatelor Dunărene, din perioada dintre întrevederile ruso-franceze de la Tilsit și Erfurt, la acest din urmă congres hotărându-se cedarea Principatelor Rusiei. Însă marele vizir Mustafa-Pașa a intrat în conflict cu o parte a armatei, izbucninc la 15 decembrie 1808 o răscoală, în urma căreia acesta a fost asasinat. Fiind prevenit de răscoală, Manuc-Bei părăsește Constantinopolul îmbarcat pe un vas închiriat, navigând spre coasta Mării Marmara
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
Basarab îl lovește din nou și îl alunga peste Dunăre în mai 1660. Deși ostile turco - tătare îl reîntronează, alungându-l pe Șerban, care după moartea lui Rakoczy trece la cazaci, Ghica nu mai stă mult pe tron. Această pentru că vizirul Kupruli plănuia transformarea țării în pasalâc (dar nu reușește), în timp ce Ghica nu mai putea plăti haraciul, pentru că țara era săracă, bântuita de foamete și ciumă, oamenii fugind în toate direcțiile ca să scape. Ghica este prins, legat și dus la Adrianopol
Gheorghe Ghica () [Corola-website/Science/297381_a_298710]
-
și incultura politică. Eu, însă suspectez că această supralicitare, această plusare cu promisiuni de integrare la care cultura democratică pluralistă nu se poate gândi, vine din slugărnicie. Slugărnicia fanariotului respins de popor și de divan, al cărui unic sprijin sunt vizirii de la Poartă. Iar atunci când, chiar vizirii cinstiți care, tradițional, așteaptă o pungă, se minunează că primesc trei, sprijinul represiv e mai puternic și, la o nouă răscoală împotriva fanariotului, trimit un bei mai mare, cu steag cu mai multe tuiuri
Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_382]
-
că această supralicitare, această plusare cu promisiuni de integrare la care cultura democratică pluralistă nu se poate gândi, vine din slugărnicie. Slugărnicia fanariotului respins de popor și de divan, al cărui unic sprijin sunt vizirii de la Poartă. Iar atunci când, chiar vizirii cinstiți care, tradițional, așteaptă o pungă, se minunează că primesc trei, sprijinul represiv e mai puternic și, la o nouă răscoală împotriva fanariotului, trimit un bei mai mare, cu steag cu mai multe tuiuri, care să-l apere de nemulțumirea
Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_382]
-
coroana roșie a Egiptului de Jos, coroana albă a Egiptului de Sus, flagellum-ul, sandalele și nu în ultimă instanță stindardele. Apar și primii oficiali ai curții regale: purtătorul de sandale, un funcționar purtând titulatura tjet - probabil precursorul purtătorului funcției de vizir. După egiptologii de ultimă generație, pentru perioada domniei lui Narmer se poate documenta și practicarea unui ritual regal, numit „apariția regelui în calitate de biti“. Dintre divinitățile egiptene se poate documenta venerarea zeiței Bat, originară din Egiptul de Sus, considerată uneori ca
Narmer () [Corola-website/Science/303082_a_304411]
-
doar o umbră a fostei Republici. În 1677, (1630-1692) și (ca. 1635-1678) au sosit în Constantinopol într-o încercare de a evita o amenințare iminentă la adresa Ragusei: pretențiile lui Kara-Mustafa de a anexa Ragusa la Imperiul Otoman ca pașalâc. Marele Vizir, impresionat de capacitatea de convingere a lui Marin, și cunoscând resursele acestuia, s-a hotărât să priveze țara sa de un diplomat atât de capabil, iar la 13 december el a fost închis pentru câțiva ani. În 1683, Kara-Mustafa a
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
să rodească pentru propășirea neamului românesc în Orient. Printre cei nominalizați în aplicarea acestui plan erau: Caragiani, alături de T. G. Djuvara, Take Mărgărit, și Apostol Mărgărit. Caragiani este printre cei care se duc la Constantinopol spre a cere sprijinul Marelui Vizir să continue a da conaționalilor aromâni din Imperiul Otoman puternicul său sprijin. T. G. Djuvara, Ap. Mărgărit și Caragiani au lucrat la instalarea paraclisului român în care să oficieze pentru primă dată Primul Mitropolit român Antim în ziua de joi
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
o nobilă cercheză, care a devenit cea de-a doua soție a domnitorului moldovean Vasile Lupu, cu care s-a căsătorit în 1639. Potrivit lui Evliya Çelebi, mama ei a fost sora lui Koca Derviș Mehmed Pașa care a fost Mare Vizir al Imperiului Otoman în perioada 1653-1654, iar sora ei s-a căsătorit cu İslâm al III-lea Ghirai, hanul Crimeei (1644-1654). Ea a jucat un rol major în deciziile personale și politice ale soțului ei și ale fiului ei, Ștefăniță
Ecaterina Cercheza () [Corola-website/Science/335480_a_336809]
-
majoră în anul 1094. la decesul lui Al-Mustansir, al VIII-lea calif fatimid, succesiunea imamatului său a fost disputată de către cei doi fii: Nizar, moștenitorul desemnat inițial și Al-Musta'li, care a fost instalat în scaunul califal fatimid de către puternicul vizir, al-Afdal. Astfel, „misiunea” și comunitatea ismailită au fost divizate în două ramuri rivale, care vor fi cunoscute sub numele de nizarită și musta'ilită. Comunitățile din Cairo, Egipt, Yemen și vestul Indiei l-au recunoscut ca succesor pe al-Musta'li
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
se înțeleagă că s-ar mulțumi numai cu Moldova sau în cazul cel mai rău numai cu teritoriul moldovean aflat între râurile Prut și Nistru. Această din urmă cerere a fost comunicată la Rusciuc de către generalul rus Langeron către marele vizir Ahmed Pasă. Marele vizir a răspuns că ""este rușinos că rușii, care stăpânesc un sfert al globului, să se certe pentru o palmă de pământ - fâșia dintre Siret și Prut - care nici nu le este folositoare"". În cele din urmă
Râul Siret () [Corola-website/Science/298737_a_300066]
-
ar mulțumi numai cu Moldova sau în cazul cel mai rău numai cu teritoriul moldovean aflat între râurile Prut și Nistru. Această din urmă cerere a fost comunicată la Rusciuc de către generalul rus Langeron către marele vizir Ahmed Pasă. Marele vizir a răspuns că ""este rușinos că rușii, care stăpânesc un sfert al globului, să se certe pentru o palmă de pământ - fâșia dintre Siret și Prut - care nici nu le este folositoare"". În cele din urmă, rușii au renunțat la
Râul Siret () [Corola-website/Science/298737_a_300066]
-
diverse, precum englezul Thomas Brun, un "kaid" al "Curia"-ei, sau, în cadrul flotei, mai întâi de Christodulus, iar apoi de George de Antiohia, pe care i-a numit în 1132 "ammiratus ammiratorum" sau "emir al emirilor", un fel de prim viziri. (Din acest titlu a provenit ulterior termenul de "amiral"). Se poate spune că Roger a transformat Sicilia în puterea maritimă principală a Mediteranei. O flotă puternică a fost pusă la punct sub comanda unor amirali (sau "emiri"), dintre care cel
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
a băncii naționale chineze. Ulterior, numele lui Rashid al-Din apare la sfârșitul anilor 1290, perioadă în care se convertește la islam și în care devine administrator promițător la curtea lui Ghazan Khan (1298-1305). A fost numit de către conducătorul mongol șef vizir al imperiului Ilkhan, înlocuindu-l pe Sadr al-Din Zanjani, care mai apoi a fost executat pentru menționarea anterioară prăbușirii valutei. Din această perioadă începe să se bucure de o avansare puternică și o recunoaștere în mediul elitelor mongole și în
Rashid al-Din () [Corola-website/Science/329064_a_330393]
-
de fapt pentru Imperiul Otoman. Amiralul Arthur G. Calthorpe definea succint poziția britanică ca „niciun fel de favor turcilor” și „nicio speranță pentru ei”. Delegația otomană s-a reîntors în capitală cu o scrisoare din partea lui Calthorpe, destinată exclusiv marelui vizir Rauf Bey și sultanului, în care primitea că doar trupele franceze și britanice vor fi folosite pentru ocuparea fortificațiilor Strâmtorilor. Otomanilor li se permitea să păstreze în regiune un număr redus de militari, ca simbol al suveranității. Ambasadorul britanic la
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
1637), Cantemir Pașa cu oardele sale, peste voia hanului, au ieșit din Crim și s-au așezat iar în Bugeac, care lucru nesuferind hanul și mergând dodăială și de la leși, care legase a doua legătură prin Koneț-Polski cu Mustafa Pașa vizirul, să nu fie slobozi tătarii a locui în Bugeac, făcând dodăială crăiei lor. Au ieșit poruncă la hanul și la Vasile Vodă (Lupu), domnul țarii noastre, și la Matei Vodă (Basarab), domnul muntenesc, să meargă cu hanul asupra lui Cantemir
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]