1,651 matches
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > DUPĂ PLOAIE Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 898 din 16 iunie 2013 Toate Articolele Autorului După ploaie Lacrimile cerului, încet s-au liniștit. Deschid ușor fereastra; răcoarea dimineții Intâmpină voioasă, obrazu-mi adormit. Privesc cu încântare tabloul frumuseții... In zare se aude un ciripit voios. Grădina se-nvioaie sub al ploii duș; Bobițe de...cristale lunecă în jos... Un curcubeu în zare se laudă ghiduș, Cu haina maiestoasă și plină de culori
DUPĂ PLOAIE de DOINA THEISS în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363651_a_364980]
-
Publicat în: Ediția nr. 898 din 16 iunie 2013 Toate Articolele Autorului După ploaie Lacrimile cerului, încet s-au liniștit. Deschid ușor fereastra; răcoarea dimineții Intâmpină voioasă, obrazu-mi adormit. Privesc cu încântare tabloul frumuseții... In zare se aude un ciripit voios. Grădina se-nvioaie sub al ploii duș; Bobițe de...cristale lunecă în jos... Un curcubeu în zare se laudă ghiduș, Cu haina maiestoasă și plină de culori Mândru și-nfoiat precum un păun Pe bolta luminată se-ntinde peste flori. Sub frunza-nviorată
DUPĂ PLOAIE de DOINA THEISS în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363651_a_364980]
-
Poem de credință Fiecare pas ce-l fac, Mi-e călăuzit de Tine. Cu viața mă împac Și simt, Doamne, ce e bine! Orice gând pe care-l am, Îl trimit întâi la Tine. Ca o pasăre pe ram, Ciripind voios, revine. Fiecare vorbă-a mea Tot cuprinde și răsfață, Fiindcă știu, că are-n ea De la Tine, multă viață! Fiecare întâmplare Ce mi-ai dat-o, a trăi, Are-o pildă de-nchinare Și-i izvor de bucurii. Și-apoi oamenii
POEME DE CREDINŢĂ de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364685_a_366014]
-
pe când o singură discuție cu cineva ți le poate ucide definitiv! Cunoscuta crainică tv Carmen Movileanu este creatoare în jurul ei a unei atmosfere afective, pur și simplu prin naturalul plăcutei sale înfățișări și spiritualități, prin conversația foarte agreabilă, blândă, spontană, voioasă, făcând parte dintre oamenii pe care îi placi de nu știi când...! Dacă o întâlnești și conversezi cu ea, întotdeauna în nota bunei dispoziții, fiind de condiția unei culturi morale a tonusului desăvârșit - aceasta, din mare atenție ca nimeni să
CARMEN MOVILEANU. CONVERSÂND CU EA LĂUNTRIC... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364765_a_366094]
-
dintre care cel cu maestrul Benone Sinulescu a fost succesul cel mai strălucit, a jucat film, a scris și scrie literatură sensibilă, precum glasul din cânt! „Mândro, bătute-ar focul” e un dialog muzical de superbă interioritate melodică, sensibilă și voioasă. În duet cu Benone Sinulescu, melodicitatea lirică, firul versului descriptiv și voioșia sunt în lăcașul lor, ca sabia în teacă. Ce cântăreață nu ar aspira să cânte cu inegalabilul interpret Benone Sinulescu? S-ar întâlni luceafărul cu fereastra, în canatul
ANAMARIA FERENTZ. PORTRET DIN MEDITAŢII AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349554_a_350883]
-
Acasa > Orizont > Portret > MIHAELA UNGUREANU. OMUL CURRICULUM-ULUI, SUPERIOR CURRICULUM-ULUI OMULUI Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1806 din 11 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Frumoasă, voioasă ca diminețile primăverii, prietenoasă, doar surâs, ca un dinam de bunădispoziție, domnișoara Mihaela Ungureanu îmi este un nebănuit vreodată reazem la făptuirea cărții pe care o scriu acum, “Timp fără ani. Oglinzile unui veac”, nu atât în râvna aducerii până la
MIHAELA UNGUREANU. OMUL CURRICULUM-ULUI, SUPERIOR CURRICULUM-ULUI OMULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349634_a_350963]
-
DE APRIL Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1564 din 13 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului SUFLET DE APRIL Primăvara iar coboară În lumină și în floare, În chip fraged de copil Răsărit în plin april. Este fraged și voios Puiul mamii drăgăstos, Gângurește și zâmbește Și de toate se uimește. Parc-ar vrea să ne cunoască, Să vorbească și să crească Și să-nvețe de la soare, De la flori și din ponoare. Gândurile să-nmulțească, Anii vieții să sporească, Taina
SUFLET DE APRIL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348731_a_350060]
-
razele de soare au devenit sensibile s-au aruncat toți în apa foarte răcoroasă în loc de duș al dimineții. Normal, pijamalele rămăseseră pe punte. Uzi leoarcă au făcut gimnastica de dimineață mânuind vela spre a capta vântul după ridicarea ancorei. Ciripeau voios cu toții. Ziua începuse cu bine și sperau să se termine tot așa. Vântul era destul de șugubăț încât au cam tras de sfori, i-a dus însă repede la debarcader. Pe la zece au acostat și au predat ambarcațiunea. - Când se scoală
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -4- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348737_a_350066]
-
-Dar sunt!, zâmbește el. Farcaș are părul zulufi, ochii blajini, ca jarul gata să scapere flăcări. Înalt, frumos croit, pare un atlet. Roșa e critică și curioasă. -Vreau să te întreb ceva, zice ea. Cum de ești mereu zâmbitor și voios? -Sunt așa pentru că așa vreau eu! -Asa vrei tu? Și eu vreau să fiu așa, dar nu sunt. -Asta înseamnă că nu vrei. -Ba vreau!, se aprinde ea. -Te minți singură. -Nu-i adevărat! Știu bine ce fac, știu ce gândesc
MITURILE EULUI de ELENA STAN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349270_a_350599]
-
ca noi! M-aș duce io, da-i treabă multă pă la piramidă și n-are cine să-i înjure pă țăranii ăia puturoși! - Lasă, băi, tată, tu vezi-ți dă trebile tăle, că mă duc io, spuse suspect de voios marele preot. Apoi ieși pe balcon și rostind câteva incantații, suflă într-o țeavă și se teleportă în îndepărtata țară a hiperboreilor... În munții Hiperboreei era o iarnă de vis. Mă rog, vise de-ale localnicilor. Adică ger ca la
DERANJUL FARAONULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349363_a_350692]
-
Autorului Apare un toreador, c-un coif și-o pelerină Pe-o arenă mare, unde dansa-o balerină, Cu sânge rece își așteaptă taurul înfometat Corida este plină și -un Leu înjunghiat... De-o sabie ucis...ia taurul de coarne Voioși toți spectatorii văd prada ce-are toane, Și zbiară animalul și oamenii-n urale... Mi-e teamă, să mă -ntreb:...Cine sunt animale? E omu-și duce prada palpită de plăcere? Sau ochii ce se sting când gustă din durere, Nu
PE ARENĂ... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349970_a_351299]
-
de departe păcăniturile de la roțile căruței trase de cei doi cai tineri, Mircea și Cezar, cu o diferență între ei ca vârstă de un an. Cățelușa Braica era cea care îl auzea prima pe tata și dădea semnalul prin mișcarea voioasă a cozii și lătrături vesele repetate, când simțea căruța că vine tata să rămână peste noapte cu noi. Eu eram prea crud și bunica prea bătrână să aibă încrederea în a ne lăsa singuri peste noapte. În capătul lotului de
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
una galbenă, mare, alta bălaie, cu spinarea roșie. Mai erau vreo două junci măricele cu ele. Dar, cea mai mare surpriză ne făcea când venea cu un vițeluș neștiut de noi, mic și subțirel, doar de câteva luni, care zburda voios în jurul mamei sale. Întâlnirile cu uncheșul Iacob, la fel și cu mătușa Anița, erau pline de bucurie. Ne uitam în bagajele cu care veneau. Acolo trebuia să găsim ceva biscuiți sau bomboane. Și unchii erau foarte bucuroși când ne revedeau
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
învelișuri de timp trăit-netrăit. Devin încet încet, scoarța copacului vieții și-n același timp, spirala inelelor în miezul esențelor cântecului lui. Și dacă gândul este atât de bun cu mine și curge la vale apoi se înalță ca un curcubeu voios din adâncuri de țărmuri virgine, de ce, Doamne, simt că...Fragment de om într-un ulcior crăpat - asta simt că devin din ce în ce mai mult. Trăiesc dorul ca piatra de izvorul timpului în care visele erau ovale, ca o coajă de ou gol
PARANTEZĂ PLINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347519_a_348848]
-
pădure, un vânător o văzu, atâta aștepta, luă pușca, trase un foc și vulpea se prăvăli în frunziș, unde-și dădu suflarea. Vânătorul se grăbi să-și ridice trofeul, admirând calitatea și mărimea blăniței, punând-o pe spinare și plecând voios spre casă. Rămas singur în vizuina din adâncul pădurii, unde-l lăsase maică-sa să stea cuminte, puiul de vulpe, auzind acea împușcătură teribilă, sări de spaimă, dar mai apoi își veni în fire, căci liniștea se așternu din nou
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
va rămâne-n piață, Femeia mândră ce iubește! Prin piața lumii tumultuoasă, Jubilând, de bună seamă, În costum de floare-aleasă Zâmbesc oricui, fără de teamă! Iubirea mea cu sufletul curat Te-am căutat mereu, de când mă știu, în norii ce treceau voios deasupra mea! Și azi te chem cât nu e prea târziu, când îi zăresc iar doldora de nea! Te-am căutat mereu, de când mă știu, în limpezimea apei de izvor! Și azi te chem cât nu e prea târziu și-
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
Poem de credință Fiecare pas ce-l fac Mi-e călăuzit de Tine. Cu viața mă împac Și simt Doamne, ce e bine! Orice gând pe care-l am, Îl trimit întâi la Tine. Ca o pasăre pe ram Ciripind voios, revine. Fiecare vorbă-a mea Tot cuprinde și răsfață, Și TU știi că are-n ea De la Tine, multă viață! Fiecare întâmplare Ce mi-Ai dat-o, a trăi, Are-o pildă de-nchinare Și-i izvor de bucurii! Și-apoi
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
sufletească”. ,,Ce liberal e Beethoven în orchestrație! Tot instrumentul e întrebat să-și dea părerea și reproduce pe răspunderea sa ideea principală. Ideea principală câștigă astfel o varietate de fețe originale, e când înaltă, când burlescă, când tristă și când voioasă, și în impresia totală rămâne o lume armonică aparte, adevăratul humor al omenirii.”( Titu Maiorescu) Această tonalitate muzicală, este prezentă și în sonetele poetului Anatol Covali. Are o țintă precisă; ,,ce ține de viața-mi încă neînvinsă,/ țesută de destin
BIJUTIER DE CUVINTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350055_a_351384]
-
alături pentru tot restul vieții ca prieten. Doamna Teodorescu se gândise mult și profund cum ar trebui să-și educe fiica; desigur nu ar fi vrut ca Alma să aibă de suferit, ar fi vrut s-o știe tot timpul voioasă și plină de energie. După îndelungi frământări interioare, aprecie ca fiind potrivit comentariul prietenei sale și argumentându-și în sine că oricine trebuie să învețe să-și asume anumite riscuri și responsabilități, hotărî că Alma trebuie lăsată să se dezvolte
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
în: Ediția nr. 476 din 20 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Unii spun că ești frumoasă; Eu habar n-am ce să cred, Că n-am mai ieșit din casă Și în alții nu mă-ncred. Alții spun că ești voioasă, Toată ziua râzi și sper Că nu poți fi cuvioasă Cât ai sare și piper. Mai zic unii, pe la colțuri, Că ești blondă, te vopsești, Că vânezi moșnegi cu conturi, Dar nu cred, îi amăgești. Altele îți poartă pică; Ce
UNII SPUN CĂ EŞTI FRUMOASĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362072_a_363401]
-
din 08 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului De-ai putea opri iureșul de clipe care ia cu el în a fost odată fulgii ce-au rămas pe frântele-aripe ce-a cârje-arată ! De-ai putea să zbori cum zburai odată, străbătând voios sute de azururi când ființa ta bunecuvântată n-avea cusururi. De-ai putea să dormi pe pieptul iubirii visând fericit primele săruturi, care promiteau sfințirea menirii în începuturi. De-ai putea să urci fără să îți pese de niciun abrupt
DE-AI PUTEA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365867_a_367196]
-
aflat, Nu jucând mereu cărți de noroc, Ci ducând la fete flori de busuioc! Când avea o întâlnire era la fast, Mergând cu cizmele-n a lui contrast, Cântând tretipuri după un compas, Având șiretlicuri de golănaș în baș! Era voios numai cum e o legendă mare, Se luptă pentru fete cu o gheara tare, Si era un donjuan al pisicilor frumoase, C-avea vocabularul cuvintelor 'mlădioase. Era atâta adulat și de toate apreciat, Cănd odată s-a blocat, nimic n-
MOTANUL ÎNCĂLŢAT.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365940_a_367269]
-
puține și rare din aceste ținuturi. Vara, în schimb, este o mare binecuvântare pentru locuitorii acestor ținuturi. Cât vezi cu ochii, câmpiile și pădurile prind viață, iarba crește din belșug, florile umplu poienile de parfumul și culorile lor, albinele zumzăie voioase prin fânețe și prin livezile din jurul caselor. Nici prin păduri nu este mai puțin frumos, arborii drepți și înalți de molizi, de mesteacăn și fag înmuguresc, capătă culori dintre cele mai vii, de un verde - smarald. Iar păsările se întrec
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
nu mă întrerupi, ca să pierd firul poveștii. - Te ascult cu atenție, știi că te prețuiesc! În vremea când s-au petrecut cele ce urmează a-ți împărtăși, pădurea era un templu, prin ale cărui coloane vii, vântul hoinar se strecura voios, purtând poveștile de la o margine de pământ, la alta. Așa a ajuns povestea și la mine. Ca să nu se piardă, am ascuns-o în rădăcini, ca pe o comoară de preț. O comoară tainică pentru urmașii poporului care viețuia pe
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]
-
fiecărui cântec al maestrului Marius Țeicu, deopotrivă melodic și textual are o dublă reflectare a omului în muzică și a muzicii în om. Această răsfrângere secundează iubirea, optimismul, verva vieții. Compozițiile maestrului Marius Țeicu au un ritm foarte însuflețitor și voios! Pe deasupra, au o rară luciditate a expresiei în ele palpită trăirile vieții, în ele viața e în act, deasupra visului, iar visul nu se rupe de viață! Aceasta, sigur, analizat în proporțiile dominante din întreaga operă componistică a maestrului Marius
MARIUS ŢEICU. ZILELE ÎNSORITE, ZILELE ÎNFRIGURATE, BINELE, NEBINELE MUZICII UŞOARE ROMÂNEŞTI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366023_a_367352]