461 matches
-
cu o revistă groasă în poală. — Îmi pare rău. Oh, cât de rău îmi pare, am spus eu. Niciodată nu mi-ai fost mai multă rușine va acum. S-a întors și a netezit perna. Încetul cu încetul - făcând mici volute, trăgând cu urechea, sperând - am ieșit din haine și m-am strecurat lângă ea. I-am spus, drăgăstos, o mână pe umăr. — Selina, te rog, spune că totul e în regulă. Își împinse iertătoare albeața rece a spatelui lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
anatomiei feminine la cealaltă. Vai, mă număr printre cei care sunt mai aproape de metafizică pe acest continuum al feminității. Despre cele câteva femei (dar ce femei!) care mi-au onorat mintea, viața și patul am scris de zeci de ori. Volută a corpului lor și rictus al gurii lor și câr lionț al capriciilor lor n-au rămas neconsemnate în pagini boțite și fierbinți asemenea cearșafurilor unui bărbat singur. M-am plim bat de nenumărate ori prin muzeul înghețat și gol
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-un templu, ci ca-ntr-o cofetărie, am știut că niciodată de-atunci încolo n-aveam să revăd știma de lapte și miere din golful cu stabilopozi, înfășurată-n părul ei de sârme și vrejuri și cârcei și spirale și volute de aur... De ce iubim femeile Pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care se ridică prin bluză când le e frig, pentru că au fundul mare și grăsuț, pentru că au fețe cu trăsături dulci ca ale copiilor, pentru că au buze pline, dinți
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Atunci când e lună nouă și mă lași ochi dulci să-ți fac? O coamă de cal Ce-i gândul, ce-i gândul? O coamă de cal! Lonjă ..., rotire ..., e profund sau banal Răsfiră în flute cu pas triumfal, Ori strânge volute cu dinți de șacal, Te mângâie-n cântec,-ți-ntinde pocal, Apoi un pumnal răsucește global. E albul din aripi în zbor sideral Sau roșul de foc în lotru costal, E albastru-cain și rece-letal, Ori negru de tunet cu iz de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
32. Nu făcea nimic. Lâncezea. Pierdea timpul. Dar numai Dumnezeu știa acest lucru și nu o dojenea. Îi mai dădea o șansă. Pentru că făcea totuși ceva: privea. Și privirea dădea o fărmă lâncezelii, Îi imprima chiar o energie discretă, asemenea volutelor de fum ce se Înălțau cândva din pipa lui Szántó. Dumnezeu știe că a privi e un lucru bun, căci În a șaptea zi a Genezei nici el nu făcuse altceva decât să privească lumea așa cum și noi o privim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Barbey. Dar scrisoarea pe care acesta din urmă i-o trimite lui César Daly, bunul său prieten, directorul de la Revue de l’Architecture (epistolă inclusă În deschiderea cărții) e datată 19 septembrie 1844. Ce consemnează scrisoarea? Dincolo de o suită de volute retorice nu lipsite de interes, stă notat negru pe alb că volumul lui Barbey e și el Încheiat În 1844, cu toate informațiile sorbite de la harnicul căpitan (fie din manuscrisul acestuia, pe care Barbey Îl putuse consulta și Înaintea tipăririi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
deruta să fie completă, În armata dandy a Franței se Înrolează o mulțime de scriitori neoclasici, romantici din toate valurile, vajnici reprezentanți ai realismului, dar și parnasieni și simboliști. Într-o epocă ea Însăși tulbure, nu mai puțin șocante sunt volutele, ezitările În a adopta sau a schimba un stil, de care dau dovadă celebritățile artistice ale zilei. Alți „vechi și noi”, alți „clasici și moderni” se Înfruntă În arenă. Dicționarele vremii se grăbesc să consemneze o ciudățenie cu valoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
vremea lui Charles al II-lea. Atunci, sub degetele pline de migală și fantezie ale Macaroni-lor, ajunși pe la 1780 la cea de-a doua generație, bucata de țesătură se modelează miraculos. Uneori de cinci, șase metri În lungime, ea face volute, noduri, pliuri extrem de sofisticate. Iar cel care Îi dă măreția finală ca piesă de rezistență a ținutei dandy e, cum s-a văzut, Brummell Însuși. Să existe vreo continuitate Între fâșiile albe, scrobite, ale acestuia și cele negre, de saten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de obezitate. Implorat de Lady Blessington să nu se autoextermine prin Înfometare, Byron Îi răspunde Într-o scrisoare: „Dacă v-aș urma sfatul, aș deveni gras și stupid; libertatea spiritului meu, forța creierului depind de regimul pe care Îl țin”. Volutele unui asemenea regim dandy sunt Însă descrise amănunțit nu În jurnale, memorii sau scrisori, ci Într-un roman despre care a mai fost de atâtea ori vorba, adevărată biblie a dandysmului: În răspăr al lui Huysmans, care preia ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
luminoase, fără să știu exact unde să-l plasez, În timp ce ea aleargă tot mai repede În jurul meu cu cercul și În cele din urmă dispare printre firavele umbre aruncate pe poteca cu pietriș, de bolțile Înlănțuite ale gardului scund, cu volute, care o mărgineau. Capitolul 8 1 Voi prezenta câteva plăci fotografice, dar mai Întâi să indic locul și momentul acțiunii. Fratele meu și cu mine ne-am născut la St. Petersburg, capitala Rusiei imperiale, el la mijlocul lui martie 1900, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sălbatice În mână, veșnic zâmbitor, veșnic transpirat. În timp ce discutam politicos cu el despre brusca hotărâre a tatei de a pleca la oraș, am Înregistrat simultan și cu egală claritate nu numai florile veștejite, cravata care-i flutura și coșurile de pe volutele cărnoase ale nărilor lui, ci și glăsciorul plicticos al unui cuc ce se auzea de departe, strălucirea unui fluture Queen of Spain, odihnindu-se pe drum și imaginea bine Întipărită În mintea mea a tablourilor (dăunători agricoli măriți și scriitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cehii aveau tendința să curme discuția, spunînd, pe scurt, că asta a fost și cu asta, basta, acum avem alte probleme. Și începeau să vorbească, eventual, despre ce făceau ei acum. Dimpotrivă, ai noștri se întorceau în trecut cu multiple volute și nu mai ieșeau din el decît pentru a înjura, scurt și apăsat, prezentul. Apoi reveneau la trecut. Din păcate, proiectul nu a mai continuat. Tare aș fi fost curios să văd ce ar fi povestit românii în anul 2000
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
continuat să picteze munți de creieri de pasăre și de creieri de flori și numai morminte de grîu și numai morminte...“ „Îndrăgisem un perete Înalt pe care urca iedera“ - Întrerupse tăcerea Nino cu glasul lui moale unduindu-se monoton pe volutele fumului de țigară, - „Îndrăgisem o pasăre de lemn cu două cuie mari În loc de picioare iată apa peste care coboară lumina dacă joc nu mă crede nimeni dacă stau cine mă alungă au fost toate plătite din necunoscutul trup nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
i-a fost suficientă pentru a desțeleni camionul proptit În vitrina unei agenții de turism. A clipit de trei ori scurt din pleoapa stângă (sau i s-a bătut ochiul?) și un autobuz și-a găsit mântuirea, apoi, cu o volută largă din baston, a dat Împărtășania unui mic grup de scutere care veneau dinspre Via delle Fettuccine. Ce miracol! Intersecția Începuse din nou să fie circulabilă, mașinile intrau În rezonanță cu viziunea sa asupra timpului și a spațiului, legănându-și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
variantă a Penelopei sau Ofeliei, emanatoare ale unor stări nedefinite perpetue. În linii generale stilul scriitoarei a evoluat de la caracterul romantic digresiv și adițional Ăscrierile de început), la acel obiectiv, sobru și tinzând mai ales spre exactitate decât spre culoare, volutele ample ale expresiei lirice din primele scrieri ale autoarei indică zăgazurile de până atunci. De aici aerul poematic al stilului și frecvența procedeelor retorice, scriitoarea mizând mai mult pe discursiv decât pe sugestie, deși începuturile ei stau indiscutabil în strânsă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Se seamănă pe pământ nu doar o nouă generație de bebeluși, ci și gânduri, culori, alb, roz, gri, căci tapiseria e pe terminate, marile figuri ale veacului sunt împlinite, păsările heraldice, vânătorii, licorna, acum nu mai trebuie încheiat decât chenarul, volute scânteietoare, motiv floral, stil pierdut. Urzeala e aceeași de la un capăt la altul, din caierul mohorâtelor norne care la orice dau din umeri zicând, ei și? sau mare scofală! sau eeee-xtraordinar! Dar băteala! Băteala e ce e! Răzbătând din sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
etc., pe un pământ plin de umbre și ascunzători, sub un cer nesfârșit și aflat mereu prea departe. Fluturele și-a luat zborul iar Clara îl urmărește îndelung, parcă un pic necăjită, poate din cauza neputinței de a-l însoți în volutele lui aeriene. Domnul R. o privește zîmbind, așteptându-i întrebarea: „Fluturele de ce zboară singur?” „- Dar nu este singur! Oriunde se îndreaptă, pe fânețe, în poiene sau grădini, întâlnește mereu alți fluturi.” „- De ce nu ascultă de părinții lui și se duce
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cauza inițială a diversiunii. Cei care-ar fi putut răspunde unor Întrebări existențiale despre moarte, de pildă moartea a mie de oameni trași pe sfoară cu pușca, n-au răspuns ori au scris altceva În stilul realismului magic, descriind fictive volute verbale senin, arogant, pe toate vocile, căutînd numai octavele de sus Într-un sudat cor patriotic. Acești oameni nu-l interesează pe Dinu. El se mulțumește să constate folosind o comparație cu Intermezzo că „nici Hitchcock n-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
birou, și Adrian se dădu în lături, lăsîndu-i să vorbească cu bătrânul. Apoi întoarse capul și făcu câțiva pași, la întîmplare. De-abia acum hall-u i se dezvăluia în toată vastitatea lui, luminat în chip misterios, parcă prin tavan și volutele coloanelor, căci nu se vedeau, nicăieri, ferestre, iar lumina zilei, care ar fi trebuit să se reverse prin cele două mari uși turnante, părea depărtată și palidă. Cât putea cuprinde cu ochii, se întindea un singur covor gros, roșu-aprins, a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îl fericește tînăra femeie: proaspătă, dezastruos de bună de iubit. O amiroase, sare cu labele pe sînii ei ca niște colibe africane. Șichy îi apasă cu podul palmei fruntea, să-l potolească. Unghiile lungi, retezate drept par sintetice. Tano descrie volute amețitoare în jurul ei, parcă ar dansa amîndoi. Poate și-o închipuie ca pe-o setteriță, cu părul ei roșu, lucios, căzînd ca sabia pe spate. Poate că Șichy strălucește pentru el în felul unui os interzis. Tare-ar ronțăi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Alexianu, sînt convinsă că s-a gîndit la mine. Proba? A facut-o să zîmbească asimetric, pentru a-și masca dintele rebel. În roman, Lia dă peste Mistrie în bibliotecă, făcînd sex frenetic, sonor, pătimaș cu Elvirica Țarcă. Prilej de volute stilistice. Grameriana, într-un poncho cu franjuri, îl strînge în brațe du(b)ios§§§§§§§§§§ pe... Maiacovski. Așa crede Lia. Întunericul și cîteva cuvinte rusești o derutează și mai mult: "Vas mojno... da, da, da-da, Valodeaaa". Cînd luna (chiolhanul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
câștigătoare la jocurile de noroc la manetă. Bunelu țopăi hohotind, iar ceilalți se prăpădiră de râs. Priviră, apoi, chiar și ei mirați, la spectacolul următor. Era, poate, și din cauza trăscăului care le înviorase ochii și le îmbujorase obrajii. Omul-pasăre făcea volute, începând deja să amestece limbile, păsărește. Puteai să juri că ai în fața ta doi frați siamezi. Puțică își îmbrăcaseră haina largă, singura pe care, laolaltă cu punga duhnind a aurolac, erau dispuși s-o împartă. Fiecare cu câte o mână
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Qi este Înlocuită de franțuzoiaca Marie, partenera naratorului din romanul precedent, Să faci dragoste. Lui Marie Îi murise tatăl, de aceea naratorul se Întoarce repede din Beijing, pentru a asista la funeralii. și aici, din nou În mijlocul unor descrieri În volute - sîntem pe teritoriu italian, liniile drepte chinezești se arcuiesc la căldura soarelui mediteranean - cartea se Încheie cu plînsetul Mariei - după Înmormîntarea tatălui - În mare. O altă, ultimă eliberare. Eric Chevillard Timid dar orgolios, Eric Chevillard s-a bucurat din plin
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
reda anumite unități lexicale (ca arhaismele sau termenii cu valoare etimologică marcantă), a răspunde dificultăților frazei yourcenariene, densă și somptuoasă, ori celor legate de subtilitățile intertextuale atari provocări au pretins deopotrivă atitudini ferme și coregrafii rafinate, în stare să urmărească volutele și meandrele textelor de plecare. Se cuvenea prin urmare ca aceia care aveau să introducă opera sa în spațiul culturii noastre să fie pe cât de buni cunoscători ai scriitoarei, pe atât pasionați căutători ai echivalențelor românești. Iată numele lor, în
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
pe dinafară:/ femeie făcând dragoste/ în fiecare bărbat/ cu spaima de moarte". De aici, poate, haloul alegoric al textelor, ca și atmosfera mitică a istoriei de dragoste pe care eroina o trăiește cu o voluptate de erotomană abandonată, cu voie, volutelor capricioase ale sentimentului. Chiar și atunci când pare a se lupta cu un sine prea fragil ("Sunt Împotriva Mea, de la un timp,/ îmi tai piciorul stâng ca pe o pară/ și plec să mor în centru,/ acolo unde toate războaiele/ par
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]