698 matches
-
acolo nimeni nu se simțea obligat să fie vesel; aveam voie să ne prăbușim ca niște cadavre și deprimați din cale-afară. În zona de sud-vest, oamenii se simțeau obligați să se bată pe spate și să râdă zgomotos, plini de voioșie, indiferent de cum s-ar fi simțit. Pun pariu că aici rata sinuciderii e mult mai ridicată. Am ieșit din Oddbins ținând strâns două sticle de Rioja de Spania despre care vânzătorul, pe tonul tăios al cunoscătorului, mă asigurase că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
anii mei muncă de salahor și trăind dintr-o leafă de nimic. Dar, probabil, așa începe invidia, începe ura, începe amăreala frustrărilor. Doamne, ajută-mi, să nu-mi copleșească sufletul mizeriile astea. Lasă-mă cu ale mele, cu puterea și voioșia de a munci, lasă-mi sărăcia și bucuria de a face ceva și, mai ales, Doamne, apără-mi sănătatea. Știu că mi-am bătut joc de darul tău, știu că am risipit multul pe care mi l-ai dat. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ca întreaga literatură progresistă a vremii, au reflectat agonia unei societăți, încercările ei ridicole de a-și menține privilegiile. Oglindirea unei societăți în descompunere a impus un anumit mod de prezentare și - cum comicul înlesnește omenirii să se despartă cu voioșie de trecutul ei - comedia, vodevilul, farsa au predominat în această epocă, slujind, prin evidențierea aspectelor negative, la „îndreptarea moravurilor”. S-a afirmat că „în zorii literaturii noastre moderne, primele întrupări ale genului comic se suprapun celor dintâi exerciții de caracterologie
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
În jurul gâtului și un rucsac destul de greu În spate. Ea era frumoasă și Îmbrăcată aproape la fel, minus rucsacul. Păreau doi autostopiști, globe-trotters care tocmai și-au pierdut chitara. Popescu Îl văzu de departe pe Grințu și-l salută cu voioșie fluturându-și mâna deasupra capului. Bineînțeles că Grințu se gândi aproape imediat să suspende micul lui scenariu și să treacă automat la un altul, eventual unul care să-l aibă În vedere pe elevul Popescu. Ba chiar se gândi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
durată. Liniștea fu spartă În cele din urmă tot de Grințu. — Totuși, nu Înțeleg de ce refuzi să-l mai vezi pe Meșteru. — Pe cine? - Întrebă ea. — Pe Gelu. Nu știai că așa i se spune? O scânteie pierdută a unei voioșii mai vechi traversă privirea ei și se stinse. Oftă. — Am să-ți spun și asta, dacă de asta ai venit. Dar mai bine mi-ai povesti mai departe de mănăstire. Ce legătură are cu mama ta? (Își propusese În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de-a-ndaratelea Îngăimând o formulă de salut. Când În sfârșit ieșise În curte, colegul care ar fi urmat să intre În audiență Îl Întrebase cu o voce pițigăiată: — Ți-a dat? Grințu dăduse din cap afirmativ și celălalt Îl bătuse cu voioșie pe umăr. Voia probabil să arate că se bucură din tot sufletul de reușita lui Grințu.) Abia după aceste ultime propoziții Ana reuși să-și oprească sughițurile de plâns. Ridică ochii Înroșiți și, privindu-l drept În ochi pe fostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
trecea repede supărarea? — Numaidecât. Era un om așa de vesel, că puteai să râzi cu el de dimineața până seara. Cu el nu m-am plictisit nici o secundă. Apoi mă electriza căldura cu care eram primiți pretutindeni. Nu știu dacă voioșia, exuberanța 108 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE veneau din preaplinul sufletelor noastre sau iradiau din prietenia pe care ne-o ofereau spontan ceilalți. Am văzut în filmul lui Miky cum le vorbea Maestrul la cursuri elevilor lui... — Adora să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
auziseră de zeci de ori, erau parcă mai entuziasmați ca niciodată și-și manifestară sentimentele printr-un ropot de aplauze... M-am înclinat surâzător și am mulțumit întocmai unui actor, pe scenă, făcând, bineînțeles, fasoanele de rigoare și sporind astfel voioșia clase... Am strâns emoționat mâna pe care mi-a întins-o profesorul și m-am înclinat respectuos și plin de seriozitate. Dar "vae mihi", cum ar fi spus Barosanul, glasul lui Nicu Marinescu, glasul care propusese să-i imit pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fii lămurit pe deplin! ― Eu am auzit de la niște olteni că ar fi pe lume și "prune cu gît"! ― Ieși afară, măgarule..., cu dumneata nu se poate vorbi niciodată serios. Și lecția continuă, în timp ce zâmbetele băieților, ce fluturaseră pline de voioșie câteva clipe pe buzele lor, se stingeau ușor, pe nesimțite. * Într-una din zile s-a întîmplat să lipsească Dragu Henry, nu mai știu din ce cauză, se vede că era ceva foarte serios, că altminteri el frecventa cursurile cu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să te cruț. Te vei Întoarce la sultan fără nici un cuvânt din partea mea. Vremea e bună, așa că nu veți simți lipsa cailor. Pe jos veți putea admira În voie frumusețile Moldovei și, Înainte primele semne ale toamnei, veți păși cu voioșie În Istanbul. Întreaga sală se zgudui de hohote de râs. După Încordarea de până atunci, cuvintele domnitorului descătușaseră parcă adunarea și le aduseseră o rază de speranță celor care vedeau deja Moldova Îngenuncheată. De la bun Început Ștefan nu respectase eticheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
în recapitularea acelor împrejurări. Nu se sătura făcând elogiul Elizei. Nici nu s-ar fi așteptat să fie așa de săritoare, să-și lase partidele de cărți și plimbările ei nelipsite. Cu Lenora era de o răbdare si de o voioșie fără de seamăn. Ea însăși, Lina, nu i se putea compara. Lenora nu avea, mai ales, nevoie de îngrijiri medicale. Eliza îi citea jurnale, făcea pasiențe și îi lucra tot felul de haine de casă, fiind foarte pricepută în croitorie. Ajuta
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
era angajată de organizatorii horei și instalată pe un parapet construit special pentru astfel de evenimente. Hora de pe toloacă aduna aproape întreaga suflare a satului. Adulții și vârstnicii se așezau în cerc în jurul dansatorilor care, în ritmuri săltărețe, frământau cu voioșie pământul, transformându-l într-un strat gros de praf ce se ridica și plutea, ca un nor, deasupra mulțimii adunate. De pe margine, privitorii urmăreau mai puțin frumusețea și măiestria dansului cât mai ales cine pe cine a scos la joc
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
La solicitarea mamei, întoarce manivela gramofonului și cântă toți într-un glas: „Vezi lanțul de îngeri care dansează zglobiu Aducând pacea binecuvântată asupra celor de pe pământ? Viața și moartea avansează mână în mână Teama dispare, totul este doar bucurie și voioșie.“ Cealaltă femeie europeană pare să nu știe cuvintele. Sprâncenele ei desenate cu creionul în sus, arcuite până la jumătatea frunții, sunt încordate de concentrare. Totuși, mormăie ceva cu buzele ei rujate și, ca și cum ar vrea să le arate că vrea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trecea repede supărarea? — Numaidecât. Era un om așa de vesel, că puteai să râzi cu el de dimineața până seara. Cu el nu m-am plictisit nici o secundă. Apoi mă electriza căldura cu care eram primiți pretutindeni. Nu știu dacă voioșia, exuberanța veneau din preaplinul sufletelor noastre sau iradiau din prietenia pe care ne-o ofereau spontan ceilalți. Am văzut în filmul lui Miky cum le vorbea Maestrul la cursuri elevilor lui... — Adora să fie înconjurat de tineri care veneau de peste
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
fereală bănuț peste bănuț, că nu se putea azvârli din vârful șirei care Împungea cerul. Dacă intra În joc, s-ar fi putut găsi vreun tâmpit care să se ia de el sau de familia lui. Ceilalți se Înjurau cu voioșie și stăteau cuminți să-și primească șuturile. Taxa suplimentară pentru ocări Începu să pară neînsemnată, căci băiatul plin de bani al speculantului cu butelii de aragaz arunca cele mai scârboase Înjurături fără să pățească nimic. Era singurul care umbla cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nămol până la gât. Buruienile și trestia năpădiseră malurile. Un izvoraș izbucnit din coastă arunca Întruna apă curată În cea mâloasă a Eleșteului. Pe malul cel dinspre deal, așezat cu fața către Baltă și către Dunărea care, departe, sclipea aproape cu voioșie, se afla croitorul despre care unii ziceau c-ar fi fost leneș și nepriceput. N-ar fi fost În stare, dacă l-ar fi Întrebat cineva, să răspundă cum ajunsese acolo ori de ce. Însă nici pe el nu-l munceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
porc, căci sămânța ălor cu care ne Înțelegeam noi bine a pierit cam de la moartea tatii (adăpostul porcesc, Însă, era o amintire scumpă și un loc de duioasă aducere aminte), toată copilăria mea și tinerețea, dorința de-a trăi și voioșia, tristețile, durerile, dura de la plită pe care, copil, o Învârteam pe uliță cu un cârlig de fier, poveștile auzite de la mama, centura de ostaș a tatei cu care În chip pedagogic mă altoia, lacrimile, primul meu abecedar, hârtiile mele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o zi Înainte de cununie, și o puneau să le coasă două-trei copci acolo ca să poată juca fericite Cămașa În noaptea nunții și ca să-l umple de fudulie pe dobitocul care-și Închipuia că avusese mireasă fecioară și se Îmbăta cu voioșie ca să vadă lumea că se arătase bărbat adevărat. Familiile fetelor nu aflau nimic ori, dacă se Întâmpla să le ajungă câte ceva la urechi, tăceau mâlc, ca să nu se facă de rușine. Toate ca toate, domnule, da’ eu tot am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
VORBIND MAICEI SALE Maică jale, măicuță cumplită, A nopților mele regină cumplită, De ce pier tinerețele, clare cântărețele, Când, în cezarice văluri, ursitoare cernită, De fruntea‐mi senină te‐apropii? Simt răcoarea mutei, a măicuței, a gropii! Părăsitu‐m‐ au visul, voioșia, pădurile, Uitatu‐m‐ au ceruri și ape sihastre și tremuratele prietene astre ... Ah, maică, sicriu pregătește, Așterne de moarte măsurile, Făclieri și stegari și alaiuri tocmește. Ah, totu‐ i tăcere, și zidul uitării tot crește și crește ... Nu‐ i nimeni
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și simt cum, după moarte, pe piept îmi crește grâu. George Nedelea Născut la 19 iulie 1903 la Bârlad - decedat în aprilie 1975 „... Poetul florilor, pe care le cânta în rondele; b ondoc, cu capul rotund și ochii scânteietori de voioșie...” - îl descrie Emil Tudor în „Întoarcere către adolescență”, când se referă la membrii Academiei Bârlădene. RONDEL EPIGRAMATIC Iubita mea i‐ o fată de la țară Cu ochi aprinși ca pulberea de stele, Cu mers naiv ... dar sprinten, de gazele , și cu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de soarta ei și, deși avea deja cincizeci de ani, suporta copiii și năzbâtiile lor. De când plecase din Azuchi, Mitsuhide nu găsise nicăieri o mângâiere mai mare decât acasă și, în noaptea aceea, dormi liniștit. Chiar și a doua zi, voioșia copiilor și surâsul credincioasei sale soții îi alinară inima. S-ar fi putut crede că o asemenea noapte avea să-i schimbe gândul. Dar Mitsuhide nu ezita câtuși de puțin. Dimpotrivă, acum avea curajul de a-și realiza o ambiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în provinciile de miazănoapte și nu mai văzuseră decât străini, oriunde se uitau. O vreme, avuseseră ochii umflați de lacrimi zi și noapte și nici un zâmbet nu apăruse pe fețele lor tinere care ar fi trebuit să fie pline de voioșie. Dar, într-un târziu, cele trei prințese se obișnuiseră cu locatarii castelului și, amuzate de stilul vesel al lui Hideyoshi, ajunseseră să-l îndrăgească, numindu-l „interesantul nostru unchi“. În ziua aceea, după mai multe reprezentații, „unchiul cel interesant“ intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acum camera, un infinit cu ochii deschiși. Am chipul împuținat de timp, fața arsă de soare și pe ochi aceleași aripi. Aripile s-au născut în mine încă din copilărie. Aud glasuri vesele de copii. Sunt tovarășii mei de joacă. Voioșia lor mă cutremură. Tata îmi îndeasă în picioare sandalele noi: “Ca să nu mai suferi!” îmi șoptește și îmi mângâie obrazul cu multă căldură. Arunc, așa cum fac întotdeauna, sandalele peste gard, în tufa de regina-nopții și pornesc desculț, să simt țărâna
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ca într-o aură. Da, da, mutase caietul și becul pe un raft, să-i cadă sfânta lumină pe chelie și îl privea uimit pe lungan, ca și cum abia acum îi descoperise prezența. — Te-am supărat cu ceva, coane? Te supără voioșia mea deșănțată? Un joc ingenuu. Merită ignorat. N-ai de ce să te îngrijorezi. N-am să te sâcâi cu melodrama mea, nu-s pisălog. Cât despre împrumut, altă dată. Când o fi să fie. Altă dată. Când începem ședințele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ridicat privirea în timp ce vă turnam un pahar de apă minerală în care am pus două cuburi de gheață și o felie de lămâie. Dar, sigur, nu m-ați luat drept o tipă prea prietenoasă. Probabil vi s-a părut că voioșia mea e de fațadă. Dar, de fapt, sunt destul de prietenoasă tot timpul. Cu majoritatea oamenilor. Și, dacă nu m-ai călcat niciodată pe coadă, probabil cred că și tu ești o persoană drăguță. Pentru că, în general, cred că toată lumea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]