648 matches
-
primă componentă, religioasă și cultică, s-a manifestat în variate forme: poezie de inscripție („simplu ornament în arhitectonica dificilă a tipăriturii”), poezie sacră religioasă (versuri cu conținut moral și religios, rugăciuni, cântări biblice, teatru religios); poezie ecleziastică, sacerdotală; poezie hieratică voievodală; poezie de inscripție heraldică; poezie de prezentare a tipăriturilor; poezie de inscripție murală; poezie parenetică sacrală. O a doua componentă, profană, a îmbrățișat forma poeziei de meditație, parenetică, în fine epică. Poezia profană premodernă a avut un ciclu didactic, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285250_a_286579]
-
Din țara fagilor) n am știut c-a fost profesor și nimic după 1940. La fel mă interesează: Adelina Cârdei, n. în Iași, a trăit la Suceava cu soțul - pictor Cârdei, membră a (Societății) scriitorilor bucovineni, cu poezii în „Suceava voievodală”, 1936, ce a primit premiul „La Cigle d’or” de la Academia din Chambuy(?) - Franța. Necrolog în Rom.lit. 43-1987. Există la dv. antologia poetică din 1936. Mai publică 2 494 Referire la Suplimentul ziarului „Clopotul”, scos la Botoșani pentru Centenarul
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
îngrijorează, că în situația noastră oricând ne poate sosi ceasul. Mai înainte am mai cerut relații de (spre) poetul sucevean V. Huțan, cu viața lui după 1938 și când și unde a murit. La fel Adelina Cârdei a publicat „Suceava voievodală” (Suceava, 1935) o antologie lirică cu un premiu francez, care de mai există, de nu poți mata, roagă pe d. P. Froicu, poate are o poezie patriotică sau „Bucovina” pentru antologia mea „Poezia național socială”. Eu mă mai mișc, dar
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
în vastul Imperiu Otoman. Sunt acte speciale vorbind de răspândirea evreilor în întreaga Peninsulă Balcanică, în orașele mari, cunoscute ale Europei Centrale și Est-Centrale. Prevederile sunt comerciale sau de căsătorie între evrei și creștini; articolele și legile cancelariilor regale și voievodale, drastice de cele mai multe ori, concordă cu politica de catolicizare forțată inițiată de Roma. Dacă în Vest, riscul de conversio (întâlnit în Spania, Portugalia, Italia, Franța) este uneori vital, în Centru și Est evreii s-au apărat cu mult mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
negustorilor evrei au fost incluse în citatele culegeri; ele au devenit izvoare de primă mână în descoperirea uneia dintre multiplele fațete ale istoriei. Informațiile ne parvin și din alte colecții documentare, culegeri de legi și dispoziții ale caselor regale, imperiale, voievodale, din scrisori, pricini de judecată, hrisoave de organizare a breslelor, privilegii, condici, formule de jurăminte etc. Hrisovul lui Pătrașcu Voievod din 1557 amintește de uciderea unui evreu în vremea domniei lui Mircea Ciobanul. Raportul agenților imperiali, Ioan Belsius și Marcus
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Fonseca circula nestingherit prin Europa, bucurându-se (pe fondul în care își declarase fără reticențe evreitatea) de apreciere pentru erudiția sa, „pentru îndelungatele și credincioasele servicii” aduse statelor și principilor creștini. De evrei era nevoie pentru a susține financiar casa voievodală, iar de relațiile lor la Poartă pentru a susține una sau alta dintre domnii. Să precizăm că, atunci când activitatea comercială le-a fost interzisă, evreilor le rămăseseră numai operațiunile de credit, denunțate și ele ca fiind „nemiloase”. Istoricul Andrei Pippidi
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Spania, evreii dețineau un monopol al științelor și în special al artei medicale. Continuitatea profesiei care le-a asigurat un oarecare privilegiu pe parcursul fragilului echilibru al diasporei europene o regăsim afirmată în emisfera estică a continentului. La curțile princiare și voievodale numărul lor nu era redus. Activitatea lor se desfășura pe multiple planuri și documentele susțin un atare punct de vedere. În veacul al XVII-lea, principii din Transilvania beneficiau de aceste servicii, acordând anumite privilegii medicilor. Ele se răsfrâng parțial
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
delicata cizelare a frazei, combinația vocabulelor ce sugerează palpitul, prospețimea tărâmului originar, cu un ușor aer hieratic. Următoarele cărți, Marginea lacrimei, Cetăți și călătorii, Templul de sticlă, dar și Extaze, Brocarturi și pănură, Pod în Balcani, vorbesc despre această umanitate voievodală care trăiește prin mituri, ca formă de manifestare a destinului. Nici romanele lui V. nu sunt altceva decât dialoguri cu oameni și împrejurări istorice care au marcat adânc sufletul românilor din Transilvania, rostuindu-l între doi poli: suferință și rezistență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
mea am așezat și pe sfânta mănăstire, ca să ajute, însă nu pentru domnia mea, ci pentru haraciul cinstitului împărat și pentru nevoia și greutatea Țării Românești, pe care le are de la turci"." Faptul că mănăstirile în mare parte a perioadei voievodale erau oprite de la dări era, cu siguranță, și o legătură cu latura social-caritativă de care acestea se ocupau. 4 Pentru o prezentare mai amănunțită a se vedea: Dumitru Stan, "Fundamentarea asistenței sociale în spațiul românesc", în George Neamțu (coord.), Tratat
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
și eroice. Mai vechi probabil decât celelalte două versiuni, povestirile românești despre Vlad Țepeș s-au transmis doar pe cale orală, prezența lor, identificabilă ca sursă de inspirație, fiind atestată și prin recente cercetări de folclor în satele argeșene învecinate reședinței voievodale de la Poienari. Anecdotele despre Vlad Țepeș au influențat în secolul următor paginile consacrate domniei acestuia în Letopisețul cantacuzinesc, iar mai târziu oferă motive de inspirație pentru Țiganiada, epopeea lui Ion Budai-Deleanu. Povestirile sunt prelucrate de Petre Ispirescu în Viața și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
găsesc corespondente în toate literaturile europene și, mai aproape de noi, în scrisul baroc polon și ucrainean. Mai mult, versurile imprimate în 1647 (semnate de N. ) și cele ce apar în Triodul Penticostar (atribuite lui) depășesc chiar tiparele compunerilor consacrate emblemei voievodale și afișează o factură complet diferită. Anticipând compunerea din Triod Penticostar, stihurile slavone din Carte despre urmarea lui Hristos încearcă o descifrare a numelui invocat prin aluzii sugestive („A tot binecinstitoarei stăpânei noastre/ Făcătoarei de bine vădită în toate lăcașele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
și din ținutul Bacăului. Prima consemnare documentară o aflăm într-un act dat de voievozii Ilie și Ștefan la 10 aprilie 1437, unde este menționat un sat « Moinești pe Tazlău ».Cu formele Moinești și Moenești, localitatea apare în actele cancelariei voievodale moldovenești la 28 octombrie 1439, 26 martie 1531 (“jumătate sat Moenești”), 23 decembrie 1542 (apar aici și transcrieri “germanizate” ca Münesch, Moinescht, Moynescht ), 3 mai 1597, 14 august 1654, 3 martie 1715, datele îmbogățindu-se considerabil în secolele al XVIII
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
de departe cel olfactiv, și nu auzul, cum credeam. Sunt adevărați detectivi ai mirosului. * Unul din motani a fost numit, prompt, Gălbenuș (variantă: Gălbenel). Celălalt, inexplicabil, a rămas „nebotezat”. Totuși, când admirația noastră față de el debordează năvalnic îi spuneam, oarecum voievodal, Pițu cel Mare și Bun. Dacă la oameni a mânca decent, cuviincios înseamnă a mânca la masă și din farfurie, la pisici e invers. Când, ridicat pe picioarele din spate, pe taburetul din bucătărie, Gălbenuș se află în poziția de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fiind, după practica la un spital rural de la poalele Ceahlăului (Hangu), cu rucsacul la spinare, am pornit să bat codrii, munții, plaiurile Moldovei; m-am închinat la sfintele mănăstiri; am descifrat pisaniile dăltuite în piatră; am îngenuncheat la căpătâiul lespezilor voievodale; am luat urma pașilor lui Ștefan Vodă ascultând din gura bătrânilor răzăși povești și legende despre "Năzdrăvanul Moldovei" (și-o mai aminti cineva de ele?); am dormit pe pământul gol, și, ca Anteu -, din pământul acela care a supt atâta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan este Domnul tuturor românilor. Pentru aceasta aduc mărturia unui transilvănean ce mult l-a iubit "că doar și transilvănenii tot un fel de români-moldoveni de peste munte îs, doar că limba le e mai aspră olecuță". "Dinamica, geniul, energia, demnitatea voievodală, spiritul de inițiativă și vitalitatea excepțională, puse de Ștefan cel Mare în destinul său istoric, ar fi fost, prin virtuțile lor, suficiente să ducă la crearea unui spațiu moldovenesc de întinderi și proporții imperiale... Nici o altă epocă sau moment din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
acei păgâni; pentru care, și muntenii, suspinând din greu, nădăjduiesc în Măria ta că-i vei scăpa de sila și de sabia acelor păgâni..." Din scrisoarea Judelui Brașovului adresată lui Ștefan Voievod și Domn al Moldovei * "...Dinamica, geniul, energia, demnitatea voievodală, spiritul de inițiativă și vitalitatea excepțională , puse de Ștefan cel Mare în destinul său istoric, ar fi fost, prin virtuțile lor, suficiente să ducă la crearea unui spațiu moldovenesc de întinderi și proporții imperiale... Nici o altă epocă sau moment din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
responsabilitatea angajării țării în război și a cerut militarilor români, prin ordinul ostași, vă ordon: treceți Prutul!” să dezrobească din jugul roșu al bolșevisului pe frații noștri cotropiți și să reîmplinească în trupul țării glia străbună a Basarabilor și codri voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre. Regele Mihai nu a fost consultat în legătură cu declanșarea ostilităților militare, dar, în prima zi de luptă, a trimis o telegramă în care își exprima acordul cu acțiunea întreprinsă și ura militarilor români sănătateși putere
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
jeratic a asfințitului...Era primăvară! Lunga-i trenă purtată în triumf pe aripile molatecului zefir mângâia tandru firul de iarbă crud și geana umedă a timidului ghiocel. În cale i se închinau una câte una - învăluite în pulberea istoriei - întocmirile voievodale care stau cuibărite pe creastă de deal sau în umbra văii. Dangătul prelung de clopot răsunând de veacuri zbura din pisc în pisc sau aluneca pe afund de vale...Era clipa rugii de seară. Măria sa Vodă călca gânditor spre locul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
să-l întreb cine-i, dar nu mi-am auzit glasul. Bătrânul mi-a înțeles gândul și a răspuns: - Apoi n-ai să găsești niciunde numele meu. Eu sunt Spiritul domnesc. M-am născut din fărâmele de cuget și spirit voievodal. Din inima celor ce au înălțat aceste rugi întru slavă și pomenire. Si pentru că văzut-am la tine tragere de inimă către adânc de istorie - întru cunoaștere - am hotărât să te îndrum pe căile adevărului...Urmează-mă! Nu m-am
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
lume, și mi le-a pus dinainte...A urmat: - Uite aici. Iți ofer această comoară... Este munca de o viață a bunului meu prieten profesorul universitar Ioan Caproșu, adânc cunoscător al vremurilor străvechi. Te vor ajuta să pătrunzi tainele vremurilor voievodale. Să le cercetezi cu atenție și cu multă, multă răbdare... - Nu știu cum să-ți mulțumesc, mărite Spirit, pentru această minune. - Nu e nevoie să-mi mulțumești, O meriți din plin. - N-am să mă umflu în pene, ci le voi cerceta
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
în strălucire domnia acestui voievod.” Am intrat în biserică. Vocea Spiritului domnesc s-a auzit lângă mine: Privește colo pe peretele dinspre soare-apune al pronaosului. Iată tabloul votiv în care se vede Gheorghe Duca voievod împreună cu familia. Ca orice ctitorie voievodală, și Cetățuia adăpostește mormintele ctitorului și ale familiei. - Spune-mi, mărite Spirit, e adevărată legenta tunelului care ar fi pornit din Curtea Domnească pe sub Bahlui și ar fi ajuns în curtea mănăstirii Cetățuia? După unii, tunelul (hruba) ieșea chiar în
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Ghica.” In timp ce eu spuneam acestea, am auzit cum Spiritul domnesc își dregea glasul, gata să-mi vorbească... - Dragule prieten și om bun,astăzi am avut bucuria să mă însoțești prin sfintele lăcașuri - rod al sufletului și al harului voievodal aflate aici pe meleagurile bătrânei cetăți a Iașilor...Ce m-a bucurat cel mai mult a fost faptul că m-ai ascultat cu mare atenție și ai trudit notându-ți ce era nou pentru tine...Asta-i dovada că vrei
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Piteștiului (mai târziu, când mi-a stat la îndemână să mă plimb prin Augsburg sau Landshut, mi s-a părut că admirasem în fosta cetate de scaun copia liliputană a străzilor lor principale, similar șerpuite); la Curtea de Argeș, cu mormintele ei voievodale sau regale; la Câmpulung, la socrii mătușii mele Marioara, țărani chiaburi înveșmântați împărătește (costumele argeșene îmi luau ochii), și prin sate vesele, petrecărețe, locuite de oameni cu stare (în Ardeal, nu intrasem niciodată într-un sat). Mama-mare n-a venit
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
surprinzându-l ca un veritabil microcosmos, iar arheologii au dat de mărturii care îi atestă vechimea cu mult mai mare decât cea știută oficial. Arhitecții, cu știința, fantezia și viziunea lor, au trasat clădiri cu valoare de simbol, precum Palatul voievodal, în jurul cărora, în timp, au apărut altele ale căror fațade punctau stiluri diferite de artă. Spectacolul istoric se transformă ușor, ușor în cel al echilibrului constructiv, marcat, tot în timp, de fastul aulic, decorativ și pitoresc. Ulițele urbanului capătă îmbrăcăminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mâine. ÎNTRE ZIDURILE ISTORICE ALE GALATEI Spre seară, soarele împarte cu dărnicie încă lumina blândă de început de toamnă, aureolând zidurile istorice ale Galatei. La dreapta intrării în curtea majestoasei mănăstiri scânteiază clopotul dăruit pe la sfârșitul veacului XVI cu gesturi voievodale. O declanșare de sunet și vibrațiile unduitoare intră în armonia locului fabulos, al ținutului mândru de trecutul îndepărtat. De aici, de sus, orașul multicolor pare a fi într-o atmosferă de repaus ce-i îngăduie reluarea suflului existențial. Din loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]