781 matches
-
data aceasta plauzibile. Marea încărcătură emotivă care punctează proza scriitoarei rămâne un atu prin care I. ocupă un loc, fie și înscris între limite ideologice care îl diminuează, în literatura pentru copii. SCRIERI: Să vă povestim despre noi, București, 1950; Vlăstar voinicul, București, 1950; Cum am devenit stahanovist, București, 1953; Inimoșii, București, 1953; Praștia năzdrăvană, București, 1955; Băiatul și noaptea, București, 1957; Cei de la Crisanta, București, 1960; ed. (O stea din toate e a mea), București, 1974; Faima detașamentului, București, 1963
IUTES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287646_a_288975]
-
de ani, într-un gest de frondă împotriva absurdului existențial, după ce își anunțase intenția prietenilor și familiei și după ce efectuase câteva vizite ritualice de despărțire; gestul e amânat din cauza concertului unui pianist celebru în epocă, Walter Gieseking. A publicat în „Vlăstarul”, revista Liceului „Spiru Haret”, eseuri și poezii, acestea din urmă scrise în limba franceză. A debutat cu proza Al doilea erou al Mantalei în revista „Albatros” (1941). A scris mai multe nuvele, un jurnal literar din care după 1990 au
IVANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
Gorce, Vie de sainte Mélanie (SChr 90), Cerf, Paris 1962 care reia textul publicat de M. Rampolla, Santa Melania Giuniore, senatrice romana, Tipografia Vaticana, Roma 1905 (și cu textul latin, cu introd. și comentariu amplu). b) Calinic Hipațiu din Rufiniane, vlăstar al unei vestite familii din Frigia, a fugit de tânăr în Tracia, apoi, după reconcilierea cu tatăl său la Constantinopol, s-a stabilit prin 400 într-o mănăstire abandonată de călugării egipteni care o întemeiaseră lângă satul Rufiniane, aproape de Calcedon
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
GOLESCU, Iordache (c. 1776, București - 1848, Orșova), lexicograf, autor dramatic, culegător de folclor și traducător. Vlăstar dintr-o veche și ilustră familie boierească, Iordache - hipocoristic de la Gheorghe -, este al doilea copil al banului Radu Golescu. Carte învață cu dascăli reputați ai vremii, precum Lambru Fotiade, Șt. Comita, Constantin Vardalah. Urmând cursurile Academiei Domnești din București, își
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
HASDEU, Iulia (2.XI.1869, București - 17.IX.1888, București), poetă și prozatoare. Unicul vlăstar al Iuliei (n. Faliciu) și al lui B.P. Hasdeu, copil excepțional dotat, a parcurs neobișnuit de repede treptele școlarității. La opt ani termina clasele primare, la unsprezece, cursul secundar al Liceului „Sf. Sava” din București, iar la șaptesprezece, după ce urmase
HASDEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
, Nicolae (5.VI.1871, Botoșani - 27.XI.1940, Strejnicu, j. Prahova), istoric și critic literar, dramaturg, poet și memorialist. Vlăstar al unei familii cu veche tradiție cărturărească, I. este primul din cei doi fii ai Zulniei Iorga (n. Arghiropol), descendentă din dragomani ai Porții, traducătoare din literatura franceză, și ai avocatului Nicu Iorga, o vreme subprefect de Botoșani. Se trage
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
atât de serios a scris și comedii. Volumul Bieții comedianți grupează piese în care S. a investit mult, fără satisfacția unor rezultate artistice pe măsură. Sâmbăta amăgirilor, unde un cățel este ridicat, în joacă, la rangul de canis divinus, „ultimul vlăstar al unei nobile rase”, Dacia 1301, o „satiră fantastico-științifică” având drept personaj titular o vacă ținută într-un garaj, Bieții comedianți, care numără printre eroi o capră „răbdătoare și misterioasă”, au toate un umor discutabil. Autorul își hibridizează textele, compune
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
de sainte Mélanie (SChr 90), Cerf, Paris, 1962, care reia textul publicat de M. Rampolla, Santa Melania Giuniore, senatrice romana, Tipografia Vaticana, Roma, 1905 (care conține și textul latin, o introducere și un comentariu amplu). b) Calinic Ipatie din Rufiniane, vlăstar al unei vestite familii din Frigia, a fugit de tînăr în Tracia, apoi, după reconcilierea cu tatăl său la Constantinopol, s-a stabilit prin 400 într-o mănăstire abandonată de călugării egipteni care o întemeiaseră lîngă satul Rufiniane, aproape de Calcedon
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ei, s-a căsătorit cu o turcoaică botezată; primise, după convertire, numele de Stanca, dar pomelnicul bisericii Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului îi zice „Doamna Sultana”7) și prepară, pentru vremea veche, „căsătoria împărătească” (N. Iorga) a lui Neagoe Basarab. Vlăstarul Craioveștilor, unul dintre „marii bastarzi” ai veacului al XVI-lea8, s-a însurat cu Milița, descendentă a neamului sârbesc al Brancovicilor, o Despină („fiică de despot”) prin urmare, care își va da fetele, Stana și Ruxandra, după Domni ai Moldovei și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a lui Simeon împăratul, iar nu soră” - după ce se urcase pe tron. Evdochia i-a făcut trei copii: pe Olena, cea cu nume ucrainean (care va fi măritată cu cneazul Moscovei, Ivan al III-lea, nutrind o vreme nădejdea că vlăstarul ei, Dimitrie, va ajunge și el cneaz), pe Petru (mort în 1480) și pe Alexandru (care va răposa și el în 1496). Evdochia - al cărei chip împodobit cu o coroană așezată peste un văl pe care îl întrezărim în tabloul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
căsătorii - cum a fost cea a lui Constantin Duca, Domn al Moldovei, cu domnița Maria, cu o nuntă povestită de doi „reporteri” de încredere - Radu Greceanu și Ion Neculce -, este exemplar în această privință), căci o căsătorie încheiată cu un vlăstar domnesc, de exemplu, legitima pretenții, legaliza un statut și înscria în paradigmă. Așa a gândit, probabil, acel Joldea (care, ca Domn, intenționa să-și zică Ioan-vodă), sprijinit de Doamna Elena, soția lui Petru Rareș, și de o facțiune boierească (în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al lui Radu cel Mare, făcut cu Cătălina, iar pe Radu de la Afumați și pe Radu Bădica drept copii naturali. Radu de la Afumați însuși se declara fiu al lui Radu cel Mare, sprijinindu-și astfel pretențiile la domnie 224. Tot vlăstar legitim al lui Radu cel Mare și al Cătălinei îl socotea pe Radu de la Afumați și A. D. Xenopol 225. Ruxandra se recăsătorea (la rigoare - vedeam - „nunta” era tolerată de Biserică) cu un frate (vitreg?, bun?) al primului soț. Intra în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Elena Rareș și de o facțiune boierească în fruntea căreia se aflau marele vornic Gavrilaș și Ioan Sturza, portarul Sucevei. Era vorba (voi mai reveni, de altfel asupra acestei chestiuni), fără îndoială, despre o „căsătorie de legitimare” (însoțirea cu un vlăstar domnesc legitima pretenții, legaliza un statut, înscria în paradigmă) proiectată de sprijinitori („[...] cu toții s-au sfătuit și au ridicatu domn pe Joldea și i-au datu pre Ruxandra, să-i fie Doamnă, fata lui Petru vodă, sora lui Ștefăniță vodă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
descoperă adulterul și, sub tensiunea șocului suferit, se aruncă într-o fântână. În dramaturgia lui T. singura piesă rezistentă, comedia Bujoreștii, e neverosimilă în datele ei structurante. Boierului Fotin Bujorescu îi moare feciorul tocmai în ajunul plănuitei logodne a celuilalt vlăstar, Olga, cu locotenentul Matei Cărbuneanu. Dar nu din acest motiv nu se poate oficia logodna, ci fiindcă bătrânul boier nu mai vrea să își dea fata decât după cineva care, în lipsa unui descendent de sex bărbătesc, i-ar perpetua numele
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
și „Universul cărții” (1990-1992), director la S.C. Gyr Exim SRL București (1992-1995) și lucrează la Agenția de presă Mediafax (1994-1995), de unde trece redactor și realizator (din 1996) la Societatea Română de Radiodifuziune. În 1969 începe să publice în revista liceului, „Vlăstarul”, la care, în anii următori, va fi redactor-șef. Alcătuiește împreună cu Nicolae Stanciu o antologie de poezii ale elevilor, Inimi tinere (1972), tipărită la Ploiești. Ulterior articole și cronici literare îi apar în „Amfiteatru” (unde în 1975-1979 susține o rubrică
TUCHILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290277_a_291606]
-
în 1983, cu volumul de eseuri Cetățile poeziei. A fost distins cu Premiul revistei „Amfiteatru” (1978), Premiul revistei „Luceafărul” (1981) ș.a. Disponibilitatea pentru registre variate ale scrisului este evidentă din primele pagini pe care T. le semnează în revista școlară „Vlăstarul”: versuri, proză, cronică de artă plastică și de teatru. Se va afirma cu cronici de întâmpinare și eseuri, unde comentează de preferință cărțile de poezie, în cadrul rubricilor permanente pe care le girează. În subtextul acestor comentarii se prefigurează o lectură
TUCHILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290277_a_291606]
-
căsătorie a sa, cu domnița Ecaterina Caragea, și frate, după tată, al lui Alecu Văcărescu. A primit în casă o educație îngrijită, grecească (avându-l profesor pe Lambros Fotiadis, mulți ani directorul Academiei Domnești din București) și franțuzească. Viața acestui vlăstar vitregit de natură al familiei (V. era cocoșat) este puțin cunoscută. A fost căsătorit cu Ruxandra (Lucsandra), fata logofătului Grigore Băleanu, și a aderat la politica și eforturile socrului său de sprijinire a Eteriei; a ajuns la rangul de mare
VACARESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290401_a_291730]
-
protopopului Mihai, unul din traducătorii Cărții ce se cheamă Evanghelie cu învățătură, tipărită de Coresi în 1581, V. aparține unei vechi familii de clerici, cărturari și patrioți, traducători, organizatori ai școlii românești, în relații directe cu domnii Țărilor Române. Ultim vlăstar important al acestei familii, V., preoțit de tânăr, este din 1628 protopop al bisericii „Sf. Nicolae” din Șcheii Brașovului și totodată conducătorul comunității locale. Călătorește la Curtea lui Matei Basarab și a lui Vasile Lupu și veghează neobosit la păstrarea
VASILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290449_a_291778]
-
VĂCĂRESCU, Iancu (1792, București - 3.III.1863, București), poet și traducător. Vlăstar din vechea familie a Văcăreștilor, V. este fiul lui Alecu Văcărescu și al Elenei Dudescu, fiică a marelui ban Nicolae, care - mândră de evghenia neamului ei - pretindea că s-ar fi înrudit cu Maria Tereza. Copilul a fost crescut de
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
lucrurile astfel, putem spune că educarea copiilor trebuie să se desfășoare în același timp cu un proces de autoeducare a părinților și de armonizare a viziunii acestora cu noul din societatea contemporană și cu nevoile în care se înscrie propriul vlăstar. Și cum fiecare copil este unic în felul său, părinții vor trebui să adopte un stil propriu de educație, convingeri și valori proprii, o investiție afectivă și o relație copil-părinte unică. Aceasta presupune (Shonkoff&Phillips, 2000): abilități de autocunoaștere și
PĂRINTELE, EDUCATORUL DE ACASĂ. In: Arta de a fi părinte by Milica Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1420]
-
nu trupești ale acestora. Dar cel mai de seamă lucru în meseria noastră este acela că sunt capabil să pun la încercare și să dovedesc în mod absolut că mintea unui tânăr dă naștere unei năluciri mincinoase ori, dimpotrivă, unui vlăstar adevărat 20. Căci am și acest lucru în comun cu moașele: sunt sterp de înțelepciune; iar lucrul pentru care mulți m-au vorbit deja de rău: că le pun altora întrebări, dar eu însumi nu clarific niciodată nimic, din pricină că nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la o serbare a șoimilor patriei la care picasem din senin, venind să-mi iau copilul de la grădiniță. Evident, n-am putut face nimic decât să rămân și să văd, în compania altor părinți, cum se produc cele mai mici vlăstare ale patriei. Educatoarea, o femeie matură, nemalformată de indicațiile primite, a început programul artistic cu câteva cântecele în grup. Textul unuia dintre ele l-am recunoscut recent: Astăzi, Românie dragă, Te admiră lumea-ntreagă. Românie, parcă ești Cosânzeana din povești
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
restul e tăcere, pref. Marian Popa, București, 1977; Saul Bellow, Darul lui Humboldt, pref. Dan Grigorescu, București, 1979, Iarna decanului, București, 1992, Ravelstein, postfață Sorin Antohi, Iași, 2001; Daniel Defoe, Jurnal din anul ciumei, pref. trad., București, 1980; Iris Murdoch, Vlăstarul cuvintelor, București, 1981, Marea, marea, București, 1983, Discipolul, București, 1987; Douglas Reeman, Bătălia din adâncuri, București, 1981; John Cowper Powys, Cercul nebunilor, București, 1982; Lawrence Durrell, Mountolive, București, 1984, Clea, București, 1984; G. K. Chesterton, Hanul zburător, București, 1985; George
RALIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289123_a_290452]
-
Belea. Ultimul număr iese cu titlul „Reînvierea românească”. Publicația se autodefinește, într-un apel, drept „Tribună liberă de luptă antirevizionistă și de românizare a românilor secuizați.” Articolul-program, aparținând lui G. Belea, militează pentru „sufletul românismului”, împotriva „indiferentismului politic”, pentru „replantarea vlăstarelor românești pe ogoarele părinților noștri”. Cea mai mare parte a paginilor este consacrată publicisticii, ilustrată de Gh. Târnăveanu, Ion Banu, G. Popa-Lisseanu, Aurel Filimon, Teodor Chindea, D. Ciurezu, dar sunt inserate și contribuții precum un studiu al lui Fl. Țuțugan
REINVIEREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289167_a_290496]
-
silnică, este eliberat din închisoare în 1964, după mai bine de cinci ani, și își reocupă postul de cercetător (păstrat grație lui G. Călinescu), activând în cadrul Institutului până cu câteva luni înainte de stingerea din viață. După „Mlădița”, P. scrie la „Vlăstarul”, revista Liceului „Spiru Haret”, publicând, din 1934, câteva eseuri despre nuvela și romanul românesc, cronici literare diverse, dar și proze lirice. Se conturează din această perioadă cele două direcții principale ale carierei sale. Debutul criticului este considerat însă cel din
PILLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]