1,084 matches
-
acestuia, un arbore consacrat, căutat îndelung, cu o grijă rituală parcă : El a pribegit Și el scobora Pe munte de criș De Criș, de Măcriș, Prin verde brădiș, Mărunt aluniș Și ei poposea La paltin galben, La fântână lină, Mulți voinici s-adună (34, p. 426). Arhaicul obicei de a face „dreaptă judecată” la poalele unui arbore sacru este atestat de documente istorice, etnografice sau folclorice atât în spațiul românesc (3, pp. 67 și 112 ; 91, pp. 192-196), cât și aiurea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
supușii (91, p. 196). La rândul său, Ludovic al IX-lea (1226-1270) este descris de un cronicar contemporan judecându-și supușii la poalele unui stejar (vezi 119). Dar varianta cântecului eroic în discuție are un final specta- culos. La venirea voinicului cu probele materiale ale reușitei sale, Sila de Mihai „încremenește” de supărare. El îl încoronează totuși pe noul domn, anunță oștenii că i-a sosit ceasul morții, își leapădă armele (semn de renunțare la prerogative, dar și că nu va
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de Mihai „încremenește” de supărare. El îl încoronează totuși pe noul domn, anunță oștenii că i-a sosit ceasul morții, își leapădă armele (semn de renunțare la prerogative, dar și că nu va opune rezistență) și se lasă omorât de voinici, la poalele aceluiași „paltin galben” : El că-ncremenea Și rău îi părea Și el se scula, Nici mult nu trecea Și-l încorona, Crai că mi-l făcea Mozica punea Și el că grăia : - Voi, voinicilor, Voi, livinților [= vitejilor], [...] Să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se lasă omorât de voinici, la poalele aceluiași „paltin galben” : El că-ncremenea Și rău îi părea Și el se scula, Nici mult nu trecea Și-l încorona, Crai că mi-l făcea Mozica punea Și el că grăia : - Voi, voinicilor, Voi, livinților [= vitejilor], [...] Să mă pomeniți Că eu nu am mult Și-acum să vedeți Că intru-n pământ ! [...] Și el că-mi vedea O puțină oaste, Da’ el ce făcea ? Arme lepăda, Nainte le ieșea Și mi-i saluta
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de călugărie pustnică, de sihăstrie, de „neagră schimnicie” : Ea mi se ducea La călugărie Prin neagră pustie, Prin înalții de munți, Prin verzii de brazi Prin dealuri cu stânci, Prin văile-adânci, în Domnul să crează, Nimic să nu vază, Nici voinic trecând, Nici păsări zburând ; Să nu mai audă De frate, de rudă, Nici popă tocând Nici cocoș cântând (18, p. 43). Când „Ceasu-i venea/ Sfârșitul să-și dea”, Dumnezeu îi cheamă pe toți sfinții (Petre, Ilie, Ion, Mihail, Gavril) și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
bâtă de alun cu care a fost omorât un șarpe, topor de fier descântat etc.), dar și săgețile eroului de colindă. Săgeata lui este „sicreată” sau „de la cer picată”. De asemenea, nu numai solomonarul este predestinat și inițiat, dar și voinicul din colindă. El nu se teme de furtuna marină, nici de „duhul” ihtiomorf care o declanșează, pentru că [...] veșmântu-i zugrăvit, Scrisă-i marea tulbure, Scrisă-i marea rotocoală Cam cu nouă vădurele (88, p. 27). „Marea rotocoală” cu „nouă vădurele” este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mare meșteșug scrise” ; cf. N. Costin, Letopiseț sau „Iar în pieptul lui,/ Scris îmi este scris/ Soarele și luna”). Ca atare, consider că este forțat să acordăm cuvântului carte (fie ea a solomonarului, fie a eroului de basm de tipul Voinicul cel cu cartea în mână născut - Petre Ispirescu) anume înțelesul modern de scriere (tipărită sau manuscris) legată în volum. De altfel, în basme, când povestitorul popular se referă anume la acest tip de carte, face în mod expres precizarea. Ca
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în stare latentă („adormit, nepomenit”). Armele tranșante pe care și le pregătise eroul se dovedesc a fi inutile pentru că cele două personaje se înfruntă „în lupte, că-s mai drepte” (29, p. 78). După o „zi de vară până-n seară”, voinicul răpune leul și-l leagă cu „curea neagră”, sau cu „zgardă albă de bumbac”, sau cu „o sfoară de mătasă,/ împletită-n cinci, în șasă” (29, pp. 71-78). Mi-l leagă cu curele și în frâne subțirele ca de-o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
târg] leu-nzgărdat ’Nzgărdat, nevătămat Cum e bun de-ncălecat (109, pp. 279-281). Chiar și în cazurile de excepție, în care sunt folosite arme războinice, acestea joacă (paradoxal) același rol magic, de legare : Binișor că mi-l lega, Cu cordița arcului, Arcului voinicului (66, p. 37 ; 31, p. 90). în acest caz, arcul e folosit ca arcan. O dată legat, leul este scos „în zgardă” din „zonă” (anabasis) și adus „la țară” (în sat) sau „în târg” ca tropaeum (trofeu) sau ca hostia (animal
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cel al împărtășirii eroului din carnea acestuia. Inițial, eroul rătăcește în căutarea animalului, fiind nevoit să-și caute o călăuză : N-ai văzut, Doamne, pe-aicea, D-un bohor, de-o fiară neagră ? Răspunsul ne sugerează drumul spiralat, labirintic al voinicului : De te-i duce precum vii, Pe bohor îl vei găsi... [Voinicul] Șapte moșii că-mi săriară, Cu bohor s-alăturară, De trei ori roată-i deteară, într-o scară se lăsară, Cu patru suliți mi-l tăiară. Zăbovi, de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
animalului, fiind nevoit să-și caute o călăuză : N-ai văzut, Doamne, pe-aicea, D-un bohor, de-o fiară neagră ? Răspunsul ne sugerează drumul spiralat, labirintic al voinicului : De te-i duce precum vii, Pe bohor îl vei găsi... [Voinicul] Șapte moșii că-mi săriară, Cu bohor s-alăturară, De trei ori roată-i deteară, într-o scară se lăsară, Cu patru suliți mi-l tăiară. Zăbovi, de mi-l coji. Mititel focșor făceară, Bune bucate găteară (63, pp. 78-79
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de foc, de data aceasta) este vorba în unele variante ale baladei tip Iovan Iorgovan (sau Gruia lui Novac și șarpele). Monstrul este, în acest caz, un balaur care „a oprit drumurile, a stricat potecile” și a devorat 99 de voinici (sau a răpit o fecioară). Iorgovan, care trebuie „să deschidă drumurile”, își comandă la faur arme redutabile (buzdugan, sabie), dar ele se dovedesc ineficiente în lupta cu „șarpele negru”. Acesta se ascunde în pădure, într-un labirint silvestru : Și-n
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vechi încă și-au ales de hrană niște plante, a căror rodire e relativ mai sigură decât a grâului; în vechime meiul, în timpul din urmă porumbul. Până azi încă păstrăm indicația mierticului de mei ce se împărțea la crucea de voinici în vremea lui Mircea, căci patru voinici de rând formau o cruce, de unde până azi a rămas vorba populară "un voinic cât patru ori o cruce de voinic" Hrana originară cată să fi fost grâul, dar a fost suplantat tocmai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
niște plante, a căror rodire e relativ mai sigură decât a grâului; în vechime meiul, în timpul din urmă porumbul. Până azi încă păstrăm indicația mierticului de mei ce se împărțea la crucea de voinici în vremea lui Mircea, căci patru voinici de rând formau o cruce, de unde până azi a rămas vorba populară "un voinic cât patru ori o cruce de voinic" Hrana originară cată să fi fost grâul, dar a fost suplantat tocmai prin natura climatică a țării, tocmai prin
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
meiul, în timpul din urmă porumbul. Până azi încă păstrăm indicația mierticului de mei ce se împărțea la crucea de voinici în vremea lui Mircea, căci patru voinici de rând formau o cruce, de unde până azi a rămas vorba populară "un voinic cât patru ori o cruce de voinic" Hrana originară cată să fi fost grâul, dar a fost suplantat tocmai prin natura climatică a țării, tocmai prin iregularitatea producțiunii. Astfel ingeniul poporului s-a luptat în contra climei cu două plante; mai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
încă păstrăm indicația mierticului de mei ce se împărțea la crucea de voinici în vremea lui Mircea, căci patru voinici de rând formau o cruce, de unde până azi a rămas vorba populară "un voinic cât patru ori o cruce de voinic" Hrana originară cată să fi fost grâul, dar a fost suplantat tocmai prin natura climatică a țării, tocmai prin iregularitatea producțiunii. Astfel ingeniul poporului s-a luptat în contra climei cu două plante; mai târziu s-a luptat cu pătulele de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pod n-avem precum [î]i cer cele mai elementare exigențe strategice și economice spre acea pustietate, abia bună ca o mână de mocani să-și pască oile pe ea, lăsați în știrea lui Dumnezeu și în toiul lor de voinici, și acum... canal trebuie, care să coste zeci de milioane din spinarea aceluiași țăran săcătuit care abia trăiește de la mână la gură, a aceluiași proprietar care nu mai poate vinde nimic, pentru că nu capătă nici un preț pe grâne față cu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de piatră descoperea capătul unui tunel. Rim clătină din cap. Avusese dreptate. Biserica aceea comunica printr-un pasaj secret cu una dintre clădirile Abației, probabil cu biblioteca. Rim se concentra asupra vorbelor celor cinci. ― Cum te cheamă, frumoasa mea? ― Alidaria, voinicule... Dar de ce vrei să știi cum mă cheamă? ― Fiindcă mama mi-a spus să nu mă culc niciodată cu necunoscute, spuse cu glas îngroșat de băutură unul dintre călugări. Femeile râseră și ele, în timp ce celălalt bărbat era prea ocupat să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Vintilă V. Paraschivescu, Duiliu Zamfirescu, Victor Eftimiu; proză - Al. Cazaban, N. Pora, D. Caselli, C. Nutzescu, L. Dauș, C. Râuleț, Aurel Locusteanu, Ioan Slavici, Dimitrie Anghel, Theodor Speranția. Sunt republicate numeroase texte ale scriitorilor români clasici și contemporani: Emil Gârleanu, Voinicul, I. A. Brătescu-Voinești, Călătorului îi șade bine cu drumul, I. L. Caragiale, Căldură mare, Al. N. Gane, După o bună morală, I. Slavici, Stâlp de cafenele. Revista găzduiește și numeroase traduceri din Zola, Henry Kistermaeckens, Arthur Conan Doyle, François Coppée, Georges
ACTUALITATEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285170_a_286499]
-
1947; Cartea prietenilor mei, București, 1948; Nodul pământului, București, 1949; Puiul de cerb, București, 1950; Raza de lumină, București, 1950; Zile de vară, București, 1951; Mălina, București, 1957; Hora titanilor, București, 1960; Cântecul Bistriței, București, 1961; Lacul Omului, București, 1975; Voinic înflorit. Legende și povestiri despre Ștefan cel Mare, București, 1975; Femei ale acestui pământ, I, București, 1979; Muntele de aramă, București, 1982. Traduceri: Hans Christian Andersen, Povești, București, 1945. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, X, 323-324; Savin Bratu, „Mălina”, GL, 1957
MATASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288057_a_289386]
-
aceasta plauzibile. Marea încărcătură emotivă care punctează proza scriitoarei rămâne un atu prin care I. ocupă un loc, fie și înscris între limite ideologice care îl diminuează, în literatura pentru copii. SCRIERI: Să vă povestim despre noi, București, 1950; Vlăstar voinicul, București, 1950; Cum am devenit stahanovist, București, 1953; Inimoșii, București, 1953; Praștia năzdrăvană, București, 1955; Băiatul și noaptea, București, 1957; Cei de la Crisanta, București, 1960; ed. (O stea din toate e a mea), București, 1974; Faima detașamentului, București, 1963; Atențiune
IUTES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287646_a_288975]
-
să fie cinstit, să aibă și faimă de viteaz?”. Drept care trimise în grabă, în zori de zi, un detașament de „uneltitori ca să-i ia viața”. Crezând că aceștia îi vin în ajutor, Mihai le zise: „Bine ați venit, vrednicii mei voinici!”. Dar ei, repezindu-se „ca niște fiare sălbatice, pătrund în cortul lui. Și unul din ei a zvârlit cu sulița, și-l atinge în inimă ascuțișul. Un altul în grabă l-a lovit, îi taie capul”. Natură și oameni sunt
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
ascuțișul. Un altul în grabă l-a lovit, îi taie capul”. Natură și oameni sunt chemați să jelească moartea eroului: „O, pietre, acum crăpați! Copaci, dezrădăcinați-vă! Iar voi, munți, bociți! Și voi, câmpii, întristați-vă! Căci au rămas toți voinici, fără acela de care se speriau și balaurii și leii; acela care se ostenea pentru ortodoxie și era sigur că o să i se facă liturghie în Sfânta Sofia, deoarece mult se ostenea ca să unească Biserica Romei și a Constantinopolei, să
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
de iluzie, București, 1986; Lecția de logică, București, 1988; De-a poveștile, Timișoara, 1989; Soare cu dinți, București, 1989; Calendarul fermecat, București, 1990; Cele mai năstrușnice pățanii cu animale, flori, gângănii, București, 1991; Povestea Bufniciorului și Povestea iepurașului, București, 1994; Voinicii pământului, București, 1995; Interogativul consecvent, București, 1995; Poveștile primăverii, București, 1995; Limba română avea ochi albaștri, Buzău, 1995; Povestea sfântului Valentin, București, 1997; Poveste de Paști, București, 1997; Lunile minunile, București, 1998; Autoportret cu cap înfrunzit, București, 1998; Circul, București
STOICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
acest articol a provocat intervenția ambasadei Germaniei împotriva ziarului, suspendat de guvern pentru o lună de zile. La intervenția directorului (Grigore Melciu), inclusiv o telegramă către Mihai Antonescu, suspendarea a fost diminuată la numai cinci zile. Sau iată articolul (proza) Voinicul din 28 mai 1943, pentru care, notează autorul, a fost arestat, a dormit o noapte la poliție și a doua zi eliberat. Aici, poetul se referă la lectura altor proze ale sale de către un soldat aflat pe front și care
Din Publicistica lui Arghezi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17143_a_18468]